Adrian G. Romila scrie la LaPunkt despre ‘Transparenta’ a lui Radu Vancu, publicata de editura Humanitas: ‘Roman al Sibiului ca sinecdocă a lumii, roman al literaturii ca mecanism suprem de generare a realului și roman al indiscernabilei autoreflexii auctoriale, Transparența lui Radu Vancu e o carte unică, în spectrul prozei de la noi. E un ”basm” socio-politic și cultural (fundalul de bază e cel al anilor 1990) elaborat în numeroase detalii, randomizate ostentativ astfel încât să cuprindă în canavaua epică marile teme ale literaturii de totdeauna – iubirea, moartea, suferința, marginalitatea, frumusețea, Dumnezeu, istoria. Profund antimimetică și reacționară, cu greutatea ei estetică și simultan cerebrală e greu s-o plasezi în vreo paradigmă recentă Urmându-i perspectiva, aș zice că Transparența e ea însăși o carte a transparențelor de tot felul, una de-o evidentă originalitate, implicând cu nedisimulată risipă și imaginația, și lexicul. E o carte foarte bună, în tot cazul, și, s-o recunoaștem, e mai ales pentru cititorii antrenați.’
O alta carte a lui Radu Vancu, jurnalul ‘Zodia Cancerului’ publicat tot la Humanitas este recenzata la SemneBune (articol semnat de Ion-Valentin Ceaușescu): ‘Scris în decurs de trei ani, acest jurnal este și nu este o invitație în viața autorului său, fiindcă Radu Vancu nu cade decât rareori în patima notației exacte a faptului zilnic, nu aflăm prea multe despre traiul conjugal (chiar dacă există câteva pagini minunate despre Camelia, soția sa, despre fiul lor, Sebastian) sau despre obiceiuri de zi cu zi, detalii care într-un roman realist ar crea o imagine rotundă a personajului. Atunci, ne-am întreba, ce conține mai ales? Eu l-aș numi „jurnalul prieteniei și al poeziei”. Rareori am citit mărturii mai calde, mai umane, mai intime, fără a fi dulcege, despre prietenii săi, unii dintre ei mari scriitori contemporani, alții oameni „normali”. Claudiu Komartin, H.R. Patapievici, dar și Mircea Ivănescu au parte de niște portrete absolut minunate, în toată splendoarea și nenorocirea lor, și prin nenorocire înțeleg tristețe, probleme, suferință. Văzuți în intimitate, surprinși în propria bolgie sau propriul paradis (atât de drag lui Patapievici), fiecare dintre ei devine o lume în sine, iar Vancu un creator de personaje. Prin ochii lui, lumea devine uneori mai suportabilă, tocmai pentru că și el a trecut prin infern și pare că, cel puțin pentru moment, a scăpat.’
Adriana Gionea scrie la PostModern despre ‘Iubire si obstacole’ de Alaxander Hemon, carte publicata de o noua editura numita Black Button Books: ‘Cele opt povestiri incluse în volumul Iubire şi obstacole îţi reamintesc de ce îţi place proza scurtă. Au un ritm şi un stil care dau dependenţă. Concentrează o întreagă umanitate în câteva rânduri. Au personaje bine conturate, iar autorul lor are talentul de a găsi până şi în detaliile monotone şi cenuşii acea scânteie care alimentează tensiunea produsă de anticiparea unui eveniment imprevizibil ce schimbă deznodământul. Aleksandar Hemon face parte din categoria marilor scriitori actuali ce şi-au început viaţa într-o parte a lumii tulburată de conflicte, apoi şi-au deşertat poveştile răvăşitoare şi captivante pe tărâmul visat de atâţia şi atâţia imigranţi traumatizaţi: Statele Unite. S-a născut în Sarajevo, un izvor nesecat de personaje expresive şi de amintiri ce oferă combustibilul pentru o proză scurtă ce îţi potoleşte setea de poveşti care îmbină umorul balcanic amar şi invitaţia la reflecţie.’
Sever Gulea recenzeaza pentru Libris Blog ‘Fontana di Trevi’ a Gabrielei Adamesteanu aparuta la editura Polirom: ‘Ceea ce se simte acut și plauzibil în romanul Gabrielei Adameșteanu este discretul sentiment al ratării, care însoțește toate generațiile care apar în roman: de la cele care își parcurg tinerețea în zorii comunismului și până la generațiile postdecembriste (care au impresia că cei ieșiți din comunism sunt oricum niște epave eșuate ale istoriei). Fie că fug peste graniță, pe tărâmul făgăduinței, fie că încearcă să conserve o disidență surdă, fie că se delimitează de compromisuri politice, toți cei care, ai crede că se vor găsi, la un moment dat de partea câștigătoare și luminoasă a istoriei, au parte însă de o supraviețuire adesea mediocră dacă nu chiar de ceva mai rău. Dacă, atunci când privim marea istorie e mai ușor să vorbești despre învingători și învinși, puse sub microscop destinele individuale scapă însă acestei împărțiri, în ciuda faptului că se află într-o oarecare continuitate cu evenimentele mari ale timpului lor. Nici chiar alegerile radicale și uneori riscante sau curajoase făcute în anumite momente, uneori nici protecția, nici susținerea celorlalți nu reușesc să garanteze nici reușita nici succesul și nici fericirea unui individ. Pur și simplu uneori viața pare să ne scape de sub control și deziluzia să devină o condiție pe care o experimentăm la orice vârstă.’ne click away from your upgraded Inbox
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”De la Dacia Antică la Marea Unire. De la Marea Unire la România de azi”, de Lucian Boia
–”Nuferi negri”, de Michel Bussi
–”Prime-time”, de Liza Marklund
–”Dilema omnivorului. Secretele din spatele a ceea ce mâncăm”, de Michael Pollan
–”Auzi cum vorbesc copacii? O drumeție scurtă în inima pădurii”, de Peter Wohhleben
–”Omul din Nazaret”, de Anthony Burgess
–Fragment: ”Jimmy”, de Mihai Buzea
–Lansare de carte ”Origini. Povestea științifică a creației”, de Jim Baggott
–Fragment: ”Lumea care n-a fost”, de Ovidiu Pecican
–Fragment: ”Zilele noastre mărunte”, de Cezar Amariei
