Merita de notat recomandarile Adrianei Gionea de la Postmodern despre ‘7 carti noi pentru inceputul toamnei‘. Iat-o pe prima, o carte aparuta cam acum un an in Franta, acum tradusa in romaneste, si pe care sper si eu sa o citesc curand. ‘Vorbeşte-le despre bătălii, regi şi elefanţi este un roman precum un vis plin de poezie, mister, melancolie ce se prelinge senzual, ademenire, fascinaţie şi întâlniri clandestine cu alteritatea deloc plină de stereotipuri ce ţin de reprezentarea facilă a exotismului din lumea musulmană (Mathias Enard are studii legate de cultura arabă şi musulmană). Vei descoperi o lectură perfectă pentru zilele în care vara se prelungeşte blând în toamnă şi te face să îţi imaginezi că te afli pe malul Bosforului.’
Ruxandra A. scrie la SemneBune despre ‘Apele Nordului’ al lui Ian McGuire: ‘„Apele Nordului” reprezintă un roman dur, violent și aproape greu de asimilat pentru cititorii mai sensibili. Atmosfera și scriitura lui Ian McGuire se apropie periculos de mult de William Golding, Cormac McCarthy, Joseph Conrad, Herman Melville și, de ce nu, de realismul brutal al lui Emile Zola și al lui Patrick Süskind.’
(Dan)
Se discută foarte mult despre manualul unic, se fac și se semnează petiții, se atrage atenția că ne vom întoarce în vremuri ce păreau deja uitate. Unul dintre articolele pe care le-am citit în această săptămână este semnat de Marius Chivu, a apărut pe Art7.fm și are titlul ”Aceeași literatură pentru toți!”: ”Eram student la Litere şi nu mă puteam obişnui cu faptul că manualul unic îmi ascunsese, de fapt, adevărata literatură română, marile ei cărţi, scriitorii ei valoroşi. Îmi era greu să cred că, practic, sistemul de învăţămînt făcuse tot ce-i stătuse în putinţă să nu mă înveţe literatură sau, să fiu mai exact, să-mi predea cea mai mică şi mai plicticoasă parte din ea. Anii de facultate au fost ani de arheologie literară în care am dezgropat din maculatura manualului unic, depusă în mentalul meu de cititor sub forma unor straturi masive de scriitori morţi şi adesea nerelevanţi sau mediocri de-a dreptul, am dezgropat aşadar bijuterii literare de care n-avusesem habar.”
Este săptămâna FILIT, cel mai important festival literar din țara noastră. Pe Bookaholic, Eli Bădică a întrebat 31 de scriitori români invitați la festival ce citesc acum și ce autori vor dori să descopere la Iași. Iată ce a răspuns Adina Popescu: ”Merg pentru prima oară la FILIT, atît în calitate de invitat, cît și ca spectator, așa că în primul rînd sînt curioasă ce se întîmplă la Iași și cum funcționează un astfel de festival, cu atît de multe evenimente, atîția scriitori și traducători, de facturi diferite, adunați la un loc. Am doar experiența festivalurilor mari de film unde nu știi unde să mergi mai întîi, ce să alegi dintr-un program. Probabil că așa se va întîmpla și aici. Mai sînt curioasă și ce fel de public vine la un astfel de festival, cum reacționează un public alcătuit din cititori, cum se implică orașul în festival. Dacă la festivalurile de film, de obicei aleg să văd filmele regizorilor care îmi plac, la FILIT nu pot spune că am autori preferați, mă bucur însă că voi reîntîlni niște oameni care îmi sînt dragi și pe care îi știu de multă vreme, dar și că voi sta de vorbă cu autori pe care îmi doresc tot de multă vreme să-i cunosc și n-am avut o astfel de ocazie.”
Pe ZiarulMetropolis.ro, Dan Ciupureanu este întrebat de Andrei Crăciun, într-un interviu, despre condiția de scriitor, mai ales scriitor plecat în Franța. Iată ce răspunde la întrebarea ”Ce crezi că e de făcut pentru ca în România să poată exista din nou meseria de romancier sau meseria de nuvelist?”: ”Cred că trebuie propuse în școli lecturi contemporane. Cred că cei mici trebuie educați de părinți și școli să citească. Problema în România e că nu se citește. Am întâlnit cazuri în care membri ai familiei nu-ți citesc cartea, că nu le place să citească.”
Mihaela Buruiană scrie pe blogul său, Cărți și călătorii, despre cartea Hag Seed, de Margaret Atwood, din interesanta serie Hogarth Shakespeare: ”Un lucru pe care l-am apreciat în toate romanele din serie, citite până acum, a fost corespondența dintre povestea lui Shakespeare și povestea modernă, plecând de la numele personajelor și relațiile dintre ele, până la acțiune, sentimente și urmări, cu elementele moderne adăugate pentru a aduce totul în zilele noastre (ca să dau doar câte un exemplu, jocurile video din O paranteză în timp sau șoarecii de laborator și motivația ecologistă din Scorpia). Ei bine, Atwood duce lucrurile și mai departe în Hag-Seed, făcând aluzii amuzante la diferențele acestea culturale și de mentalitate, remarcând, de pildă, că încălzirea globală nu era o preocupare pe vremea lui Shakespeare.”
Catherine Cusset s-a aflat săptămâna trecută la București, prilej de lansări de carte și interviuri. Dar și de recenzii asupra celei mai recente traduceri ”Celălalt pe care-l adoram”. Una dintre acestea îi aparține lui Constantin Piștea: ”M-a suprins din start romanul cu care Catherine Cusset a câştigat Premiul Liste Goncourt – Le Choix Roumain. Prin două chestioare: începe cu sfârşitul şi este scris la persoana a II-a. Din start, naratoarea prezintă momentul în care trei femei ajung acasă la un tânăr, care tocmai s-a sinucis. Tânărul este Thomas Bulot, un fost student promiţător, cu un doctorat în Proust, navetist pe linia Franţa-SUA, cu ceva experienţe în predat pe la diverse universităţi americane. Naratoarea: una dintre primele sale iubiri, cu care Thomas rămâne într-o relaţie de prietenie suficient de apropiată încât ea să-l cunoască pe Thomas şi să-i redea gusturile, paşii, deciziile cu fidelitate. În „Celălalt pe care-l adoram”, este vorba atât despre acest Thomas, care eşuează mai întotdeauna „la mustaţă” în tot ce îşi propune, dar şi despre cei/cele din jurul său, confruntaţi/confruntate cu inevitabilitatea unor situaţii pe care le-au ghicit, dar cărora nu le-au putut schimba cursul.”
(Jovi)
Contributori: Dan, Jovi.
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”O mie de femei albe”, de Jim Fergus
-”Statele Unite și Noua Ordine Mondială”, o dezbatere între Olavo de Carvalho și Aleksandr Dughin