Tania Radu scrie la rubrica ‘Cultura’ din Revista 22 despre romanul lui Cătălin Mihuleac ‘Aventurile unui gentleman bolșevic’: ‘Mihuleac se amuză copios să combine câteva referințe directe (Jaroslav Hašek, Peripețiile bravului soldat Švejk, Boris Vian, Spuma zilelor) și destule altele indirecte (de la I.D. Sîrbu, Adio, Europa, la Bulgakov, Maestrul și Margareta, de la Marin Preda cu Cel mai iubit dintre pământeni, până la clasicele 451 de grade Fahrenheit sau 1984), obținând o farsă teribilă, în care mor și învie parodiate poncifele cele mai grețoase ale comunismului decrepit, la grămadă cu locurile comune ale anticomunismului de circumstanță (tema „teroriștilor“ recrutați de Ceaușescu din orfelinate, tema jurnalului ascuns între copertele unui caiet de școală, bigotizarea lucrativă a securiștilor după ‘90, deghizamentul militantismului civic etc.). Cel mai bine îi reușește însă aplombul cu care se revarsă absurdul, felul cum se odihnește coregrafic pe platouri de lirism fantasmagoric, într-o suită de întâmplări care istorisesc exterminarea ingenioasă – iertată-ne fie formula – a unui artist.’
In revista ‘Tribuna’ accesibila acum on-line am gasit o recenzie semnata de Stefan Manasia la cartea de dialoguri ‘Interviu transfinit: Mircea Ivãnescu rãspunde la 286 întrebãri ale lui Vasile Avram: ‘Nimic anost, nimic solemn în aceste memorii deghizate în interviu. Nu vom ºti niciodatã cît de ordonate vor fi fost amintirile ºi judecãþile de valoare ale poetului. Adesea vorbeºte de „aºa-zisa mea operã” ºi simte nevoia unor ghilimele care dau acea distanþã bonomã, ironicã” M.I. trade-mark. Altãdatã, simþindu-se încolþit (cuvîntul e,totuºi, prea dur) de o întrebare, aplicã aceeaºi stratagemã, a autorioniei: „ªtiu cã îndoielile mele, aºa cum mi le-am mãrturisit de atîtea ori, par factice, sau, mai rãu, sunã asemenea binecunoscutei poze ce mi se atribuie (fãrã justificare?) de modestie ºi perpetuã autodepreciere, care ar face parte dintr-o bine ºtiutã acum pozã însoþindu-mã în exhibiþiile mele publice.”’
Am citit si recenzat acum cateva saptamani ‘Vietile paralele’ al Florinei Ilis, si m-a interesat in mod deosebit interviul pe care cei de la BookMag au reusit sa-l ia inaintea noastra autorarei: ‘BM: Ați scris o carte monumentală, nu doar prin dimensiuni, ci și prin efortul de documentare. Care este povestea ei, de la idee până la lansarea de la Gaudeamus 2012? FI: Mi-ar fi foarte greu să precizez începuturile ideii de a scrie o carte despre Eminescu. Nici eu nu ştiam că aveam în minte o asemenea idee. Mi-am dat seama de acest lucru abia în momentul în care am început să scriu Vieţile paralele. Apoi, totul a mers aproape de la sine. Scriind, însă, m-am ataşat în aşa măsură de subiect încât nu-mi doream să-i mai pun punct. Dacă a ieşit o carte atât de monumentală asta se datorează numai vocaţiei mele de a-mi prelungi la nesfârşit o plăcere care mă bucură cu adevărat şi fără de care nu aş putea să trăiesc, scrisul.’
Wilkins Micawber scrie in ‘Ce am mai citit’ despre cartea lui Ian Morris ‘De ce Vestul deţine încă supremaţia’ aparuta la Polirom: ‘In aparenţă, cartea lui Ian Morris e o scriere senzaţionalistă. Istoricul e însă foarte serios şi se străduieşte în permanenţă să-şi susţină teoriile cu date obiective. E de lăudat efortul de cuantificare a „progresului” tehnic la scara istoriei, cu atât mai mult cu cât dificultatea sarcinii e enormă. De ce Vestul deţine încă supremaţia… poate fi văzută şi ca o sinteză a istoriei universale, de la începuturile omenirii şi până azi. Deşi provenit din lumea academică serioasă, Morris nu-şi refuză cochetarea cu cultura populară, de unde referirile (ironice) la cărţile unui Erich von Dänniken sau (de data asta, mai serioase) la Căderea nopţii de Isaac Asimov, povestire al cărei titlu dă numele unuia din scenariile pesimiste pentru viitorul omenirii. Lucrarea istoricului american rămâne interesantă mai ales prin capacitatea de a re-spune istoria într-un mod atrăgător, esenţial diferit de cel al manualelor româneşti. Putem totodată să nu fim de acord cu multe din tezele autorului. E vorba mai ales de cele din ultima treime a volumului, unde se speculează masiv pe tema unei aşa-numite Singularităţi pe care o vom trăi, care din noi om mai apuca, prin 2050, dar la vremea aceea Occidentul va fi oricum deja în urma Orientului, nu-i aşa?’
(Dan)
Dan-Liviu Boeriu scrie in revista Accente si pe blogul sau despre ultima carte a lui Filip Florian, „Toate bufnitele„, intr-un articol intitulat „Un strop de magie”: „Toate bufniţele, cel mai recent roman al său, este o pasionantă radiografie a pierderii inocenţei. Dan C. Mihăilescu l-a şi numit, într-una dintre cronicile sale tv, un „roman al formării”. Lucru adevărat, însă incomplet. Pentru că, dacă în ceea ce-l priveşte pe Luci, adolescentul tipic, cartea vorbeşte despre o evoluţie a sa, racordată la marile şi micile mistere dezvăluite de prietenul său sexagenar (Emil), în cazul acestuia din urmă vorbim despre un destin al recuperării memoriei şi al încercării de a o transmite celor suficient de inocenţi încât s-o poată primi. „
Constantin Pistea a facut primul sau popas in opera lui Norman Manea, contrariat de unele reactii care au sppus ca este un autor submediocru. Parerea lui despre Intoarcerea huliganului: „Norman Manea a plecat în 1986 şi s-a întors în 1997, cu teamă, cauzată în special de criticile sale la adresa opţiunilor extremiste ale lui Mircea Eliade. Cartea, înspre final, se transformă într-un reportaj. România e Jormania (termen preluat de la Ioan Petru Culianu), o ţărişoară cu bunele şi relele sale, prezentate, pe alocuri, într-o notă de un umor amar. Reportajul mi s-a părut valoros (dacă e să luăm în calcul din nou acea calificare de submediocritate) şi pentru că-i surprinde natural pe mulţi dintre oamenii de cultură de la noi (mi-a plăcut că Norman Manea l-a pomenit şi pe scriitorul Alexandru Vlad).”
(Jovi)
Contributori: Dan, Jovi
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-„Lumea secreta a nomenclaturii”, de Vladimir Tismaneanu – 2
–Interviu in exclusivitate Corina Sabau. Partea I-scriitoarea
–„L-am servit pe regele Angliei”, de Bohumil Hrabal
–„Firmin. Aventurile unei vieţi subterane”, de Sam Savage
–„Cu fir negru de arnici. Jurnal 1949-1956”, de Emil Dorian
