Pe Filosofi@lasi am gasit un articol al carui titlu ne-a atras imediat atentia – Ce ziar obișnuia să citească Adam cînd Eva mergea la cumpărături? Raspunsul – filozofic, desigur poate fi citit la Filosofi@lasi.
Disparitia prematura a lui Alex Leo Serban a fost mentionata pe larg in paginile presei culturale scrise si pe Internet. In Dilema Veche, publicatie la care ALS a contribuit vreme de vreo 15 ani Alex Gorzo scrie in rubrica ‘Dilematograf’: ‘Reacţia mea la vestea morţii lui Alex. Leo Şerban a fost o nevoie de a pune imediat mîna pe cartea lui, De ce vedem filme (Polirom, 2006), şi de a-i reciti eseurile despre Vertigo şi despre Persona, despre Anul trecut la Marienbad şi despre Godard – contribuţii solide şi originale la iluminarea acelor vîrfuri ale modernismului cinematografic, aventuri intelectuale extatice, la mare altitudine, de care nici un alt critic de cinema din România n-ar mai fi fost capabil.’
Pe bookblog am intalnit doua articole interesante despre literatura sud-americana. Andreea Chebac scrie cu ocazia Targului International de Carte de la Buenos Aires despre convingerile politice ale scriitorului Vargas-Llosa: ‘Deși a declarat că va vorbi despre „cărți și de alte lucruri conexe”, agenda dinaintea târgului avută de scriitor a indicat o apropiere față de opoziția din Argentina. Laureatul premiului Nobel a participat la un cocktail cu cei mai de seamă reprezentanți ai dreptei și la un congres organizat de intelectualii neoliberali.’
Andreea Balint recenzeaza una dintre marile carti ale literaturii sud-americane si mondiale ‘Un veac de singuratate’ al lui Garcia Marquez, una dintre acele carti ale caror citire sau recitire nu este niciodata superflua: ”Plusuri: stilul captivant, poveştile individuale ale personajelor sunt foarte interesante, realitatea care poate fi întrezărită dincolo de ficţiune. Recomandare: celor care vor să citească o carte despre viaţă, iubire, condiţia umană şi adevăruri brute prezentate într-o lumină suavă.”
In aceasta saptamana va ajunge la numarul 1000 revista Luceafarul, o publicatie literara cu un trecut interesant si controversat in unele perioade. Horia Garbea marcheaza evenimentul pe blogul sau cu prima parte dintr-o serie intitulata ‘Amintiri despre „Luceafarul” la Nr. 1000’. Web site-ul revistei a ajuns la publicarea internetica a unei parti din continutul numarului 999, si remarcam semnaturile unor scriitor, critici, publicisti cunoscuti si interesanti cum ar fi Paul Cernat, Ioan Holban, Geo Vasile, Gabriela Adamesteanu, Horia Garbea.
(Dan)
Classic Movie Blog Association (CMBA) este un grup de bloguri dedicat filmului clasic. Cu invitatia de a va alatura, toti cei interesati! 41 de cronici ale celor mai iubite filme clasice ne stau la dispozitie pentru consultare si cu siguranta va veti delecta!!!
Pe eteatru.ro puteti consulta programul lunii si asculta dramatizarile unor capodopere romanesti si universale, in interpretarea marilor nostri artisti. Site-ul acesta este AUR curat!
Care „este topul filmelor documentare” – stabilit de catre Florin Iepan, ne informeaza MyMagicStar.
Pe blogul „Romania altfel” al Principelui Radu al Romaniei, aveti cateva „imagini frumoase de ieri si alaltaieri” de la evenimentul nuntii regale britanice, dar si imagini si comentarii privind zilele de miercuri 27 si joi 28 aprilie 2011 – la Londra, zile care au fost pline de evenimente onorând pe Majestatea Sa Regele Mihai, care va împlini in curand vârsta de 90 de ani.
Prezentarea pe Bookblog – de catre Andrea Balint – a romanului Un veac de singuratate m-a interesat in mod deosebit, autoarea exprimand prin cuvintele „Gabriel Garcia Marquez face parte dintre scriitorii pe care-i citesc cu plăcere datorită realismul său fantastic care este uneori mai real decât pare. Cred că cel mai mult îmi place faptul că spune lucrurilor pe nume, dezvăluind adevăruri greu de digerat pe care oamenii încearcă, în general, măcar să le înfrumuseţeze, dacă nu chiar să le nege.”, ceea ce am simtit si gandit si eu in urma lecturii operelor lui Marquez.
In numarul 19/2011 al revistei Luceafarul de dimineata, am citit un fragment din romanul in curs de elaborare al Gabrielei Adamesteanu – „Gustul libertatii”! M-a acaparat lectura fragmentului publicat sub genericul Povestile familiei recuperate si astept cu nerabdare aparitia acestei noi lucrari ale autoarei al carui scris il apreciez in mod deosebit.
Noul Cinematograf al Regizorului Roman va invita in saptamana 29 aprilie – 5 mai la programul filmelor saptamanii, din care sunt tentata de Utopia impusa (Un glosar video al perioadei comuniste) – 2 mai ora 18.30.
Pentru ca am revazut zilele trecute The Fountain al lui Darren Aronofsky, am gasit si cronica semnata Roxana, care concluzioneaza inteligent: „o pelicula despre adevarata si profunda iubire fata de tot ceea ce ne inconjoara, despre viata si moarte si despre cum percepe mintea si sufletul – in ere diferite – toate aceste lucruri”.
Si iata si o recomandare pentru petrecerea zilei de 1 MAI (bineinteles, pentru cei ce pot 🙂 ).
(Delia)
Pe bookblog.ro, in saptamana ce a trecut, a fost gazduit un interviu interesant cu „Omul care aduce cartea”, Dan C. Mihailescu : „Interviul acesta vă oferă o mostră din maniera de a vorbi și vocabularul doldora de expresii proprii precum „dezmăț estetic”, „samsar de carte” etc. a criticului Dan C. Mihăilescu”. El spune despre moda literara din prezent sau, mai precis, despre ce este la moda acum: „Minimalismul, deprimismul, alienarea, dezumanizarea. Şi ratarea : afectivă, morală, profesională, socială. Egoficţiunea pare c-a apus, însă deznădejdea, vidul sufletesc, cinismul, sarcasmul, provocările porno, lehamitea, dezaxarea, omul fără Dumnezeu, senzaţia de inutilitate, vidul, eul hărţuit, alterat, putred – toate acestea definesc epoca prefixelor NEO şi DEZ. Adică neoexpresionism, neoexistenţialism, neoavangardism, neobiografism, neoautenticism – pe de o parte. Iar de cealaltă : desfigurare, demantelare, decerebrare, decreştinare, deconstructivism, descompunere etc.” Iar cartea lui preferata este Marguerite Yourcenar, Memoriile lui Hadrian.
Descoperim la Tlon Society, sub incitantul titlu „Efemera si fascinanta Romanie carlista”, un inedit catalog de poze din arhiva revistei Life, facute in anii ’40 in Bucuresti si Basarabia de Margaret Bourke-White: „Descopera o Romanie vag diferita de nostalgiile pastorale ale bunicilor nostri, modernista si discret fascista, undeva intre Serbia si Brazil. „
Pe Fabrica de literatura, sub titlul „Un exemplu pentru lumea literara”, articolul lui Alexandru Petria ne povesteste despre marturisirea colaborarii cu Securitatea a poetului Ioan Es. Pop: „Dacă nimeni nu se aştepta ca scriitorul să fi fost turnător, recunoaşterea pactului cu instituţia opresivă comunistă, din proprie iniţiativă, neşantajat, este albul aruncat peste negrul scos la suprafaţă din hârtoapele trecutului. Desigur, Pop a greşit, a fost laş, însă a reuşit să-şi înfrângă laşitatea şi să se elibereze. „ Un articol interesant care se incheie cu urmatoarea concluzie: „Mărturisirea lui Ioan Es Pop poate să constituie un exemplu pentru scriitori.”
Ionuca a citit o carte extrem de interesanta despre perioada comunista-„Anii ’80 si bucurestenii”, in care „195 de oameni cu profesii care mai de care mai diferite (etnolog, croitoreasă, chimist, electrician, taximetrist, arhitect etc.) deapănă amintiri din „epoca de aur”: „După ce am citit 366 de pagini de astfel de mărturii, mă uit și mai ironic la cei care susțin că „era mai bine pe vremea aia”. De ce?! Pentru că s-au construit blocuri oribile și metroul? Pentru că tot anul nu aveai pe ce să dai banii și încercai să te amăgești că îți permiți să mergi cu familia în concediu la mare? Pentru că era mai ușor să lași statul să decidă cât zahăr trebuia să consumi pe lună decât să-ți bați tu capul cu asta? Pentru că era mai ușor să-ți ții gura de frica securiștilor decât să te plângi și să nu te audă nimeni? Vorba bucureștenilor, hai sictir!” Cititi si comentariile, sunt interesante si savuroase…
(Jovi)
Contributori: Dan, Delia, Jovi
1 comment
Şi ştii care e culmea (legat de MV Llosa)? Că citeam La Tía Julia y el escribidor şi acolo el spunea cum a ales între carte şi politică, pentru că nu le poţi face pe amândouă 😀