Intre cartile luate in ‘traista’ din recenta calatorie la Bucuresti se afla si ‘Sfarsitul occidentului’ a incitantului Lucian Boia, care isi asteapta acum randul la citire. Pana atunci iata un extras din cele scrise despre carte de Bedros Horasangian in Observator Cultural: ‘Cele mai notabile merite ale lucrării lui Lucian Boia sînt – pe lîngă farmecul scriiturii: mînă de eseist, nu doar de scormonitor în cioroboaiele trecutului – echilibrul ideilor şi, de remarcat, încrederea în destinul oamenilor. Boia ştie că nu ştie, dar nu se dă de ceasul morţii. Şi asta e bine. Ceasul astral al omenirii. Indiferent că e vorba de bătrîna şi obosita Europă, de atotputernicele SUA, pline de vulnerabilităţi, de vechile (Rusia) şi noile (Japonia) puteri regionale, de provocările viitorului (China, India, Brazilia, cu tot potenţialul lor economic şi demografic). Nu sînt neglijate nici aspectele legate de încălzirea globală sau de ecologie, de impactul civilizaţiilor, de contrele ideologice, religioase sau economice. Surse şi resurse, multe aspecte sînt luate în calcul, aşa cum fac şi analiştii de la NASA, care ştiu – tragic deja – că o simplă şaibă defectă din 40.000 de piese poate duce la o tragedie, cum s-a şi întîmplat cu naveta spaţială Apollo. Lucian Boia nu-şi pierde încrederea şi nu doreşte să devină o Casandră atotştiutoare. Un solar camusianism, am putea spune, străbate eseul interogativ al profesorului bucureştean Lucian Boia.’
Mario Varga Llosa a vizitat in saptamana care a trecut Clujul. Printre relatarile presei si blogosferei am retinut-o pe cea de la blogul ‘Adevarului’ unde este relatata participarea scriitorului la premiera romaneasca a piesei sale ‘O mie si una de nopti’: ‘Duminică seara, pentru aproape o oră, Mario Vargas Llosa a fost prezent la Teatrul Naţional „Lucian Blaga“ din Cluj-Napoca, pentru a asista la prima punere în scenă, în România, a celei mai recente piese a sa, „O mie şi una de nopţi“ (2008), publicată, de puţină vreme, la Editura Humanitas. Llosa, împreună cu soţia sa, Patricia, au privit din lojă o adaptare foarte originală a textului, adaptare în care personajele celebrului basm oriental, regele Şahriar şi Şeherezada, se filmează unul pe celălalt cu o cameră video. Contrar temerilor regizoarei Andreea Iacob, Vargas Llosa a gustat foarte mult această adaptare, exclamând: „A fost genial! A avut o patină latină şi una postmodernistă!“.’
‘Gazeta de arta politica’ prezinta un interviu al lui Ionut Suciu cu Radu Aldulescu: ‘IS: Alții se arată surprinși că alegeți să scrieți despre această „lume a marginalilor”, cum ar spune un coleg de-al dumneavoastră scriitor. RA: Nu numai că scriu despre așa-zișii „loseri”, dar empatizez cu personajele mele. Să te documentezi și să empatizezi cu personajele și cu lumea lor. Asta trebuie să facă un scriitor. Mulți nu înțeleg acest lucru pentru că sunt blocați. La noi n-a existat o solidaritate între intelectuali și muncitori nici înainte și nici după ’89. Elita intelectuală își lua o distanță aseptică față de ceea ce numim România profundă, talpa țării, vulgul. Țin să-ți aduc aminte că în 1977 au avut loc grevele minerești în Valea Jiului, despre care nimeni nu știa nimic, intelectualii și disidenții ăștia despre care tot vorbim.’
Revista 22 preia fragmente din prefata semnata de Matei Cazacu la traducerea franceza a cartii lui Andrei Oisteanu ‘Imaginea evreului in cultura romana’: ‘Cartea lui Andrei Oișteanu ocupă un loc aparte în cadrul acestui efort de construcție a memoriei colective a evreilor din România. Apărută în 2001 (reeditată în 2004 și 2012), beneficiind de traduceri în maghiară, engleză și germană, ea se înscrie la sfârșitul unei perioade de dezbateri și confruntări intense asupra rolului și locului evreilor în cultura și în istoria românească. În Preliminarii, autorul precizează că a încercat să urmărească „modul în care s-a născut și a evoluat antisemitismul popular în spațiul cultural românesc. Dar și felul în care antisemitismul popular (inconștient și pasiv) l-a influențat pe cel politic (conștient și activ), de pe la jumătatea secolului al XIX-lea până în zilele noastre“. Cartea reprezintă o sumă a cunoștințelor și a opiniilor despre o comunitate practic dispărută astăzi, dar ale cărei mintiri rămân vii și foarte actuale. Între „evreul real“ și „evreul imaginar“, între evreii Noului Testament și cei din credințele și reprezentările țărănești și până la scrierile de cultura „înaltă“, clișeele care compun portretul său fizic, socio-profesional, moral, magico-mitic și religios sunt fascinante prin forța și trăinicia lor.’
Wilkins Micawber scrie la ‘Ce am mai citit’ despre romanul ‘Amortire’ semnat de Florin Lazarescu: ‘Florin Lăzărescu e în vervă, pare capabil de autoironie, dar îşi arde, din vârful biciuştii, confraţii. El creează personaje exotice cu virtuţi tragicomice, de la hipsterimea care mişună pe la evenimente culturale la marginalizaţii străzii, de la aspirantul la glorie literară la culturnicul provincial. Pour la bonne bouche, să o pomenim pe Valeria Stoican, profesoară de biologie pensionară, gazda lui Evghenie. Valeria este, până la un punct, rudă bună cu Mica, baba comunistă a lui Dan Lungu (vezi aici), dar şi cu eroii lui Petru Cimpoeşu din Simion Liftnicul (aici). Boala de care suferă şi care se insinuează în mod caracteristic dă însă existenţei sale un caracter dramatic special, bine prins în text de romancier. Mulţi cititori (până şi din cei mai frigizi) vor găsi în Amorţire o proză de o calitate superioară celei a cărţilor anterioare.’
Florin Buzdugan a scris pentru ‘Azi citesc’ despre volumul de poezie al lui Liviu Antonesei ‘Un taur in vitrina de piatra’: ‘Cele patru grupaje din cuprinsul antologiei prefigurează un drum plin de suișuri și coborâșuri pe care Liviu Antonesei, ca oricine altcineva, le suferă în viața sa de scriitor; se poate remarca o tendință filosifc-avangardistă în această căutare a căutării, în care, consider, poetul se caută, asemenea confraților săi, și încearcă să stabilească un raport între sine și lumea înconjurătoare, societatea așa cum se poate găsi ea în acele vremuri turburi, un eu care observă detașat (sau poate doar fals-detașat) lucrurile ca pe niște obiecte din care moartea iese „lucind cu disperare în noapte” (Le mal armé); sau poate că, așa cum reiese din poeme, poetul încă se află sub influența (nu neapărat ca fiind un fapt negativ), dar se regăsesc influențe din, aș zice eu, mergând pe ideea de risc, din un Stănescu, un Bacovia, oleacă de Blecher pe ici, pe colo …’
Alexandru Petria dialogheaza pe blogul sau cu criticul Gheorghe Grigurcu: ‘AP: Vă rog să încercaţi un Top 10 al celor mai importanţi poeţi români. GG: Am mai făcut cîndva un asemenea exerciţiu, ajungînd la un rezultat care nu m-a mulţumit. Îmi aduc aminte de o comparaţie a lui Tolstoi, din Moartea lui Ivan Ilici, aceea după care a muri ar fi ca şi cum omul ar încerca să intre într-un sac mai mic decît el. Ce se petrece în cazul poeţilor români “de top” (acum încerc a mă pronunţa asupra celor ce, cu o unică excepţie, nu se mai află în viaţă)? Asupra primilor şase n-aş avea niciun dubiu: Eminescu, Macedonski, Arghezi, Blaga, Bacovia, Ion Barbu. De-aici încolo însă apar dificultăţi. Din rîndul interbelicilor renunţ cu greu la Fundoianu şi la Al. Philippide. Dar ce nume să aleg mai departe? Cum să nu am impresia stînjenitoare că nedreptăţesc pe cineva, oprindu-mă doar la patru dintre următorii: Gellu Naum, M. Ivănescu, Leonid Dimov, Emil Brumaru, Ştefan Aug. Doinaş, Ion Caraion, Nicolae Labiş, Cezar Ivănescu? Aşa încît, cu voia dvs., renunţ.’
(Dan)
Pe Hyperliteratura.ro, Cristina Stan ne vorbeste despre arta scrisului, cu Orhan Pamuk: „Pamuk și-a exprimat recent punctul de vedere cu privire la arta romanului în cartea de eseuri Romancierul naiv și sentimental (Ed.Polirom 2012), o colecție a prelegerilor Norton pe care le-a ținut la Universitatea Harvard. Pornind de la experiența sa de cititor pasionat de romane occidentale, Pamuk vorbește despre efectele romanului asupra cititorilor și despre cum își concep romancierii creațiile ținând cont de receptarea lor. Principalele aspecte tratate (cu modestie și la obiect) sunt personajul literar, acțiunea, timpul, relația dintre cuvinte și imagini, și centrul secret al ficțiunii.”
(Jovi)
Contributori: Dan, Jovi
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-„Revolta Orientului”, de Carmen Gavrila
–„Aici Mircea Carp, sa auzim numai de bine!”, de Mircea Carp
-„Kinderland”, de Liliana Corobca
–„Gulagul. O istorie”, de Anna Applebaum (II)
-Cărţi pentru copii: „Biblia ilustrată”
–Cărţi pentru copii: „Enciclopedia copilului deştept”
–Interviu în exclusivitate Carmen Gavrila
-Eveniment: „Seară japoneză Yukio Mishima şi tetralogia „Marea fertilităţii”
-Eveniment: „Întâlnire cu Horaţiu Mălăele şi O Poveste cu Horaţiu, de Doina Papp”
