O expozitie extrem de interesanta a fost deschisa la Muzeul National de Arta al Romaniei din Bucuresti sub titlul „Artă pentru popor? Plastica oficială românească între 1948-1965”. ‘LaPunkt’ ii dedica un numar de articole intre care cel semnat de Ioan Stanomir: ‘Impresionanta expoziţie de la MNAR este mai mult decât o extraordinară operaţiune de excavare arheologică, una ce aduce la lumină un continent uitat de obiecte şi de semne. Ea este ocazia de a pătrunde, imediat şi copleşitor, în spaţiul antropologic al RPR, normat după canonul sovietic. Dincolo de hidoşenia academizantă ce le acordă o nuanţă de intersanjabilitate estetică, tablourile reunite aici recompun un discurs propagandistic al artei ce se doreşte revoluţionară. Revoluţionară în sensul cel mai adânc şi mai direct, acela al transformării prometeice a României, sub dublul semn al utopiei şi al urii de clasă.’
Despre ‘Mesagerul’ lui Markus Zusak scrie la ‘Raftul cu Idei’ Laura Gam: ‘Asteptam cu nerabdare Mesagerul – cel de-al doilea roman al lui Markus Zusak dupa ce l-am savurat pe primul – “Hotul de carti”. Pentru ca Zusak are talentul de a te tine lipit de scrierile lui si pentru ca povestile lui sunt inedite. In Mesagerul banalul este ridicat la rang de special, iar rutina devine eveniment. Pentru ca Ed Kennedy – un banal sofer de taxi – devine (aproape fara voia lui) curierul unor mesaje speciale, cu tenta karmica, pentru oameni aflati in situatii dificile.’
Adriana Gionea de la PostModern recomanda ‘5 carti de citit in vacanta de Craciun’. Printre ele o carte semnata de una dintre scriitoarele mele preferate, Elif Shafak: ‘Dacă ai descoperit-o pe scriitoarea Elif Shafak datorită unor personaje feminine de neuitat, cum ar fi cele din romanul Bastarda Istanbulului, atunci vei dori să o descoperi şi în rolul de povestitoare a unui basm actual. Te vei bucura de cartea aceasta precum un copil încăpăţânat şi neastâmpărat care găseşte în sfârşit un cadou prin care să descopere nişte năzdrăvani sensibili şi plin de idei. Fetiţa căreia nu-i plăcea numele său îi va unge pe suflet pe cei care au suferit din cauza unor porecle ce le ascundeau adevăratele calităţi. La rândul său, eroina acestui roman suferă din cauza felului în care este strigată de ceilalţi. Se simte singură, iar inteligenţa o îndreaptă spre lumea cărţilor. Singurătatea ei este cel mai bine înţeleasă de păsări, uitate de copiii ce nu mai au timp să le asculte cântecele din cauza dependenţei de jocurile video şi de televizor, uitând să inventeze ei înşişi poveşti auzind glasurile acestora.’
Ion-Valentin Ceausescu de la ‘SemneBune’ a citit ‘Trenul M’ al lui Patti Smith: ‘Trenul M este o carte pe care poți să o citești de la un capăt la altul, sau poți să sari de la un capitol la altul fără a pierde ceva din „acțiune”, fiindcă este genul de carte pe care poți să o citești la nesfârșit. Nu este o carte despre nimic, din contră, este despre tot ceea ce poate fi transpus pe hârtie, într-un moment anume, din mintea unui om care își împarte viața între vise, lecturi, muzică, filme, fantome din trecut și amintiri.’
(Dan)
Liviu a scris pe Blogul FanSF despre o carte de Crăciun, una dintre cele mai frumoase cărți de acest gen pe care le-am citit și eu vreodată. E vorba despre ”Un băiat numit Crăciun”, de Matt Haig: ”Aventurile ambițiosului și inimosului Nikolas sunt adevărat deliciu, iar proza mirobolantă și fermecătoare a umanului Matt Haig (despre al cărui volum, Umanii, v-am povestit nu de mult) te face să dai pagină după pagină, uitând parcă de faptul că s-a făcut târziu și că și mâine e o zi. Oameni buni, n-am mai început și terminat o carte în aceeași zi de ani buni. Dar cartea asta mi-a plăcut atât de mult încât nu a contat că eram frânt de oboseală și că am început-o la zece seara (e drept că are și multe poze, niște ilustrații superbe, semnate de Chris Mould), căci am rămas treaz până târziu în noapte, din dorința de-a o termina. A contat că a doua zi mi-au venit muncitorii la casă? Nicidecum. Păi, cum, dacă micuțul Nikolas, viitorul Moș Crăciun, poate pleca pe urmele tatălui său acolo de unde nu s-a mai întors nimeni, eu nu pot avea ambiția necesară de a-mi ține ochii deschiși încă un pic, încă zece pagini, sau o sută sau chiar două sute? O poveste fermecătoare, plină de haz și de dramă în multe locuri, dar o poveste care curge atât de lin încât pot afirma cu tărie că va deveni un clasic al genului. Căci are de toate: un personaj minunat (o fi singurul care mai crede în bunătatea oamenilor?), o idee așijderea și o execuție pentru care orice povestitor ar trebui să-l invidieze pe Matt Haig.”
Constantin Piștea scrie despre cărțile care i-au plăcut cel mai mult în 2016 (lista noastră va veni după Anul Nou). Printre ele, Jurnalul Annei Frank: „Cartea se termină prost, regretabil, şi nu ştiu ce morală se poate trage de aici, cum de altfel nu ştiu cine şi ce a înţeles de-a lungul timpului din războaie ori din lagăre de concentrare. Privindu-mi picioarele călcând pietricelele care acoperă aleile lungi de la Dachau, mă gândeam la lipsa de sens şi la inumanitatea unora dintre deciziile celor cărora Dumnezeu le-a picurat puterea în mâini, numai El ştie de ce.” Cronica mea: aici.
Se discută mult despre ”Vegetariana”, de Han Kang (nu știu de ce, dar mie numai cuvântul ”vegetarian” mă depărtează de această carte, de vreme ce carnea a adus, alături de altele, evoluția umanității și viața peste o anumită vârstă). Despre carte, scrie Iulia Verbancu pe blogul Cărturești: ”Timp de mai mulți ani, chiar autoarea a fost vegetariană. A reintrodus carnea în dietă la insistențele medicilor, dar spune că și aceasta experiență a influențat-o când a scris romanul. Într-o societate colectivă și mare consumatoare de mancare de origine animală, precum Coreea de Sud, faptul că toți ceilalți încercau să o convingă să guste puțină carne i s-a părut o presiune adesea amuzantă. În carte, a transformat-o, însă, într-una brutală.”
Săptămâna trecută, am scris și despre ”Bandiții”, ba am făcut și un interviu cu Vasile Ernu. Recenziile acestei cărți se înmulțesc în blogosferă, iar acum vă aduc câteva cuvinte din cea semnată de Florin Dumitrescu pe Bookaholic.ro: ”Al doilea volum al trilogiei, Bandiții, deși lipsit de premisa emic-personalistă a Sectanților, pare să declanșeze, în mod paradoxal, reacții afective mai puternice. Narațiunea pare să aibă mai mult șarm, personajele – mai multă substanță, incursiunile psihologice – mai multă forță de transmisie. Această superioritate romanescă se explică probabil prin aceea că figura mitică a banditului, a proscrisului, a celui din-afara-legii, acumulează un ditai ghemul de sensuri profunde și de conotații puternic evocative. Banditul este deopotrivă aprig și duios, nemilos și vulnerabil, înger și demon.”
(Jovi)
Contributori: Dan, Jovi.
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Un băiat numit Crăciun”, de Matt Haig
-”Cypherpunks. Libertatea și viitorul internetului”
-”Bandiții”, de Vasile Ernu
-”Vine iarna! De ce trebuie opriți Vladimir Putin și inamicii lumii libere”, de Garry Kasparov
-”Trei săptămâni în Anzi”, de Marius Chivu
