De pe ‘Timis On Line’ am primit in aceasta saptamana relatari de la evenimentele festivalului de jazz de la Garana, pe care l-am anuntat aici cu doua saptamani in urma. Relatarea entuziasta a concertului lui Avishai Cohen de joi seara ne-a atras atentia: ‘Artistul care colindă lumea cu doi companioni tineri şi strălucitori, pianistul Ombri Mor şi percuţionistul Amir Bresler, promovându-şi cel mai recent album, „Seven Seas”, a pierdut el însuşi numărul biss-urilor pe care le-a oferit publicului aflat într-o frenetic tranşă în faţa scenei din ranch-ul muzical de la Wolfsberg. „Nu mai plecăm niciodată de-aici”, a glumit Avishai, captiv în tornado emoţiilor stârnită de muzica sa, continuând să cânte până spre miezul nopţii de joi.’
Blogosfera literara a marcat trecerea in nefiinta a marelui poet care a fost Mircea Ivanescu. Cuvinte de despartire si poeme alese au fost publicate intre altii in Bookiseala si Realitatea (sub semnatura lui Dorin Tudoran).
Simona Chitan scrie in rubrica culturala de la ‘Adevarul’ despre ‘Scriitori, muzicieni şi regizori care au revenit acasă din autoexil’ pe marginea cartii ‘ „De ce m-am întors în România’ aparuta la editura Polirom care cuprinde marturiile a 39 de personalitati care s-au intors in Romania dupa ani indelungati de exil. Unul dintre cei care au fost intervievati in acest volum coordonat de Sandra Pralong este Ion Vianu: ‘Ion Vianu (77 de ani) s-a născut în Bucureşti, iar după 1977, când a emigrat, a publicat în străinătate studii de filosofie a psihiatriei, fiind unul dintre colaboratorii constanţi ai postului de radio Europa Liberă. Dornic să scrie literatură în limba română, şi-a mutat domiciliul în ţară, în 2003. „Am găsit puţini prieteni vechi – e adevărat, foarte buni – am regăsit o ţară ulcerată, dezorientată, ignorantă de istorie şi mâncată de resentiment”, apreciază fiul lui Tudor Vianu.
(Dan)
Festivalul de jazz de la Gărâna – evenimentul muzical al saptamanii din Romania, la care sunt sigura ca se va adauga cronica de exceptie gasita de colegul Dan in spatiul internetului :).
Stiati ca trupa Within Temptation a filmat cu cativa ani in urma in Romania? Ultimul lor turneu este de mare rasunet si biletele se vand ca painea calda :). “Manchester is now officially sold out! Only a few tickets to go in Birmingham and Glasgow, hope to see you all there! We are bringing Anneke van Giersbergen & Band as Special Guests! Paris, Krakow, Helsinki and Stuttgart almost sold out as well!” Vizitati si pagina lor oficiala.
Pe situl sau art-historia – Radu Oltean ne semnaleaza “a doua distrugere a Sarmisegetusei”. Documentat, inarmat cu aparatul de fotografiat, autorul conchide cu amaraciune: “Cred ca viitor de intunecat are tara”!
Pe blogul “Muzeul de fotografie”, Alex Galmeanu publica un articol bogat ilustrat despre Ileana Sonnabend – romanca care “se numară printre cei mai importanți promotori de artă contemporană ai lumii” si va sfatuieste “pană în octombrie, dacă aveți în plan să vizitați Bienala de Artă Contemporană din Veneția, este bine să treceți si pe la Guggenheim. O parte din colecția Sonnanbed, cele ce au legatură într-un fel sau altul cu arta italiană, sunt prezentate în cadrul expoziției: “ILEANA SONNABEND: AN ITALIAN PORTRAIT”
Ghidul Optimistului-Ghidul Pesimistului, de Niall Edworthy si Petra Crasme, o recenzie scrisa de Pontos Cristian si care ne impartaseste: “Ce ii confera un atribut nemaiintalnit acestei carti este si faptul ca are doar doua coperti principale si nu are defel nici una secundara, altfel spus doua carti intr-o alta carte, de adevarat rafinata. Dar acest lucru este un aspect tehnic sau mecanic, un nimic de masura nano pe langa monumentele construite cu intelepciune de oameni care au rezonat prin gandire si creatie prin o larga sectiune a timpului, din Antichitate si pana la momentul cand se arata ca tot ce iti place o sa te ucida, adica in patria noastra mondiala a contemporaneitatii”. Sigur, mici scapari de tastatura, important este ca mi-a starnit interesul de a citi aceasta carte!
Pe Rezistenta.net, splendida plimbare nostalgica printr-un Bucuresti de colturi de strazi!
Sub semnatura lui Bedros Horasangian, am citit recenzia despre Viata si vremurile lui Michael K, care reflecta in final: „Un roman cu trape meditative, o carte cu multiple interogaţii postlectură. Iată că şi cărţi „grele” se pot citi uşor, dacă ştim să nu adormim cu ochii aţintiţi în televizor.”
(Delia)
Adrian David jr. ne povesteste pe blogul sau gazduit de Ideilibere.ro (numit Devoratorul de carti) despre smecheria de marketing folosita de Cervantes pentru a transforma „Don Quijote” la aparitia sa intr-un bestseller a vremurilor: „a scris o broşură „anonimă” în care anunţa revoltat că volumul Don Quijote, care urma să fi publicat în curând, are trimiteri satirice şi conţine informaţii necuviincioase la adresa unor personaje sus-puse ale vremii.”
Despre cartile de capatai povesteste Emil Brumaru in Romania literara, intr-un articol pe care l-am citit pe Filosofi@Iasi: „Cărţile mele de căpătîi, de la o vîrstă la alta, au fost destul de multe. Ceea ce mă face să cred că, de fapt, cititul, întovărăşindu-mi întreaga viaţă, lectura, ea însăşi, mi-a fost de căpătîi. Aproape toate amintirile, de pe la 5-6ani, se leagă de cîte o carte pe care-o citem pe-atunci.(…) Chestia e că Swift a rămas, mai ales prin Smerita jalbă… şi Jurnal pentru Stella, nemaivorbind de Călătoriile lui Gulliver, o constantă. Îl am în diverse ediţii, cea mai dragă mi-e cea jerpelită, lipită cu scotch, din B.P.T. Şi, bineînţeles, cea în două volume solide, cu supracopertă, din Univers.”
Mihaela Ursa semneaza un articol despre cartea lui Bogdan Suceava-„Noaptea cand cineva a murit pentru tine”, intitulat „Fratele tau esti tu…”: „Noaptea când cineva a murit pentru tine (Polirom, 2010) este romanul unor zile decisive (25 și 26 decembrie 1989, în București) filtrate de subiectivitatea unui singur personaj, „înmormântat în tenebrele clipei”, student la matematică și fost TR-ist în singurul pluton „ai cărui militari erau îmbrăcați în gri-albastru”, respectiv în trupele de securitate.”
Madalina ne povesteste pe Bookaholic despre cum arata America in anii 35-36, din perspectiva lui Ilf si Petrov si cartea lor aparuta la editura Polirom, America fara etaje. Articolul este ilustrat cu o multime de citate din carte, din care am retinut pasajul in care se vorbeste despre grosul filmelor de la Hollywood: „Ele se află sub nivelul demnităţii umane. […] Aşa cum cămila poate să se descurce o săptămână fără apă, o anumită categorie de spectatori americani e în stare să privească filme stupide douăzeci de ani în şir”.”
(Jovi)
Contributori: Dan, Delia, Jovi
