Pe blogul Serial Readers, Patricia Lidia scrie despre ”Enescu și hora razelor de soare”, de Cristina Andone, o carte apărută la Editura Nemi: ”Cartea este mai mult decât o lecție despre George Enescu. Dincolo de povestea vieții marelui compozitor, cartea ne introduce și în etnologia românească și ne prezintă și lecții de teorie muzicală. Astfel, copiii învață într-un mod unic și inedit despre notele muzicale, părțile componente ale unei vioare, denumirea mișcărilor necesare încălzirii înaintea cântatului la un instrument muzical și chiar despre portul românesc și cusăturile și însemnele specifice diverselor zone etnografice. Ba cartea prezintă și o rețetă culinară specific românească: învârtita cu nucă. Sincer, încă nu am avut curajul să o pun în practică, mă consider cam anti-talent în bucătărie, chiar dacă descrierea e foarte detaliată, de poate fi pregătită chiar și de un copil!”
Veronica Niculescu tocmai a lansat o nouă carte pentru copii, ”O vară cu Isidor”, la Polirom Junior. Pe blogul ei, găsim bucuria felului în care a decurs lansarea cărții: ”E un mare dar să ai alături la o lansare trei scriitori la care ții. Bogdan a vorbit despre colecția Polirom Junior, este colecția datorită căreia am scris, cu atâta poftă și vervă, o carte care aștepta scrisă de mult, o poveste la care visam, cu gândul la un cititor universal, mare, mic. Acolo, la Juniorul Poliromului, sunt cărți de citit, povești dense, care nu mizează pe ilustrații. Nu sunt cutii de bomboane, nu se vând prin artificii grafice, prin sclipiciuri care iau ochii, ca să acopere puținătatea textului. Cărți de citit, fără paiete. Am citit și eu câteva dintre povești, cu motanul Bob, cu Copacul minciunilor, și mi-am amintit, plonjând în paginile lor gălbui, că așa arătau și cărțile ideale ale copilăriei mele. Și așa arată și volumul gros pe care îl am lângă birou și din care am tradus două din cele trei romane cuprinse: poveste, pagină gălbuie după pagină gălbuie, poveste. Libertate deplină pentru cititorul de toate vârstele, care își poate imagina. Sunt fericită că O vară cu Isidor a fost scrisă anume pentru colecția asta, unde sunt reuniți autori din literatura universală care au scris printre altele și o carte, o singură carte, pentru copii. Și nu numai pentru copii.”
Așa cum spuneam săptămâna trecută, Radu Niciporuc, unul dintre scriitorii despre care s-a vorbit foarte frumos de la debutul său, ne-a părăsit. Pe Litero-mania, am citit cu emoție un articol intitulat ”Radu Niciporuc văzut de el însuși”: ”Pe Radu Niciporuc pasiunea pentru literatură l-a hrănit și l-a însoțit mereu. A respectat, totuși, ambiția părinților și a intrat la Facultatea de Electrotehnică a Politehnicii clujene. În anul doi, fascinat de explozia romanului sud-american, plănuiește în taină să se retragă și să dea admitere la Secția de spaniolă a Filologiei bucureștene. Planul i-a fost, însă, dejucat de familia alarmată: „Cum o să-ți câștigi existența cu Filologia?” a fost întrebarea ce-i vibrase zile la rând în urechi. A isprăvit studiile de inginerie în 1974, când o nouă cumpănă s-a ivit în viața lui: să fie inginer la Târgoviște, de unde și-ar fi putut „aproviziona” familia cu roșii și castraveți, sau să ia în primire neașteptatul post de inginer pe o navă de pescuit oceanic, la Tulcea.”
Wilkins Micawber scrie despre ”De ce eșuează națiunile. Originile puterii, ale prosperității și ale sărăciei”, de Daron Acemoglu și James A. Robinson: ”De ce eșuează națiunile este (şi) o istorie universală a dezvoltării economice care îl poartă pe cititor de la originile civilizaţiei până în zilele noastre şi pe spaţii geografice vaste şi insolite, iar o prezentare mai lungă ar face postarea asta de necitit. Sigur că poţi să nu fii de acord cu destule din susţinerile autorilor, ba chiar se vor găsi destui care, de pe poziţii ideologice, să suspecteze o anume tendinţă la a face apologia necritică a sistemului capitalist. Astea sunt totuşi obiecţii peste care putem trece pentru a savura materialul faptic incontestabil pe care îl desfăşoară cei doi economişti pentru a-şi apăra tezele.”
În final, un interviu interesant despre manualele școalare și nu numai, descoperim pe Scena9.ro, între editorul Vlad Odobescu și Philipp Haussmann, CEO al grupului german Klett, unul dintre cei mai mari creatori de manuale de pe continent. Iată unul dintre răspunsuri: ”Alegem să nu dăm atât de multă tehnologie educațională în mâinile copiilor, ci să o direcționăm către profesor. Acesta utilizează tehnologia pe ici, pe colo, dar se folosește în primul rând de propria sa personalitate și de materiale fizice. Nu sunt un profet al digitalizării, nu cred că digitalul va schimba lumea, dar e ceva util pentru profesori, e un instrument. Dacă e folosit pentru a înlocui profesorul, atunci s-a terminat. Am văzut câteva lucruri de felul ăsta în America și nu mi-au plăcut. S-a întâmplat și în Norvegia, unde acum mai mulți ani, toți copiii dintr-o școală au primit laptopuri sau tablete și stăteau cu ecranele sub ochi, iar profesorii erau în fața lor. Școala se întoarce astfel cu 50 de ani în urmă: totul frontal, fără comunicare, fără senzația de clasă. Nu am promova asta. (…) Majoritatea țărilor care au introdus laptopuri gratuite pentru toată lumea au renunțat la asta. Să dai doar laptopuri e stupid: e nevoie de concepte pentru a le folosi.”
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Am fost cândva femeie de onoare”, de Radu Paraschivescu
-”Miere”, de Tudor Ganea
–Interviu Dan Stanca: ”Eu nu scriu de-a surda”
–Fragment în avanpremieră: ”Marele marinar”, de Catherine Poulain
