Prin blogosfera literara (17 – 23 decembrie 2012)

Sper sa am ocazia sa citesc si eu in curand romanul ‘Vietile paralele’ consacrat de Florina Ilis poetului national. Pana atunci citesc cu interes cronicie cartii aparute in presa literara si in blogosfera. Cea mai recenta este cea a lui Marius Chivu in ‘Dilema Veche’: ‘Trăgînd linie, romanul Florinei Ilis este realmente impresionant prin documentarea care a stat la bază, printr-o anume dexteritate cu care a integrat şi a mixat informaţii şi texte provenind din cele mai variate surse (dar lăsînd şi impresia devălmăşiei), prin felul în care şi-a însuşit, chiar dacă mecanic, mai multe discursuri (metafizic, matematic, de critică literară, medicină), prin uşurinţa cu care narează neobosit (dar şi nepăsător) pe sute de pagini. Toate acestea vor cîntări decisiv anul viitor cînd se vor da marile premii literare, şi spun asta fiind convins că receptarea critică de la noi, neobişnuită cu astfel de romane şi uşor impresionabilă cînd e vorba de formule narative inedite, chiar dacă folosite stîngaci, va fi cel puţin entuziastă. În ceea ce mă priveşte însă, rareori am citit un roman de o asemenea anvergură mai neatrăgător literar, care să mă lase mai rece şi care să-mi dea mai puţin de gîndit. Vieţile paralele este genul de carte pe care nu o vei reciti niciodată pentru frumuseţea, complexitatea şi profunzimea ei, pentru că nu are aşa ceva, are doar o idee pe care o dezvoltă rebarbativ şi redundant pe sute de pagini: un poet nebun înconjurat de agenţi din viitor care-l supraveghează complicîndu-i biografia.’

Alexandru Petria reuseste performanta de a-l aduce si prezenta cititorilor blogului sau pe criticul Daniel Cristea-Enache de cealalta parte a interviurilor fata de pozitia care ii este familiara (vezi ciclul de la liternet.ro deseori mentionat in revista noastra a blogosferei): ‘AP: – La început v-am întrebat ce e literatura. Dar ce e un critic literar? Un poet sau un prozator ratat, cum afirmă unii? / DCE: Un critic literar e un om care îţi face din masa enormă şi amorfă de volume publicate pe piaţă o literatură. Literatura nu poate exista fără ca un critic, mai mulţi, s-o delimiteze de non-literatură şi de literatura mediocră, să o structureze şi s-o introducă într-un canon estetic. De aceea îl citim pe Călinescu, nu pentru că ar fi fost un prozator ratat. E un romancier foarte bun Călinescu; măcar de-ar „rata” mai mulţi ca el…’

Costi Rogozanu de la BookMag si-a petrecut zilele inainte de anuntata Apocalipsa citind carti despre Apocalipsa. Prima pe lista este: ‘Margaret Atwood – Oryx şi Crake. Apocalipsa generată de joaca cu ADN-ul. Şi mai ales de privatizarea cercetărilor şi de apariţia corporaţiei care distruge tot. Sună ca un film prost, dar cartea e scrisă minunat, scenele din lumea postapocaliptică sînt absolut memorabile. Şi ca orice scriitoare de vîrf nu lasă vreo şansă speciei: gata, se termină!’

Incet, incet se linistesc valurile politice cauzate de decernarea lui Mo Yan a Premiului Nobel pentru literatura si apar recenziile cartilor. Una dintre ele este cea semnata in Observator Cultural de Elisabeta Lasconi la ‘Obosit de viata, obosit de moarte’: ‘Marea surpriză pentru mine şi pentru toţi împătimiţii ficţiunii a venit odată cu lectura capodoperei sale Obosit de viaţă, obosit de moarte: un volum masiv, de 736 de pagini. Lectura justifică pe deplin şi comparaţia cu Un veac de singurătate al lui Gabriel García Márquez şi cu „ciclul Yoknapatawpha” creat de William Faulkner. Dar, mai presus de toate, Mo Yan aduce o lume complet necunoscută, China sfîşiată de o istorie cumplită, urmărită vreme de o jumătate de secol prin istoria şi dramele familiei din lumea tradiţională.’

Continua sa se adauge volume la colectia de traduceri in limba romana a lui Amos Oz. Cea mai recenta aparitie este colectia de nuvele ‘Muntele Sfatului Rau’ recenzata de Raisa Stoleriu de la bookblog.ro: ‘Ierusalimul anilor 40. Evrei, musulmani, socialişti, creştini şi făurirea unui stat într-un Turn Babel. Pereţi împodobiţi cu steagurile Marii Britanii, dar şi cu cele ale Mişcării Sioniste, citate din Byron, urmate de cântece ruseşti. În acest amalgam de culturi, locuitorii cartierului Tel Arza par a trăi într-un continuu verset biblic: evenimentele, visele ce le bântuie nopţile şi zilele, deznădejdia în faţa trecutului şi a prezentului, ,,anxietatea profundă”, par a fi desprinse dintr-o altă filă a Vechiului Testament, în aşteptarea unei noi minuni. Personajele din cele trei nuvele ale scriitorului Amos Oz, Muntele Sfatului Rau, Domnul Levi şi Doruri se întâlnesc fugar, uniţi de aceeaşi speranţă, rătăcire, de o îmbinare bizară de realism, profanitate, fanatism şi sacralitate. În absurditatea momentelor schiţate, în pesimismul ce respiră de la primul până la ultimul cuvânt, personajele par a trăi într-o lume aparte, aproape de nebunie, cu un limbaj cunoscut doar de ei înşişi, încleştaţi în propriul trecut. ‘

(Dan)

Dragos de la Chestii livresti a citit Toate bufnitele lui Filip Florian si scrie despre acest roman (chiar am citit impresiile lui pe cand ma pregateam sa scriu si eu despre el): „m-am străduit să nu compar acest roman cu precedentul, dar nu puteam să-mi gonesc din memorie acea lume a bucureștiului de secol 19, acea lume fantastică văzută cu ochii motanului siegfried, pe măsură ce dădeam peste un puști dintr-un sat de munte, luci, și peste prietenia lui cu un necunoscut sexagenar, emil. pe măsură ce dădeam peste aventurile copilului, destul de cuminți, sau de amintirile de familie ale vârstnicului, destul de comune.”

Constantin Pistea scrie pe blogul sau despre romanul lui Iuri Dombrovski, „Facultatea lucrurilor de prisos”, pe care il pune pe acelasi raft cu Arhipelagul Gulag: „Iuri Dombrovski a fost închis de vreo patru ori în lagărele sovietice, iar personajele pe care le-a inventat în acest roman nu fac decât să povestească experienţa din interior a autorului, din interiorul în care „moartea e de genul masculin, are prenume şi patronimic, ca un brigadier”.”

Despre ultimul volum al lui Lucian Boia, „De ce este Romania altfel?”, aparut recent la Editura Humanitas, a scris Dan-Liviu Boeriu: „Ce se desprinde din această carte: că România e altfel, acum, dintr-un motiv cât se poate de simplu – pentru că întotdeauna a fost aşa. Când ăilalţi construiau catedrale, noi stăteam în colibe; când ăilalţi erau alfabetizaţi, noi abia învăţam să scurmăm cu bâta-n praf; când ăilalţi aveau Universitate deja în secolul al XIV-lea, noi n-aveam ş.a.m.d. Nu ducem lipsă de explicaţii de natură geopolitică. România s-a aflat mereu într-o periferie, într-o margine de lume (la  capăt de imperiu, la capăt de Europă etc.) şi, din aceste motive, inclusiv modul nostru colectiv de a gândi a suferit nişte modificări (inapetenţa pentru schimbare, refuzul băţos de a deveni congruenţi cu civilizaţia şi cultura occidentale; chiar şi când acestea, într-un târziu, se produc, le facem într-un mod inautentic – vezi teoria formelor fără fond a lui Maiorescu).”

(Jovi)

Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:

-„Evreul improbabil. Mihail Sebastian: o monografie ideologica”, de Mihail Iovănel

-„Adevarata viata de gheisa”, de Mineko Iwasaki

-„Bucureştiul subteran. Sinuciderea”, coordonator Adrian Majuru

-„Marea Carte a Craciunului”

-„Fărâme de viaţă”, de Zeruya Shalev

-„101 cărţi româneşti de citit într-o viaţă”, de Eugen Istodor