Gasim cateva recomandari de lectura interesante pe bookblog.ro. Marinela Gheorghe scrie despre ‘Cartea Mironei’ de Cella Serghi: ‘De multe ori mă întreb ce dă sens şi unicitate unui roman: firul narativ în sine sau personajul? În cazul de faţă, fără doar şi poate, personajul feminin este elementul – cheie. Mirona îti rămâne clar conturată în minte, chiar şi la ceva timp după ce ai citit romanul. Personalitatea ei puternică şi modul în care vede şi relatează totul oferă o perspectivă aparte, care ar fi arătat altfel prezentată de un personaj mai “slab”.’
Mihaela Butnaru se refera la eseul lui Sigmund Freud ‘Disconfort in cultura’: ‘E interesant de urmărit aplicarea teoriei psihanalitice în domeniul social, deși a citi astfel solicită cunoștințe anterioare legate de conceptele invocate. De la teoria pulsiunilor pînă la narcisism, de la atribuțiile Supraeului pînă la alinările religiei – toate contribuie la un eseu pasional și spiritual. Comparativ cu articolele științifice de azi, poate părea naiv, însă are profunzime și îndrăzneală. Partea și mai interesantă este că, după mai mult de 80 de ani, Disconfort în cultură poate șoca și determina reacții puternice. Are încă prea multă luciditate pentru un secol al iluziilor.’
Alice Teodorescu ne recomanda citirea romanului istoric ‘Oameni si semizei’ al lui Steven Saylor: ‘Oameni și semizei este genul de roman perfect pentru cei care vor să redescopere istoria Romei antice, cu amendamentul că trebuie să fie vigilenți în a decupa ”adevărul istoric” de ficțiune – romanul ar trebui citit cu o scurtă istorie a Romei antice alături, tocmai pentru a aprecia la adevărata valoare inventivitatea scriitorului în a crea și contextualiza credințe și întâmplări despre care noi am învățat, poate, la școală.’
In ‘Romania Literara’ Marian Ilea publica un dialog inregistrat in anul 1995 si ramas dureros de actual cu Monica Lovinescu si Virgil Ierunca, cei doi intelectuali si critici ai exilului romanesc trecuti de atunci in eternitate: ‘Deci am ratat ceea ce cehii au numit lustraţia (adică neeligibilitatea pe termen de 5 ani a celor cu funcţii de răspundere în fostul regim comunist corespunzând la Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara). La cehi a devenit lege, la noi, tratată cu batjocură sau cu „mineriada”. N-am ştiut să ne păzim ca nemţii arhivele. Acum ei pot să le consulte. La noi se află mai departe la dispoziţia serviciilor secrete care le dau sau le vând cui vor şi cu machiajele de rigoare. Procesele au fost o mascaradă. Separarea puterilor, o iluzie. Câteva imagini-cheie au stricat în străinătate, pe timp îndelungat, „imaginea României”, cum se spune cu o sintagmă făloasă şi obosită, procesulfarsă al lui Ceauşescu şi mai ales mineriada. Noul regim ce nu mai seamănă totuşi cu cel precedent a putut fi definit ca o democratură (termenul aparţine politologului francez, de origine română, Pierre Hassner).’
In ‘Dilema Veche’ Andrei Plesu gloseaza din Berlin in legatura cu ‘normalitatea uitata a vietii’: ‘Berlinul e un oraş cu o abundentă vegetaţie. Nici unuia dintre administratorii lui nu i-a trecut prin cap să-şi bată joc de iarbă şi de pomi, să construiască pe socoteala spaţiilor verzi, să prefere, fără excepţie, cărămida, betonul şi sticla. Dimpotrivă. Totul e învăluit de adierea fragedă a unui oraş secund, „mai pur“, un oraş al plantelor, al miresmelor răcoroase, al păsărilor. În plin centru, te poţi trezi dimineaţa într-un paradis de cîntece, venit dinspre coroanele ample ale arborilor. Eşti într-un mare oraş european şi eşti, în acelaşi timp, într-un mare parc, într-un fragment, uşor rărit, de pădure. Respiri şi te mişti ca într-o staţiune montană. Traficul intens nu asfixiază niciodată auzul, văzul şi plămînii oamenilor. E absorbit în verdele predominant, într-o ambianţă în care „urbanitatea“ include natura şi naturaleţea. Dacă circuli prin Berlin cu maşina, descoperi (redescoperi?) civilitatea rutieră. Nu există pripă isterică, fălci încleştate, furii zoologice. ‘
Andrei Gorzo este departe de a fi entuziasmat de cele doua filme romanesti pe care le-a vazut recent ‘Naşa’ de Virgil Nicolaescu şi Jesús del Cerro si ‘Viaţa mea sexuală’ de Cornel George Popa. Despre primul scrie ca ‘filmul e regizat ca pentru micul (nu pentru marele) ecran – în pofida numărului mare de personaje, planul doi al imaginii e rareori activ’ iar in al doilea ‘textul său teatral – în care personajele, atunci cînd deschid gura, n-o mai închid pînă nu-şi varsă tot oful – nu se lasă uşor aclimatizat pe ecran’. Concluzia noastra este ca putem evita aceste filme.
‘Observatorul cultural’ reia cateva dintre articolele publicate aici de Mircea Horia Simionescu, scriitor care ne-a parasit in aceasta saptamana. Mihai Plamadeala semneaza o scurta istorie a Clubului A la 42 de ani de existenta, al carui al saptelea festival a avut loc in saptamana care a trecut .Ca martor al multora dintre etapele initiale ale istoriei clubului pot contrasemna ceea ce scrie autorul: ‘Prin programele culturale derulate şi prin numele invitaţilor, actori, regizori, scriitori, muzicieni din ţară şi din străinătate, noul club şi-a cîştigat instantaneu faima pe care încă o are. Club A a fost organizator, încă din anul înfiinţării, al primei ediţii a Festivalului Naţional de Muzică Pop şi Folk, la Sala Palatului. Ediţia următoare, cea din ’71, organizată tot de Club, a fost considerată subversivă de către autorităţi. Şapte zile (şi nopţi) de folk şi rock (pop, după cum era terminologia momentului) reprezentau un adevărat atentat la ideea de romantism revoluţionar, în versiune comunistă.’
(Dan)
Forbes ne-a prezentat in aceasta saptamana un clasament al scriitorilor romani, organizat dupa cifra de box office.
Radu Cosasu ne prezinta un remember 🙂 „in memoria masinilor de scris lichidate in procesul nestavilit de perfectionare a omului.” 🙂
Avem muzica buna, avem poezie, avem istorie gastronomica, avem masini de epoca intrecandu-se in raliul Bucurestiului 2011… si… mai ales…Atentie!: se fac inscrieri pentru Balul Bucurestiului interbeloc!!!! Un Bucuresti care nu se lasa doborat de Cona Criza, un Bucuresti pulsand de viata culturala si comunitara!
Si pentru ca vorbim despre Bucuresti si de spre ce si cum a fost capitala tarii, iata la Armyuser o mica istorie a Stadionului Republicii –realizat in 1935 si ucis in deceniul al noualea pentru a face loc magauaei ceausiste Casa Poporului 🙁
Sub titlul “Ficţiune şi dicţiune”, Luiza Palanciuc isi incepe analiza cu cuvintele: <<„Realitatea“ pe care o explorează literatura lui Mircea Horia Simionescu refuză formularitatea imediată, este investigare a livrescului, unde nimic nu rezistă verbalizării>>.
(Delia)
Pe Bookaholic.ro, descoperim un articol despre siteurile literare si ce se mai intampla cu ele: „Istoria site-urilor literare a demonstrat destul de clar faptul ca literatura nu se face pe internet, ci cel mult se promoveaza acolo. O revista literara online suna fezabil – dar un atelier literar (asa cum isi spuneau toate siteurile de mai sus, de altfel), care sa scoata autori valorosi, este o chestie cam cu la fel de multe sanse de reusita ca rescrierea operelor complete ale lui Shakespeare de proverbiala maimuta lasata intr-o camera cu o masina de scris.”
Aflam de la bookiseala ca Uniunea Scriitorilor din Romania a facut nominalizarile pentru Premiul National de Literatura.Printre nominalizati: Narcotice în cultura română. Istorie, religie şi literatură, de Andrei Oisteanu si Amor intellectualis, de Ion Vianu, la categoria Premii speciale, Provizorat de Gabriela Adamesteanu, la categoria Proza, Patria mea A4, de Ana Blandiana si Nimic, de Mircea Cartarescu, la categoria Poezie. Tot pe Bookiseala, gasim programul in integralitate de la Salonul international al cartii Bookfest 2011. Multe evenimente extrem de interesante, speram si multe carti la reduceri pentru cititori, la salonul la care, anul acesta, invitata speciala este Ungaria.
Pe blogul Ce-am mai citit, descoperim o carte de memorii despre care nu aveam habar-Troica amintirilor. Sub patru regi, de Gh. Jurgea-Negrilesti, dar pe care Micawber o lauda, intrucat autorul este „un personaj extrem de interesant. Gh. Jurgea-Negrileste a fost, prin insesi datele sale genealogice, dar si gratie unei memorii si unui spirit de observatie prodigioase, o adevarata figura”: „Atmosfera de belle epoque pre-1914 e înfăţişată superb în prima treime a cărţii. Ni se relatează călătorii la Sinaia, o întâlnire în pădure cu însuşi regele Carol I, croaziere pe iahtul de lux al Comisiunii Europene a Dunării la care participă însăşi regina Elisabeta, peripeţiile achiziţionării de către bunicul Kartamişev a unui automobil, noutate încă şocantă în epocă (Consulatul, Yachtul Carolus Primus, Automobilul bunicului). E o lume lipsită de griji coborâtă parcă din scrierile lui Ionel Teodoreanu şi care nu pare să intuiască catastrofa care se apropie. Invitaţii la masă sunt unul şi unul, de la Octavian Goga la Duiliu Zamfirescu, acestuia din urmă aplicându-i-se diminutivul familiar de Duiţă. „
„In 2011, ca urmare a celui mai ambitios proiect de digitizare la nivel national, Biblioteca Metropolitana Bucuresti a lansat dacoromanica.ro, cea mai importanta biblioteca digitala romaneasca accesibila gratuit pe internet, oferind utilizatorilor trei milioane de pagini de carte scanate. In urma cu cativa ani, Biblioteca Metropolitana Bucuresti a demarat, sub conducerea Dlui Dr. Florin Rotaru, activ promotor al modernizarii bibliotecilor romanesti, un proiect ambitios de digitizare a patrimoniului cultural romanesc de carte veche si de creare a unei biblioteci virtuale deschise, accesibila tuturor utilizatorilor.” Mai multe amanunte la Gingasia.
(Jovi)
Contributori: Dan, Delia, Jovi
