Micawber scrie despre o aparitie din acest an de la editura Polirom, Béla Bartók contra celui de-al Treilea Reich de Kjell Espmark: „Într-un peisaj editorial ca cel de la noi, unde cărţile care au în centru personalitatea unui mare compozitor sunt rarisime, Béla Bartók contra celui de-al Treilea Reich (Polirom, 2012) de Kjell Espmark e de la bun început o apariţie interesantă. Cartea romancierului suedez porneşte de la un episod real din viaţa artistului maghiar, coliziunea cu sistemul represiv instalat într-o bună parte a Europei, în urma căreia este nevoit să plece în America. Suntem într-o seară de octombrie 1940, iar Bartók, însoţit de Ditta, cea de a doua soţie, e filat de doi indivizi care îl pândesc dintr-o maşină în timp ce ia masa într-un restaurant dintr-o localitate franceză de frontieră.”
Peste timp (au trecut ceva ani de la aparitie, parca doi), o prezentare de zile mari a superbului roman „Medgidia, orasul de apoi„, de Cristian Teodorescu, pe blogul Masa pustie (de Cristian Sirb): „C. Teodorescu demonstrează că a devenit cu timpul, dacă n-o fi fost dintotdeauna, un as al comprimării. Povestirile domniei sale, părți din întregul romanesc, au tăria, robustețea & independența unor pastile. Aceste pastile își au efectul optim dacă-s citite leneș în ritmul de câte una pe zi, și nu în mod „profesionist”, cu gândul la o eventuală recenzie. Remediu pentru lungoarea literară, deci: citiți câte o pastilă pe zi. Îți poți învinge, presupun, mai lesne obișnuita teamă dinaintea unei lucrări de mare întindere epică, abordând-o „mișelește”, dar cu o inspirație de zile mari, prin tehnicile prozei scurte.”
Dragos de la Chestii livresti ne vorbeste despre cartea lui Lucian Dan Teodorovici, Matei Brunul: „nu mi-a plăcut de la început, romanul se lasă greu, cu păpuşarul ciudat şi cu marioneta lui, vasilache, urmărit de miliţie; păpușar despre care aflăm că are rădăcini italiene – matteo bruno – şi, în cele din urmă, că nu mai are memorie. romanul devine interesant, pricepem că fiecare capitol (despre prezent) alternează cu un altul (despre trecut). matei brunul nu are memorie, dar autorul are, așa că ne-o spune. mai ales pe cea din pușcăriile obsedantului deceniu (1947 – 1950), cu torționari nebuni și vicleni care distrug trupul, dar mai ales spiritul. uranus, tașaul, peninsula, galați, iași – matei brunul / autorul ne duce prin toate astea. documentarea autorului se integrează perfect în economia cărţii. pe un ton neutru, jurnalistic, cu un limbaj comun. poate prea comun.” Despre roman a scris pe blogul nostru, Delia.
Recenzii carti pe Filme-carti.ro in aceasta saptamana:
-„Istoria universala a infamiei”, de Jorge Luis Borges
–„Zingara”, de Charles Deslys
–„Sindromul de panica in Orasul Luminilor”, de Matei Visniec
–“Zeul care a dat gres” (I), editor Richard Crossman
–“Ghidul nesimtitului”, de Radu Paraschivescu
–„50 de mari mituri ale psihologiei populare. Înlăturarea concepţiilor greşite despre comportamentul uman”
