Stelian Tanase a publicat pe blogul sau un serial despre tragedia vasului Struma, care transporta cateva sute de evrei din Romania care incercau sa se salveze de ororile celui de-al doilea razboi mondial: ‘Enigma exploziei a fost multă vreme nedescifrată. S-a spus că Struma a fost sabordata chiar de pasageri sau de un grup evreissc așa cum se intimplase cu vasul Patria 1940, și acela plin de refugiati. S-a spus că un grup din România, ar fi făcut ca vasul sa explodeze cu ajutorul unei bombe plasată la bord pentru ca vasul să nu se intoarca la Constanța, unde mulți profitaseră de pe urma acestei afaceri. Companiei Alya și cei din care au organizat expeditia Struma au fost bănuiți. Au circulat informații după care nemtii ar fi fost cei care au aruncat vasul in aer. Bănuielile nu au ocolit nici autoritățile turcesti și nici pe cele britanice. Adevarul este că Struma a fost scufundata de o torpila lansată de pe submarinul sovietic Sci 213 comandat de Ivan V. Isaiev, care supraveghea Strîmtorile în dimineata de 24 februrie, ora 9,30.’
Ileana de la Evantaiul Memoriei face – cu putina intarziere – bilantul ‘celor mai bune carti citite in 2017’. Totdeauna este interesant insa de comparat. Am retinut din lista ei traducerea unei cartii ‘Trei etaje’ de Eshkol Nevo care a fost lansata saptamana trecuta si la ICR – Tel Aviv: ”Nu auzisem de Eshkol Nevo înainte de această carte, dar sper din tot sufletul să mai văd cărţi ale scriitorului israelian, pentru că mi-a plăcut foarte mult cum reuşeşte să îmbine stări uneori contradictorii, cum îmbină în aceeaşi carte şi chiar pe aceeaşi pagină delicateţea cu cinismul, luciditatea cu sensibilitatea, inocenţa cu cruzimea, nevoia de afecţiune şi nevoia de singurătate.’
Andrea Ghita scrie la ‘Baabel’ despre traducerea cartii lui Peter Rosenthal ‘De-a lungul străzii Venlo’ aparuta la editura Hasefer: ‘Romanul alcătuit dintr-o succesiune de scrisori – nu ştim dacă ele au fost expediate vreodată – având ca destinatar un bun prieten din copilărie, plecat şi el din Aradul natal, la Ierusalim, pentru a se dedica studiului Talmudului şi caligrafierii literelor din sulurile Torei şi ale celor ferecate în mezuzele fixate pe uşorul caselor evreieşti. Înşiruirea scrisorilor, care conţin frânturi de amintiri, crâmpeie de destăinuiri, îndoieli, mulţumiri şi reflexii, recompune imaginea lăuntrică a omului dezrădăcinat sau, mai degrabă, cu altfel de rădăcini: „Rădăcinile noastre nu ne leagă de pământ. Eu mă simt mai aproape de aerul pe care-l respir. Amintirile mele au o viaţă proprie şi se îmbină cu viaţa mea cotidiană din Köln, precum aerul dintr-o Răsuflare (Atemvende, volum de Paul Celan).’
Adriana Gionea de la PostModern scrie despre romanul ‘Nautilus’ al Ioanei Baldea Constantinescu, aparut la editura Humanitas: ‘Dacă eşti dependent de genul acela de poveste ce aduce împreună personaje din mai multe epoci, atunci te sfătuiesc să treci pe listă romanele scrise de Ioana Bâldea Constantinescu. Vei găsi în ele nu una, ci o sumedenie de poveşti, într-un mozaic transformat la un moment dat într-o spirală care te face pe tine, cititorule, să aluneci brusc dintr-o perioadă în alta.După ce te-a plimbat între Bucureştiul caselor vechi şi palatele Spaniei maure scriindu-şi primul roman – Dincolo de portocali, Ioana Bâldea Constantinescu te invită de data aceasta la curtea unei regine înţelepte – Blanche de Navarre, considerată a fi prima femeie colecţionară. A trăit în secolul al XIV-lea, când regatul ei se afla încă la graniţa dintre întunecimea Evului Mediu şi lumina ce prevestea Renaşterea. În colecţia ei se afla o cochilie magică, ajunsă în cabinetul de curiozităţi ai unor conducători din veacuri viitoare şi apoi în imaginaţia lui Marc, un tânăr doctorand venit la Paris şi care locuia chiar în mansarda palatului în care îşi purtase paşii însăşi Blanche de Navarre.’
Ma intereseaza intotdeauna sa-mi compar notele de lectura cu cele ale colegilor bloggeri. Iata ce scrie Marius Andrei pe ‘Cărți Analogii Antologii’ despre ‘Purificare’ al lui Sofi Oksanen aparut in traducere in 2013 la editura Polirom, despre care am scris si eu: ‘Purificare este un roman pe care eu l-aș vrea introdus în programa școlară de clasa a XII-a, n-ai cum mai înainte, fiind un thriller cu crime, trafic de carne vie, pasiune obsesivă, scene de tortură și cuvinte explicite dintre cele mai necenzurate. Însă beneficiile unei asemea lecturi ar fi atât de importante pentru elevul de an terminal, încât aș trece toate astea la pierderi colaterale de pudibonderie neînsemnate. Ar fi ca un vaccin pentru viața de dincolo de școală. Introduci în corp o mostră mititică de virus pentru ca organismul să învețe să-i dea la cap, dar după ce l-ai absorbit devii imun la tot felul de chestii periculoase. În metaforizarea mea clinică, infecțiile împotriva cărora s-ar obține imunizarea sunt: comunismul, violența neconștientizată social împotriva femeilor și lipsa de cunoaștere a propriei istorii – ce provoacă efectul ei pervers de repetabilitate.’
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Popular: puterea atractivității într-o lume obsedată de statut”, de Mitch Prinstein
–”Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate”, de Konrad Lorenz
–”O istorie culturală a nebuniei. De la Biblie la Freud, de la casa de nebuni la medicina modernă”, de Andrew Scull
–Lansare de carte ”Lebedele de pe Fifth Avenue”, de Melanie Benjamin
–Seară de poezie Vorpal – Bani. Muncă. Timp liber, de Elena Vlădăreanu și Dadi, de Sebastian Sifft
–Lansare de carte ”Dincolo de iarnă”, de Isabel Allende
