”Legenda lui Podkin O Ureche”, de Kieran Larwood
Editura Paralela 45, Seria Saga celor Cinci Tărâmuri. Cartea I, Pitești, 2019
Traducere de Viorel Zaicu
Nu multe sunt cărţile care te ţin cu sufletul la gură şi pe care nu le poţi lăsa din mână. Pentru că e nevoie de o voce puternică din punct de vedere auctorial, care să incite cititorii, care să-i facă să-şi dorească mai mult şi mai mult şi mai mult cu fiecare paragraf parcurs. Iar când publicul-ţintă al unui autor are vârstele cuprinse între 3 şi 10 ani, e cu atât mai dificil să-şi facă vocea auzită şi povestea cunoscută într-o mare de volume dedicate celor mici, într-o piaţă extra-saturată de titluril de gen. Dar iată că, alături de J.K. Rowling, J.R.R. Tolkien şi Neil Gaiman, se mai ridică o figură ce se impune din ce în ce mai mult în spaţiul literaturii de ficţiune pentru copii – Kieran Larwood. Având deja câteva premii importante la activ, Kieran Larwood devind cunoscut şi pe piaţa de carte românească prin seria „Saga celor Cinci Târâmuri”, apărută la Editura Paralela 45, în traducerea încântătoare şi făcută cu asupra de măsură de Viorel Zaicu.
Spuneam că mai rar mi-a fost dat să ţin în mână un volum atât de captivant, care să mă oblige să nu-l pun jos din cauza şi datorită (amândouă, în acelaşi timp) faptului că renunţând chiar şi pentru câteva minute la carte, m-aş rupe din universul fascinant pe care Larwood l-a creat. Încâ din primul moment când am văzut formatul cărţii, cât şi coperta realizată foarte imaginativ şi atractiv, cu desenele create în culori vii de David Wyatt, am fost convins că mă aflu în faţa unei mcii bijuterii beletristice, dar şi în faţa unei uşi ce se va deschide asupra unei viitoare călătorii inedite. Spiritu-mi critic a avut dreptate, căci am fost purtat instant în lumea de basm a autorului britanic. O lume din care omul, cu natura-i distrugătoare, a dispărut pentru a face loc unor fiinţe mult mai paşnice, iubitoare şi drăgălaşe: iepurii. Micii blăoşi urecheaţi sunt protagoniştii unei poveşti pline de miez filosofic, de acţiune, de visare şi de morală. Aşadar, iată-mă-s în faţa unei cărţi ce conţine câte puţin din fiecare. De toate pentru toţi. Încă un motiv pentru care aş recomanda o asemenea lectură nu doar copiilor, ci şi părinţilor, bunicilor, unchilor, mătuşilor, celor care nu au copii, dar vor, dar şi celor care pretind că nu iubesc copiii. Lor, celor din urmă, mai ales, căci „Legenda lui Podkin O Ureche” poate fi revelatoare din punct de vedere al trezirii unor sentimente mai calde, mai blajine. Poate că ar suna pompos afirmaţia conform căreia o asemena creaţie ar putea schimba mentalităţi. Şi, totuşi, chiar asta face. Dacă ştii să citeşti printre rânduri şi să vezi dincolo de povestea superficială, să priveşti în adâncurile sale sensul adevărat al lumii redate atât de frumos de Larwood, vei descoperi un univers cu adevărat fascinant care te va face să-ţi deschizi sufletul către sentimente pe care poate nici tu nu ştiai că le ai.
„Legenda lui Podkin O Ureche” poate fi cu uşurinţă alăturată celeilalte celebre serii de cărţi pentru copii, cea semnată de C.S. Lewis, „Cronicile din Narnia”. Şi nu doar pentru că ambele se folosesc de fiinţe care în lumea noastră apar ca fiind necuvântătoare (majoritatea regatului narnian este format din animale, iar lumea lui Podkin este alcătuită numai din iepuri), dar şi datorită trimiterilor teologice la episoade importante din Biblie. Aşa cum „Cronicile din Narnia” pot fi numite pe bună dreptate „Noul Testament pentru copii”, tot aşa cartea lui Kieran Larwood cuprinde cel puţin un moment important din Vechiul Testament – lupta păstorului-copil şi viitor rege al Israelului, David, cu uriaşul păgân Goliat, luptă transpusă în cazul de faţă în lumea urechiaţilor blănoşi şi reprezentată de încleştarea morală şi armată dintre micuţul Podkin şi terifiantul Scramashank. Însă miezul parabolei-fabule este acelaşi ca şi în Biblie – nu contează mărimea unei persoane, contează nobleţea şi puritatea sufletului, bunătatea, agerimea, inteligenţa şi iscusinţa, toate alăturate unui puternic simţ al datoriei dublate de curaj. Şi nu e decât un exemplu din multe altele care poartă într-ânsele un sâmbure moral valoros şi util tuturor cititorilor, atât maturi, cât şi încă la vârste fragede. Nu râdeţi, dragi părinţi, bunici şi adulţi, în general. Uneori ştim că avem nevoie de câte o îmbrâncire spirituală pentru a ne aminti că am derapat de la drumul drept şi că există pe lume lucruri mult mai importante decât banii şi puterea: dragostea, familia, răspunderea, datoria, generozitatea. Pe toate le veţi găsi în volumul apărut la Editura Paralela 45 şi tradus de Viorel Zaicu. Căci ce altă metodă mai frumoasă si mai însemnată de a schimba lumea există dacă nu poveştile?!
Poveştile şi jocurile stau la baza formării societăţii, a transmiterii ideilor, convingerilor şi credinţelor. Tradiţiile populare s-au transmis „din gură-n gură” de-a lungul secolelor, mileniilor. Ce altceva sunt marile cărţi sfinte (Biblia, Torah, Coranul) dacă nu culegeri de povesţi cu morală spirituală puternică, necesare pentru educarea şi civilizarea popoarelor?! Tot astfel se plasează şi cărţile de poveşti ale copilăriei noastre. Sunt mijloace prin care adulţii încearcă să clădească un viitor mai bun, mai frumos, mai generos, pentru o lume ce riscă să cadă în derizoriu şi urâţenie. Iar „Legenda lui Podkin O Ureche” nu este cu nimic mai prejos decât marile volume dedicate celor mici, precum Poveştile Fraţilor Grimm, ale lui Charles Perrault sau seria de povestiri scris de al nostru Ion Creangă. Aşa că nu pot să închei această scurtă trecere în revistă a cărţii lui Kieran Larwood decât invitând pe toţi, de la 3 la 99 de ani, să îndrăznească să creadă în puterea poveştilor de a modela şi chiar schimba lumea în care trăim şi să continue să le spună mai departe copiilor, nepoţilor, tuturor copiilor din lume, căci în ei ne stă speranţa pentru un viitor mai bun.
