Pe 8 aprilie 2023, Stelian Tănase a fost prezent la Câmpina, într-un eveniment organizat de Prăjitoria cu povești, pentru a-și lansa cea mai recentă carte apărută la Editura Corint. Un eveniment deosebit, cu ocazia căruia am citit trei volume ale apreciatului scriitor român, două de ficțiune și una de non-ficțiune.
Ce am aflat sau ce mi-am reconfirmat? În primul rând, că Stelian Tănase este un istoric și un cercetător foarte bun, toate cărțile sale fiind construite cu migală și cu foarte multe amănunte inedite, autentice, specifice epocii despre care vorbește, fie că vorbește despre anii ’40, ’80 sau despre realitatea prezentului, iar personajele construite sunt extraordinare, veridice și caracteristice tipologiei timpului. În al doilea rând, Stelian Tănase taie într-un fel caracteristic frazele: acestea sunt scurte, percutante, directe, fără menajamente. Nu vrea să facă descrieri, nu vrea să realizeze fraze alambicate, ci spune direct cititorului ceea ce vrea să zică. Fragmentează, pentru că vrea să țină cititorul aproape și nu să-l îndepărteze prin concepte care nu-l interesează.
Iată ce-am descoperit, mai departe, citind cu atenție cele trei cărți:
„Negustorul de antichități”, de Stelian Tănase
Editura Corint, Colecția Corint Fiction, București, 2023
„Dacă lumea va fi salvată, minunea se va datora anticarilor. Ei nu vor să ne despărțim de trecut.” (pag. 30-31)
În această lume a anticarilor, a colecționarilor, a colecțiilor și artefactelor își plasează acțiunea Stelian Tănase în acest roman care ne dezvăluie un București mai puțin frecventabil, deși artele ar trebui să fie, în aparență, un domeniu frumos și plin de savoare și de personalități culturale. Însă colecțiile de artă se clădesc uneori pe cadavre, pe negocieri dure, violente, în culise, pe înșelătorii și tertipuri.
Candid Ițescu, personajul principal, și-a făcut o colecție mult-râvnită, iar în apropierea morții visul său este să deschidă o galerie sub numele său, în care arta să fie expusă pentru totdeauna publicul. Intervin însă delatorii, rudele, familia, care duc disputa asupra averii la proporții epice, într-un roman care inițial este citadin și cultural pentru a deveni spre final un adevărat policier plin de surprize de toate felurile, mai ales că… nu prea există personaje pozitive. Dar nici negative pur și simplu, cum spunea Stelian Tănase în evenimentul de la Câmpina.
„Moartea unui dansator de tango”, de Stelian Tănase
Editura Corint, Colecția Corint Fiction, București, 2021
Ediția a II-a
Gogu Vrabete este un personaj excepțional, dar toată povestea lui Stelian Tănase are un farmec aparte, pentru că ne dezvăluie o lume destul de puțin cunoscută și destul de puțin pusă în valoare de romancieri, respectiv viața bucureștenilor din anii ‘40, de la conducerea legionară și până la preluarea totală a puterii de către comuniști.
Gogu se împotrivește vremurilor sau, mai bine zis, se descurcă așa cum știm că se descurcă românii: face mici afaceri la marginea legalității, inclusiv cu cei care conduc statul, fuge de armată printr-o „automutilare”, pierzându-și în același timp capacitatea de a-și urma visul (de a deveni un dansator de tango de succes), se îndrăgostește tocmai de cine nu trebuie, de o dansatoare rusoaică ce și-a părăsit patria (cu alte cuvinte, a dezertat în viziunea comuniștilor sovietici).
„A plătit dama și a tras ușa. Așa a aflat că, în afară de Larisa, nu mai putea să reguleze nimic. S-a întâmplat chiar când Armata Roșie intra în București, croindu-și drum spre inima Europei. Cu Gogu, istoria avea ceva de împărțit. Într-o zi mare îl lăsa fără pulă. N-o vedea decât pe Larisa, altceva nimic.” (pag. 94)
„Moartea unui dansator de tango” este o frescă reușită a acelor vremuri, cu multe personaje interesante și bine construite, cu o acțiune fluentă și care conține o doză importantă de suspans.
„Sunt un copil al Războiului Rece”, de Stelian Tănase
Editura Corint, Colecția Corint Istorie, București, 2020
Dacă primele două volume prezentate erau cărți de ficțiune, în „Sunt un copil al Războiului Rece”, Stelian Tănase, născut în 1952, ne prezentă o adevărată cronică pertinentă a întregii perioade pe care a trăit-o România sub comunism. Așadar, o autobiografie în felul său unic, mai ales că Stelian Tănase a trăit o mare parte a Războiului Rece, iar amintirile sale din perioada comunistă sunt cu adevărat valoroase și ne arată cu acuratețe cum era viața în acea vreme.
„Cine își mai amintește ventuzele care se aplicau pe spate când aveai gripă? Am zărit o cutie cu ventuze zilele trecute la un târg de vechituri. De prăjitoarele de cafea mecanice sau de fiarele de călcat cu cărbuni? De primus și de termos? De lămpile cu carbid sau de butelia de aragaz? Dar de frigiderele Fram!? De Daciile 1100 din anii ’60? De motoreta Mobra? De motocicleta CZ sau MZ? De mașinile sovietice Pobeda, Volga, Moskovich? De sifoane?” (pag. 195)
În plus, „Sunt un copil al Războiului Rece” reprezintă o cronică a felului în care capitala României a trecut peste această perioadă (Stelian Tănase locuind în majoritatea timpului în București, în mai multe cartiere emblematice) și a felului în care un tânăr scriitor care nu a făcut parte din nomenclatură a încercat să treacă peste cenzură și peste încercarea de racolare din partea Securității pentru a-și publica romanele.
Așadar, avem parte de o descriere a unei copilării plină de pozne, o privire atentă a orașului natal, o pasiune permanentă pentru filme, o aplecare spre filosofie și istorie, pagini suave despre dragoste, sex, cărți, filme și cenzură în comunism, toate acestea într-o carte de memorii interesantă, ce merită continuată și după momentul 1989.
