„Fraţii Mesteacăn şi cei 7 vampiri care aveau o singură pereche de chiloţi”, de Augustin Cupșa
Editura Humanitas Junior, București, 2024
Într-o epocă dominată de ecrane și algoritmi, literatura pentru copii se află la o răscruce între vechiul rol formativ și noile exigențe ale pieței editoriale. Ce înseamnă astăzi o carte bună pentru copii? Mai poate literatura să ofere un spațiu de refugiu, imaginație și dezvoltare sau este subordonată nevoii de a livra mesaje moralizatoare ori de a corespunde agendei părinților și educatorilor?
Una dintre cele mai mari probleme ale literaturii pentru copii rămâne tendința de a o instrumentaliza. De prea multe ori, cartea pentru cei mici este tratată ca un vehicul de transmitere a valorilor „corecte” – sociale, ecologice, identitare –, în detrimentul literarității. Se confundă adesea cartea cu o fișă de lucru ilustrată: copilul trebuie „să învețe ceva” – despre reciclare, diversitate, empatie sau reguli de igienă. Literatura devine, astfel, o formă de dresaj moral, iar autorii sunt presați să livreze un conținut „sigur” și „validat”, nu o poveste vie, cu tensiuni, ambiguități și personaje imperfecte.
Copilul-cititor este deseori tratat ca o entitate fragilă, incapabilă de procesare estetică sau afectivă autentică. Se evită subiectele sensibile – moartea, divorțul, suferința interioară – de teamă că ar putea tulbura „puritatea” copilăriei. Dar literatura veritabilă nu înseamnă liniște perpetuă, ci curajul de a explora chiar și zonele întunecate, în forme adecvate de exprimare.
În volumul „Fraţii Mesteacăn şi cei 7 vampiri care aveau o singură pereche de chiloţi” a lui Augustin Cupșa, apariție marca Humanitas Junior, autorul vine să ne ofere o dovadă contrară că literatura este inseparabil legată de imagine și poate să nu aibă neapărat o încărcătură moralizatoare, dimpotrivă poate devine o experiență cu mult umor și cu acea senzație palpabilă de umanitate.
O furnică trăiește în pădure. Are propria casă și doi mesteceni prieteni. Aceștia își duc existența tihnită până să afle despre existența celor 7 vampiri cu o singură pereche de chiloți. Sună ca un titlu de comedie noir? O da! Și, credeți-mă, am râs cu poftă la apariția acelor ființe demonice care își pierd chiloții și nu pot fi prezenți la ditamai Halloween-ul. Ce a făcut Augustin Cupșa în cartea asta? A reușit să distrugă bariera fricii, arătându-ne că putem fi fragili și să ne temem de ceva chiar dacă avem reputație de neînfricați.
Sinceră să fiu, mi-a plăcut curajul acestei cărți, mi-au plăcut dialogurile și personajele care sunt extrem de vii, imperfecte, exact cum mi-aș dori să fie în ochii micilor cititori, or toată cosmetizarea aceasta în exces a literaturii pentru cei mici nu face altceva decât să-i îndepărteze de carte.
Ce știu sigur, după această primă întâlnire cu Augustin Cupșa, e că nu mă voi opri aici. Stilul său mi-a deschis apetitul pentru o scriere care promite mult mai mult decât divertisment: promite o formă de reconectare cu mirarea, cu absurdul domesticit prin umor, cu povestea spusă inteligent. Îmi doresc să-l descopăr și în alte ipostaze – poate în proza scurtă, poate în roman – cu speranța că fiecare lectură va aduce o nouă surpriză stilistică, o nouă cheie de acces spre felul aparte în care scriitorul vede lumea.
