„Dominic, băiețelul căruia nu-i plăcea (aproape) nimic” de Ioana Chicet-Macoveiciuc
Editura Univers, București, 2024
Ilustrator Monica Bauleo
Dacă ești mămică și citești cu interes cărți de parenting, atunci numele Ioana Chicet-Macoveiciuc trebuie să fie o referință la care să revii tot mai des. Prințesa urbană, așa cum sună numele blogului său cu care și-a început cariera de influencer în parenting modern, revine din nou cu o carte proaspăt ieșită de sub tipar, de această dată un titlu pentru cei mici, în colecțiile Editurii Univers: „Dominic, băiețelul căruia nu-i plăcea (aproape) nimic”.
Pentru mine această carte a sosit exact la țanc. Fetița mea experimentează acum anumite trăiri de furie, suprapuse peste criza celor 4 ani, un fenomen normal care poate pune la încercare răbdarea oricărui părinte. Cu toate acestea, dacă vrem să depășim etapa aceasta de evoluție, citim cărți despre furie, despre răbdare, despre dragoste. În „Dominic, băiețelul căruia nu-i plăcea (aproape) nimic” autoarea ascunde câteva mesaje foarte importante, și anume:
- copiii pot fi furioși. Da, înțeleg că e greu de acceptat și câteodată insuportabil, dar mama natură a gândit acest fenomen exclusiv pentru binele creierului în dezvoltare, pentru că răbufnirile de enervare nu sunt altceva decât supape de scoatere a presiunii.
- copiilor nu poate să le placă absolut tot. Mi-a dat de gândit o frază citită până să devin mamă, care spunea că un copil, căruia îi place absolut tot, s-ar putea să fie un copil afectat emoțional. Amintiți-vă de propria voastră copilărie, când acceptați tot instant după doar o privire mai apăsată a părinților sau bunicilor.
- copiii pot avea preferințe. Da, acum poate fi faza fustelor de balerină și a consumului fără de limite a pastelor cu sos roșu. Da, știu că poate ai obosit de asta, dar va trece.
Acest volum pentru copilași este o minunată ocazie să începeți discuția despre cum se simte cel mic în crizele de furie, despre cum poate umple golul de după criză, dar mai ales despre cum e în continuare iubit și apreciat de părinți și bunici. Dominic, personajul povestirii, este iritat când mama îi deschide ușa înaintea lui și își dorește ca asta să nu se mai întâmple. Bingo, cel mic pare să caute un spațiu propriu, intim și să își creeze ceea ce numim un ritual (nu e secret că micii exploratori își bazează primii ani de viață exclusiv pe ritualuri și regim). Evident, mama e tristă din cauza asta și e un sentiment normal, pe care l-a încercat fiecare părinte măcar o dată.
Fetița mea a aflat din această mică povestire că furia e aidoma unui ghemotoc, a unui mic bulgăre care, cu răbdare, poate fi transformat în lumină. A mai aflat că uneori trebuie doar să te oprești din ce faci ca să înțelegi că furia e trecătoare.
Reușita acestui volum e că poate clădi temelia unei relații de răbdare, încredere și respect între adult și copil, transformând comunicarea din una defectuoasă în una constructivă. E aidoma momentelor în care cobori la nivelul copilului și îl îmbrățișezi. Toți nervii se topesc. Citiți, simțiți, învățați – s-ar putea să vă fericiți și propriul copil interior despre care poate că ați uitat.
Puteți cumpăra cartea: Editura Univers/Libris.ro.
(Credit foto autoare: Ioan Stoica)
