Carti Memorii jurnale

O altă față a lui Steve Jobs: „Small Fry”, de Lisa Brennan-Jobs

”Small Fry. O poveste de viață și de familie”, de Lisa Brennan-Jobs
Editura Humanitas, Colecția Memorii Jurnale, București, 2021
Traducere din engleză de George Arion jr.

Steve. Știam atât de puține despre el! Era ca o sculptură de Michelangelo, un bărbat întemnițat în piatră dură, pe jumătate netedă, pe jumătate neprelucrată, care te făcea să-ți imaginezi partea dinăuntrul blocului, care încă nu ieșise la suprafață.” (pag. 62)

Lisa Brennan-Jobs s-a născut în 1978, pe când Steve Jobs avea 23 de ani și Apple exista de doi ani. Steve nu a recunoscut-o decât forțat de împrejurări (adică de către instanța judecătorească), iar toată viața pe care au trăit-o de atunci „în comun”, sporadică, a fost o încercare din partea ambelor părți de a se împăca mai ușor cu situația complexă a relațiilor de familie, cu relația tată-fiică. Steve Jobs a murit în 2011, pe când Lisa avea 33 de ani. Povestea ei, povestea acestei relații din punctul ei de vedere, este „Small Fry”, volum publicat în 2018 și apărut în acest an în traducere românească la Editura Humanitas.

Cum nu folosesc produsele Apple, cum nu am fost prea interesat de Steve Jobs, de produsele sale, de istoria companiei sau felul cum a decurs viața sa (nu am văzut nici mult-discutatele filme apărute după moartea sa, „Jobs” (2013) și „Steve Jobs” (2015)), nu știam mai nimic despre această poveste și tocmai de aceea m-a atras și m-a interesat această carte. Și chiar dacă este o versiune personală, doar a fiicei, volumul de față are o importanță mare din punct de vedere memorialistic, istoric.

Relația dintre Lisa și tatăl ei a fost întotdeauna tumultoasă. Părinții ei s-au despărțit de când ea era prea mică și apoi a existat o perioadă în care întâlnirile au fost sporadice, rare și aparent lipsite de însemnătate și de sentimente. Steve Jobs este zugrăvit ca fiind distant și nepăsător sau, mai degrabă, un om care nu știa să-și exprime sentimentele, care nu știa cum să discute lucruri personale, care se gândea mai degrabă la computere și la firma sa, la profit și nu la intimitate. Prima amintire a Lisei despre tatăl său este cea pe când ea împlinise doi ani și jumătate, când el îi spune:

„-Sunt tatăl tău. („Zici că era Darth Vader”, mi-a povestit mai târziu mama.) Sunt unul dintre cei mai importanți oameni pe care o să-i cunoști, a zis el.” (pag. 26)

În vreme ce mama Lisei îi spune:

”Te iubește, a zis mama. Doar că nu știe că te iubește.” (pag. 63)

Așadar, volumul este un dublu portret. În primul rând, „Small Fry” ne vorbește despre Lisa, această fată care a avut mereu probleme în a înțelege corect lumea din jurul său. Nu în sensul că ar avea o anumită întârziere mentală, ci pentru că acea lume își tot schimba trăsăturile, pentru că părinții erau despărțiți și relația dintre aceștia a fost mereu complicată și complexă. Păreau că se iubeau încă sau era, măcar, o relație iubire-ură-indiferență care a afectat acel copil care se tot plimba între casele tatălui și a mamei, un tată bogat, dar foarte zgârcit, și o mamă care îi oferea totul din puțin pe care îl avea.

Tocmai de aceea, cartea sa este un strigăt public de deznădejde, de dezamăgire și de frustrare. Nu a înțeles lumea aceea și îi e greu să o înțeleagă și acum, la maturitate. Iar strigătul său este și un mesaj, după moarte, către tatăl său, de la care avea rareori nevoie de bani sau de daruri, ci de exprimarea sentimentului de iubire (dacă exista, dar toate indiciile duc la asta).

Mai mult, printre rânduri, ea lansează o mulțime de întrebări. La unele încearcă să formuleze, conștient sau nu, răspunsuri, la majoritatea ne lasă pe noi să le descoperim: De ce tatăl meu a fost mereu distant? De ce era total lipsit de laude, de ce mă persifla și mă considera din afara familiei? De ce era atât de zgârcit, încât casa sa era goală, încât i-a oprit subvențiile pentru facultate, nu i-a cumpărat sau dăruit nici măcar un computer Mac? Etc. etc.

„Cât de apropiat ar trebui să fii de tatăl tău? Voiam să mă prăbușesc în el, să fim inseparabili. În prezența lui nu eram sigură cum să-mi țin mâinile, cum să-mi așez picioarele. Alte fiice ar fi știut asta până acum.” (pag. 238)

Așa că, în al doilea rând, „Small Fry” este despre Steve Jobs, despre care aflăm lucruri noi, inedite și neobișnuite. În orice caz, impresia de ansamblu dacă nu este groaznică, ne îndepărtează de „personaj” și poate alte cărți (biografii documentate) ne vor ajuta să ne facem o impresie mai aproape de realitate sau, poate, ne-o vor confirma pe cea zugrăvită de Lisa Brennan-Jobs. Care ne arată că Jobs a fost un geniu crud, nepăsător, distant și zeflemitor. Că nu i-a păsat aproape deloc de fata aceasta sensibilă, chiar dacă provenea dintr-o relație eșuată:

„Era bogat, dar avea găuri în blugi; avea succes, dar abia dacă vorbea; silueta lui era grațioasă, elegantă, dar mișcările erau stângace și nesigure; era faimos, dar părea trist și singur; a inventat un computer și i-a dat numele meu, dar pe mine nu părea să mă observe și nu mi-a pomenit vreodată de aparat.” (pag. 88-89)

Și, da, Steve Jobs iese șifonat din această carte de memorii semnată de fiica sa: Lisa plânge deseori, pentru că tatăl său este distant și că nu găsește nicio cale de a se apropia de el; pare arogant și nu rareori îi poți intra în voie; îi spune fetei să renunțe la facultate doar pentru că nici el n-a urmat-o, fără să-i explice, fără să-i furnizeze argumente; o vizitează rareori și pleacă fără explicații; are o familie nouă, iar Lisa nu apare în schemă ca fiica sa, ci ca un fel de baby-sitter pentru fratele ei mai mic, inclusiv în călătorii.

Chiar dacă, din punct de vedere literar, volumul semnat de Lisa Brennan-Jobs este mai degrabă mediu, el câștigă disputa cu posteritatea prin valoarea sa memorialistică. Până vom citi (și dacă vom citi!) și cealaltă parte a poveștii, „Small Fry” ne oferă o privire inedită asupra lui Steve Jobs, dar mai ales un strigăt sfâșietor al fiicei sale, a cărei viață a fost definitiv tulburată de relația complicată între ea și tatăl său, între o fiică ce avea nevoie de iubire și înțelegere și un tată care nu știa deloc să-și exprime aceste sentimente. Oare ceea ce i-a spus pe patul de moarte poate repara o viață de nepăsare?

Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas/Libris.ro/Cartepedia.ro.

(Sursă fotografii: LibHumanitas.ro, Fortune)

Articole similare

Top 10 cele mai bune filme văzute pe Netflix în 2019

Jovi Ene

Parfumul, de Patrick Süskind

Jovi Ene

Thriller foarte actual: ”Carantina”, de Peter May

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult