”Naționalismul: identitatea etnoculturală și proiectul elitelor”, de Dragoș Dragoman
Editura Adenium, Iași, 2014
Colecția Colloquium coordonată de Daniel Șandru
Licențiat în științe politice (Universitatea din București) și doctor în sociologie (Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca), Dragoș Dragoman este actualmente lector la Facultatea de Științe Socio-Umane din cadrul Universității Lucian Blaga din Sibiu. Cartea de față este un util instrument de introducere în lumea naționalismului, autorul prezentând originile curentului, precum și modalitățile diferite de interpretare, care împart istoricii și sociologii în două mari categorii – primordialiști și instrumentaliști. Apoi, autorul ne introduce în lumea etnosimbolismului, perspectiva de interpretare susținută de către Anthony D. Smith (specialist în naționalism și etnicitate; Profesor Emeritus la London School of Economics. Este considerat a fi unul dintre fondatorii studiilor interdisciplinare pe probleme de naționalism) și Daniele Conversi (fost student al lui Anthony D. Smith). Nu în ultimul rând, eseul de față urmărește legătura dintre naționalism și democrație, cu precădere modalitățile pe care democrația le-a utilizat pentru reprezentarea și susținerea grupurilor etnice.
Naționalismul pare să fie un fenomen social și politic care, conform autorului, se dovedește a fi mai durabil și mai solid decât părea la origini. În special de-a lungul secolului XX, naționalismul prinde putere și explică unele contradicții și afinități imposibile în alte contexte, cum ar fi agresiunea militară a unor state comuniste împotriva altor state comuniste (Cambodgia, Vietnam, China) sau dezintegrarea violentă, pe baze naționale, a unor societăți fondate, în principiu, pe egalitatea și solidaritatea întregii clase muncitoare aflate la putere (Uniunea Sovietica, Iugoslavia).
Pentru Benedict Anderson (2006), naționalismul nu are cum să aibă puterea intelectuală a ideologiilor pentru că nu este propriu zis o ideologie, ci mai curând expresia articulată a legăturilor de rudenie și a sentimentului de comunitate pe care îl oferă religia. Ideologie sau nu, fără a avea bogăția filosofică a altor curente, naționalismul are o putere de nestăvilit în a aduna mase pentru realizarea unor mari reforme sociale.
Așa cum spuneam mai sus, teoreticienii curentului se împart în două mari categorii. Pentru primordialiști (Hans Kohn, 1944), națiunile sunt categorii primordiale, constituite în relație directă cu aparteneța socială reprezentată de descendențe, familii și mai ales, teritorii ancestrale. Această perspectivă consideră că națiunile sunt predestinate să formeze state – națiune, ca expresie a redescoperirii trecutului lor ilustru, uneori după secole de somnolență. În schimb, instrumentaliștii cosideră că națiunea este un construct ce depinde de factori externi, mai ales de voința elitelor de a redefini solidaritățile teritoriale, uneori în folosul propriei puteri. Teoreticienii spun că naționalismul apelează la emoțiile maselor, fiind un instrument de putere în vederea transformării violente a societăților în epoca modernă (Hobsbawm, 1994). În acest context, etnosimbolismul evidențiază importanța simbolurilor, a miturilor, a valorilor și a tradițiilor în formarea și continuitatea statelor – națiune moderne. Teoreticienii cei mai importanți ai etnosimbolismului sunt John A. Armstrong, Anthony D. Smith and John Hutchinson.
Dragoș Dragoman prezintă stereotipurile drept unul dintre aspectele ce activează prejudecăți între grupurile etnice, prejudecăți care pot duce la discriminare, dar și la segregare, epurare etnică, masacru sau genocid. Interesantă mi s-a părut teoria lui Hannah Arendt, interpretată de către autor în felul următor:
În mod ironic, renunțarea la diferența culturală, prin covertirea la creștinism sau trecerea religiei într-un plan personal secundar, și integrarea socială accentuată în țări în care evreii trebuiau să fie politic egali pentru că erau cetățeni (Austria, Germania, Polonia, Lituania) au dus la finalul tragic al acestora din timpul Holocaustului.
Dacă în prima parte a lucrării, s-au stabilit originile naționalismului, interpretările lui, precum și fundamentele care stau la baza dezbinării națiunilor sau întregirea grupurilor etnice, ultimul capitol deschide calea unor interpretări viitoare.
În primul rând autorul se întreabă cum tratează democrația, o construcție politică occidentală care s-a impus drept cel mai bun regim politic, naționalismul? Din păcate, un compromis a fost necesar căci democrația reușește să ofere garanții suficiente grupurilor etnice prin reducerea a însuși caracterului democratic. Așadar, grupurile etnice primesc atenția cuvenită prin delegarea puterii elitelor politice. Acum, dacă ne gândim la aspectele fundamentale ale naționalismului, avem următoarea situație: religia a putut fi transferată în spațiul privat, în schimb limba vorbită și națiunea nu au putut fi excluse din ecuație. Prin urmare, democrația a ales principiul majorității, dar acesta nu este eficace tocmai pentru că nu oferă reprezentare politică grupurilor etnice, apoi s-a impus un al doilea principiu, și anume cel al multiculturalismului liberal care prevede reducerea conflictului dintre grupuri prin egalizarea lor – neutralitate publică și sprijin public egal față de manifestările lor culturale. Deoarece cel de-al doilea principiu a fost acuzat de creșterea treptată a segregării grupurilor, precum și de reducerea capacității de distribuție echitabilă a resurselor, o a treia soluție a fost identificată, cea de power – sharing, sistemul de impărțire a puterii cu reprezentare politică proporțională.
Dacă soluții pentru coexistența naționalismului și a democrației au fost găsite, ce putem afirma despre naționalism și viitorul Europei? Autorul dedică un capitol interesant acestei întrebări, lăsând calea deschisă pentru noi analize.
În concluzie, naționalismul este o forță capabilă să-i unească pe indivizi într-o egalitate națională, pentru a-i separa apoi imediat în națiuni complet distincte. Ținând cont de această putere de transformare a legăturilor sociale, are șanse Uniunea Europeană să câștige în fața naționalismului?
