Mami, vreau un pierce în limbă, de Simona Hupov
Editura Gordian, 2012
Guest post de Irina-Elena Aiacoboae.
Foarte activă în domeniul sprijinirii adolescenţilor, Simona are o emisiune bisăptămânală la WestCityRadio din Timisoara, cu şi despre adolescenţi (Colivia cu canari), realizează rubrica “La punct fix”, din cadrul matinalului Regional Cafe, transmis vinerea pe TVR3 şi un blog dedicat adolescentilor. Face prezentări în şcolile şi liceele timişorene, susţine o serie de seminarii dedicate părinţilor, profesorilor şi adolescenţilor, seminarii care au ca obiectiv îmbunătăţirea relaţiei adolescent-părinte-profesor. Simona este autoarea dvd-ului pentru părinţi “Părinte inteligent sau dresor eficient?”, iar pentru copii şi tineri, organizeaza Taberele de camaraderie de la Arsenal Park. Activează în cadrul proiectului AVANTAJ LA START ca reprezentant în legatură cu partenerii şi cu presa.
Cartea Simonei Hupov „Mami, vreau un pierce în limbă” se adresează în primul rând tinerilor. Este o carte pe care mi-aş fi dorit să o citesc în adolescenţă, pentru că mi-ar fi răspuns la multe din întrebările specifice acelei vârste şi mi-ar fi facilitat înţelegerea şi modul de abordare al relaţiilor cu părinţii sau prietenii.
Fiind o carte despre relaţii interumane, despre relaţiile între părinţi şi copii, cred că la orice vârstă putem spune că avem în continuare de învăţat la acest capitol, căci, pe rând, suntem copii dispuşi să înveţe din experienţa altor oameni sau îndrumători pentru cei cărora ne ies în cale.
De la începutul cărţii găsim o puternică declaraţie a autoarei care ne introduce în lumea intenţiilor şi a valorilor pe care le promovează, atât în emisiunile pe care le realizează, cât şi în ceea ce scrie sau în proiectele pe care le desfăşoară:
„Cred în valori.
Cred în tinerii de azi.
Cred în respectul de sine şi faţă de cei din jur.
Cred că adolescenţii sunt oglinda celor care i-au crescut.
Ştiu că fiecare dintre noi este un model. De ce nu ne dăm silinţa să fim modele demne de urmat?
Ştiu că adulţii pot influenţa şi pot motiva tinerii. De ce nu o facem constructiv? De ce ne-am obişnuit să criticăm şi să distrugem?
Ştiu că pot face o schimbare şi vreau să le ofer tinerilor o alternativă, o şansă de a avea un adult deschis alături de ei. De ce nu o faceţi şi voi?
Acuz deschis vorbele în vânt şi criticile nejustificate şi susţin cu ardoare acţiunile acelora care vor să facă ceva concret pentru tinerii de azi.
Acuz adulţii care nu fac nimic şi susţin părinţii care vor să crească tineri independenţi, conduşi de propria lor gândire, care ştiu ce vor în viaţă.
Sunt şi voi fi în continuare alături de tinerii care vor „altceva“.”
Cartea este scrisă cu pasiunea şi cu bucuria de a împărtăşi tinerilor din experienţa unui adult care le înţelege problemele şi temerile prin care trec şi care le oferă soluţii posibile pentru a trece prin această vârstă, a îndoielilor, a căutărilor de sine şi a exuberanţei tinereţei, cu fruntea sus, respectând un principiu simplu, dar de care este necesar să ne amintim mereu să îl punem în practică: Adevăr, Dragoste şi Putere!
Simona invită cititorul adolescent să îşi stârnească părintele să trăiască cu plăcere adolescenţa alături de el, prin micile schimbări provocate de cel care va înţelege puţin câte puţin atât cerinţele şi aşteptările unui părinte cât şi dreptul lui de a alege conştient, cu dragoste şi respect pentru el şi pentru cei din jurul lui, drumul său în viaţă.
Limbajul cărţii extrem de actual, luat din viaţa de zi cu zi, ne conectează la realitatea lipsei de comunicare a celor pentru care mediul online a luat locul comunicării faţă în faţă, fără a blama sau ignora existenţa acestuia pentru că aici sunt scrise „cuvintele unui părinte care nu critică şi nu acuză, ale unui sfătuitor care ascultă şi oferă soluţii.”
Autoarea invită direct cititorul să îşi deschidă inima, să îşi exprime sentimentele, să caute propriile soluţii, să treacă din zona celui care se consideră o victimă a conflictelor între generaţii şi un neînţeles în zona în care el poate să schimbe ceva în alegerile pe care le are de făcut zi de zi. „Adevărul este că trebuie să judeci cu mintea ta şi să iei deciziile care te satisfac. Dragostea constă în respectul reciproc pe care ar trebui să îl aveţi voi, ca prieteni, iar Puterea este a ta, să iei cea mai bună decizie pentru tine şi cei dragi.”
Cititorul va găsi soluţii practice dar şi multe întrebări care să îl ajute să se clarifice şi să îl provoace la acţiune atunci când îşi doreşte ceva cum ar fi: să îşi spună şi să îşi susţină părerea, ce ar putea face când este acuzat pe nedrept, cum să îşi refuze prietenii fără să pice prost în faţa lor, cum să facă bani de buzunar, ce să facă în anumite situaţii sentimentale, cum să se integreze într-un grup nou, cum să scape de cicălelile părinţilor sau să îşi crească încrederea în sine.
„Mami, vreau un pierce in limba” este o carte pe care o citeşti din plăcerea de a întâlni un stil direct, liber, deschis în care se revarsă dragostea unui părinte şi a unui om aplecat către sufletele tinere cu gingăşia unei libelule care pe o aripă poartă visul celui care crede în tineri şi în valorile umane iar pe cealalaltă aripă lumea înţelepciunii, maturizării şi eleganţei.
„Te respect pe tine, dragul meu adolescent, draga mea adolescentă, pentru toate alegerile pe care le vei face în viaţă. Fiindcă acele alegeri te vor ajuta să ajungi acolo unde îţi doreşti şi te vor face să fii cine vrei TU să fii!”
