”Între prieteni”, de Amos Oz
Editura Humanitas Fiction, Colecția Seria de Autor Amos Oz, București, 2014
Traducere din limba ebraica de Marlena Braeşter
Penultima cartea scrisă de Amos Oz, dar ultima apărută în limba română[1], reuneşte opt povestiri aparent independente, dar care au logica lor internă, reunind opt puncte de vedere aparţinând unor personaje diverse care-şi trăiesc viaţa într-un kibbutz imaginar (Ykhat) din Israel prin anii 1960 (ne aventurăm să afirmăm că înainte de 1967), imposibil de localizat geografic, doar suntem informaţi că se află lângă Deir Ajloun, un sat arab distrus în timpul Războiului de Independenţă (1947-48) de Armata Israeliană, o viaţă cu opţiuni banale-general umane (Amos Oz l-a caracterizat chiar, cu destul umor, dar şi pertinenţă „Un roman tragicomic al condiţiei umane”), dar, în acelaşi timp, cruciale (cu cine trăieşti, cum trăieşti, unde trăieşti, de ce trăieşti şi pentru cine?). Amos Oz a trăit 30 de ani în kibbutzul Hulda, aşa că ştie foarte bine despre ce este vorba.
Imaginea cea mai puternică a cărţii rămane cea a structurii, funcţionării şi limitelor acestei forme tipic evreiesti de organizare a muncii si vieţii. „(…) însuşi sistemul kibbutzului prejudiciază femeile şi le obligă, aproape fără excepţie, la munci precum servitul, gătitul, curăţenia, îngrijirea copiilor, spălatul rufelor, cusutul şi călcatul lor. Se presupune că femeile se bucură la noi de egalitate perfectă, dar egalitatea le e dată numai cu condiţia să se comporte ca bărbaţii şi să arate ca bărbaţii: n-au voie să se fardeze sau să se rujeze şi sunt obligate să renunţe la orice maniere feminine.”[2] Democrat convins, Amos Oz imaginează atât personaje care critică transformările fireşti ale kibbutzului, cât şi personaje care susţin ideea de kibbutz nu chiar atat de ciudată pentru urechile est-europeane care au cunoscut kolhozurile sau CAP-urile comuniste. Evident, există diferenţe majore, dar un sâmbure de asemănare stângistă persistă. În primul rând, existenta comisiilor, a adunarilor generale unde toata lumea voteaza, toate acestea duc catre o democratie participativa directa. Dar există şi o rigiditate enervantă a kibbutzului. Unul din personajele sale punctează: „Kibbutzul schimbă puţin orânduirea societăţii, însă natura omenească nu se schimbă, şi natura asta nu e deloc maleabilă. Invidia, meschinaria şi limitarea oamenilor nu pot fi anulate o dată pentru totdeauna prin vot de către comisiile kibbutzului”[3]
Oricum imaginea per ansamblu a kibbutzului iese destul de şifonată, ne întrebăm cum au reacţionat la citirea acestei cărţi: „Comunitatea kibbutzului nu are nici o soluţie împotriva singurătăţii. Mai mult decat atat: ideea de kibbutz neaga singuratatea”[4] Un alt personaj este si mai critic: „La inceput, când s-a înfiinţat kibbutzul, formam cu toţii o familie. E drept că şi atunci erau tot felul de disensiuni în familie, dar eram mai apropiaţi între noi. Seară de seară stăteam şi cântam cântece pline de patos şi cântece nostalgice, până la miezul nopţii. Iar noaptea dormeam în aceleaşi corturi, şi dacă cineva vorbea în somn, toţi îl auzeam. Acum toţi locuiesc în apartamente separate şi toţi se lucrează unul pe altul. În kibbutzul de azi, atât timp cât mai eşti pe picioare, toţi aşteaptă să cazi, şi dacă ai căzut- toţi aleargă să te ridice.”[5] Toate aceste voci ale autorului spun cate ceva despre ceea ce insusi Amos Oz crede despre conceptul de kibbutz. „Kibbutznicii cei vechi sunt de fapt oameni religioşi care şi-au părăsit religia şi au adoptat în locul ei o religie nouă, plină de greşeli şi de păcate, plină de interdicţii şi de legi rigide. De fapt nu au încetat nici o clipă să fie pioşi, ci doar au înlocuit o pioşenie cu alta. Marx este biblia lor. Adunarea este sinagoga, iar David Dagan e rabinul. Sunt aici câteva figuri pe care mi le pot imagina cu uşurinţă purtând barbă şi perciuni sau şaluri pe cap.”[6]
Un veteran al kibbutzului, evreu care emigrase după cel de al Doilea Război Mondial din Olanda, unde fusese profesor de esperanto si care, chiar dacă abia mai respira, nu renunţa în ruptul capului la ţigări, oferă o altă imagine interesantă a naturii umane: „În timpul războiului, m-am ascuns de nazişti însă de câteva ori am avut ocazia să-i văd de aproape. Băieţi simpli, nu păreau deloc monştri, puţin cam infantili, zgomotoşi, le plăcea să se amuze, să cânte la pian, hrăneau pisicuţe, dar cărora li s-a făcut spălare pe creier. Şi numai din cauza asta au făcut lucruri îngrozitoare, deşi ei înşişi nu erau groaznici, ci doar corupţi. Ideile corupte i-au corupt.” Muribund, în spitalul kibbutzului mai poate rosti: „Moartea nu are nici un respect în faţa titlului, bogăţiei, autorităţii şi gradului, cu toţii suntem egali în faţa ei.”
În afara imaginii mai degrabă critice a kibbutzului, personajele lui Oz au dileme, nemulţumiri şi mici filosofii de viaţă. Un personaj edictează sumbru şi cinic: „Dragostea e ca o infecţie: te apucă şi te lasă” şi, putin mai departe: „Dragostea i se păru deodată a fi încă una dintre loviturile vieţii în faţa cărora trebuie să-ţi pleci capul şi să rabzi până trece valul”. Altul gândeşte: „Viaţa trece fără să te gândeşti aproape niciodată la lucrurile simple şi mari, singurătate, dor, pasiune şi moarte.” „Cu cât idealurile noastre sunt mai înalte, slăbiciunile şi contradicţiile devin mai ridicole, credea el. Uneori îl cita zâmbind pe Levi Eshkol, care spunea că omul e doar om, dar şi asta- rar.” Înduioşătoare este şi povestea „Tatăl”, în care Amos Oz nu se arată deloc foarte convins de practica kibbutzului de a-i culca pe copii în timpul nopţii la creşa sau grădiniţa unde stăteau oricum şi în timpul zilei. Copii petreceau doar 2-3 ore în compania părinţilor, după ce aceştia veneau de la muncă. Oz întreabă până la urmă dacă acei copiii erau ai părinţilor sau ai întregii comunităţi? Personajul principal al acestei povestiri, tatăl unui puşti de cinci ani, plăpând, plângăcios şi foarte mucos, nu accepta această separare traumatică pentru băieţel care, fiind mai slab, este chinuit de ceilalţi.
Denumirea volumului vine totuşi să accentueze faptul că, în ciuda divergenţelor, distanţelor, tăcerilor, diferenţelor, părerilor diferite existente între membrii unui kibbutz, ceva trainic totuşi rămâne, iar viata între prieteni este mai suportabilă.
Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas Fiction/Elefant.ro/Libris.ro.
[1] Intre prieteni, Editura Humanitas Fiction, Bucuresti, 2014. Traducere din limba ebraica de Marlena Braeşter.
[2] Pag. 107.
[3] Pag. 162.
[4] Pag. 105.
[5] Pag. 130.
[6] Pag. 144.
