„Conștiința dintr-o nouă perspectivă”, de Michael Graziano
Editura Humanitas, București, 2021
Traducere de Vlad Vedeanu
„Când mă gândesc cât mai departe în viitor, schimbarea esențială pe care o văd – momentul cheie din istoria speciei noastre – este clipa în care oamenii vor înțelege conștiința. Dacă vom reuși să înțelegem conștiința dintr-o perspectivă pragmatică, tehnică, vom putea avea un viitor remarcabil. În acel viitor, mintea e ceva prețios, ce trebuie îngrijit, dezvoltat și apoi salvat, ceva ce poate fi prelevat din platforma biologică inițială și transferat, multiplicat, ramificat, menținut pe termen nedefinit, poate chiar combinat cu alte minți.“ Michael Graziano
Michael Graziano oferă cititorilor o perspectivă cu totul nouă asupra conştiinţei. „Experiența subiectivă“ este înțeleasă pragmatic, prin teoria schemei atenției – un model intern străvechi, simplificat, cu două funcții principale: de monitorizare și control al atenției, oferindu-ne un model al sinelui care ne permite să intuim intențiile celorlalți şi să le anticipăm comportamentul. Dar oare putem analiza obiectiv o entitate esențialmente subiectivă? Autorul analizează cele mai noi studii despre creier, multe desfășurate în laboratorul său de la Princeton, interpretate în cheie evoluționistă.
Michael Graziano s-a născut în 1967 în Bridgeport, Connecticut. După studii în psihologie și științe cognitive la Universitatea Princeton și la MIT, și-a susținut doctoratul în neuroștiințe la Princeton în 1996. Duce o amplă și importantă muncă de cercetare care își propune să explice cum creierul monitorizează spațiul din jurul corpului, cum controlează mișcarea în acel spațiu și cum construiește conștiința. Descoperirile sale s-au concretizat în numeroase conferințe susținute în marile universități ale lumii și în zeci de articole științifice și de popularizare. Este profesor de psihologie și neuroștiințe la Universitatea Princeton din 2001.
”În 2010, colegii mei și cu mine am început să conturăm ceea ce am numit teoria schemei atenției, bazându-ne pe neuroștiințe, psihologie și evoluționism și adăugând descoperiri tehnologice. Noua abordare nu rezolvă așa-numita problemă dificilă a conștiinței – modul în care un creier fizic poate genera o esență non fizică. În schimb, explică de ce oamenii pot considera în mod greșit că există o problemă dificilă,de ce această intuiție greșită este profund înrădăcinată în noi, astfel că e puțin probabil să o putem schimba, și de ce prezența ei este avantajoasă și poate chiar necesară pentru funcționarea creierului.” (pg. 11)
Volumul este adresat cititorilor nespecialiști și reușește să prezinte clar o teorie științifică a conștiinței care este aplicabilă nu numai creierului biologic, ci și dispozitivelor dotate cu inteligență artificială. Studiul pornește de la apariția neuronilor și face un istoric al evoluției acestora, iar pe măsură ce avansează, autorul introduce elementele teoriei schemei atenției. În primele capitole Michael Graziano explică faptul că o rețea nervoasă nu procesează informația, ci doar transmite semnale în corp, iar complexitatea procesului a crescut pe măsură ce rețeaua s-a dezvoltat. Pornind de la analiza crabilor și a caracatițelor, trecând apoi la inteligența centrală a broaștei, a cărei culme intelectuală este tectumul, cercetătorul ajunge în capitolul 4 la studiile privind cortexul cerebral și conștiința, aducând în discuție reptilele asemănătoare mamiferelor. Crocodilii dețin primul loc, fiind unele dintre cele mai inteligente reptile și având un comportament complex, urmează păsările, cu exemple edificatoare, și apoi explicarea modului în care cortexul este o mașinărie a atenției.
Capitolul 5 tratează conștiința socială, conștiința ca model simplificat și util al atenției care se află de data aceasta în serviciul inteligenței sociale, mai ales pentru a construi un model al altcuiva, nu al propriei persoane. Următorul capitol încearcă să răspundă la întrebarea: cum putem descoperi conștiința în creier. Michael Graziano ajunge la concluzia că procesarea care duce la crearea constructului de conștiință este amplificată în special în zona cortexului numită joncțiunea temporo-parietală (JTP).
”Structura cerebrală indicată cel mai frecvent ca loc al conștiinței este cortexul cerebral, partea creierului care s-a dezvoltat cel mai mult pe parcursul evoluției oamenilor. Talamusul are o conexiune strânsă cu cortexul și cele două fac schimb constant de informații, fiecare parte a talamusului comunicând în special cu o parte a cortexului.
A treia ipoteză este o misterioasă structură cerebrală numită claustru, un strat subțire de celule situat imediat sub cortex, pe cele două părți ale creierului, aproape de urechi […]
Faptul că cea mai mare parte a creierului este un mister necartografiat reprezintă una dintre bucuriile pe care ți le oferă studiul neuroștiinței.” (pg. 83)
Capitolul 7 se axează pe problema dificilă și alte perspective asupra conștiinței; 8 pe ideea mașinăriilor conștiente, iar 9, ultimul aduce în discuție problema transferului minților. Consider că este printre cele mai interesante și provocatoare din volum. Graziano sugerează că, în ciuda complexității minții, nimic totuși din ea nu este atât de misterios încât că nu poate fi copiat într-un alt dispozitiv.
”Ca să construim o mașinărie care să poată transfera minți trebuie mai întâi să descoperim seria minimă de date cerebrale care conțin esența persoanei. Majoritatea specialiștilor în neuroștiințe consideră că operațiile cerebrale sunt realizate în principal de neuroni interconectați prin sinapse, contactele specializate care îi permit informației să circule într-un mod controlat de la un neuron la altul. Creierul uman conține 86 de miliarde de neuroni. E posibil să conțină 100 de trilioane de sinapse, poate chiar de zece ori mai multe.” (pg. 166)
Transferul minții implică însă riscuri majore, Michael Graziano analizează cinci probleme principale, dar lucrurile sunt departe de a fi elucidate. Cine ar fi acest al doilea tu, a cui minte ar trebuie transferată, e necesar să existe o selecție, mintea simulată și-ar pierde treptat capacitatea de a-și aminti lucrurile din trecut, ea beneficiind dor de fereastra de amintiri deschisă odată cu transferul, ce se întâmplă cu drepturile acestor noi entități, câte transferuri ar trebuie permise unei singure persoane? Rămân întrebări deschise, autorul propune câteva posibile răspunsuri, fără a tranșa lucrurile. Nici nu ar fi putut altfel, există insuficiente informații și analize, dar abordarea lui Michael Graziano este printre cele mai provocatoare pe care le-am citit în ultimul an.
Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Sursă fotografii: brainworldmagazine.com, humanitas.ro)
