”Epistolar genevez. Student în Occident”, de Codruț Constantinescu
Editura Vremea, Colecția Fapte. Idei. Documente, București, 2015
Prefață de Teodor Baconschi
Un burger de la McDonald’s, un teanc de agende, niște unelte de scris, o pereche de ochelari și jetul de apă de la Geneva. Toate aceste imagini – care, la prima vedere, nu par a avea prea multe în comun – se regăsesc laolaltă pe coperta cărții lui Codruț Constantinescu, evocând odiseea sa de “student în occident”.
Volumul reunește scrisorile autorului către cei de acasă, în care descrie frământările, percepțiile, realizările, ambițiile și (dez)amăgirile sale de pe parcursul celor doi ani plini ai aventurii sale “neopașoptiste“. Tocmai autenticitatea acestor texte, care n-au fost gândite pentru a vedea lumina tiparului, le conferă deopotrivă vigoare și relevanță…
Îmbinarea de seriozitate și sarcasm cu care Codruț Constantinescu povestește ce i se întâmplă la facultate (Institutul European al Universității din Geneva), la cămin, dar și la part-time job-urile (inclusiv cel de producător de hamburgeri la un McDonald’s!) pe care le prestează pentru a supraviețui în scumpa Elveție – căci bursa primită este foarte departe de a fi suficientă –, face scrisorile sale ușor de citit, ba chiar captivante. După cum observă Teodor Baconschi, care semnează prefața cărții, autorul “notează, înțelege, surâde, se luptă, citește pe rupte, dedramatizând vicisitudinile (perfect surmontabile) ale condiției de student-sărăcuț-din-Est”.
Lecturând relatările și reflecțiile unei experiențe personale complexe (academică și proletară în același timp) de recuplare activă la civilizația și la cultura occidentală, cititorul poate înțelege mai bine câteva coordonate ale integrării europene și globale, așa cum se desfășoară în realitate, nu cum este prezentată în tratate. Mărturia lucidă a autorului – fin observator al realităților elvețiene, dar și românești – poate fi, totodată, așa cum o spune chiar el, “o invitație adresată tinerilor, liceeni sau studenți, care speră să descopere Occidentul și prin intermediul diverselor burse, care, din fericire, nu mai au aceeași aură de sanctitate, sacralitate și măreție cum se întâmpla înainte de aderarea României la Uniunea Europeană”.
În ceea ce mă privește, parcurgând cartea lui Codruț Constantinescu și urmărindu-i aventura formatoare în “Geneva lui”, am revăzut cu ochii minții “Viena mea”, o experiență de studiu în Occident – desfășurată în mai multe etape și instituții – care m-a marcat. Nici nu se putea altfel, întrucât, pentru a-l cita pe autor, “experiențele universitare occidentale nu au cum să nu te schimbe în profunzime, dar, evident, tu trebuie să-ți dorești să studiezi în străinătate și nu doar să bifezi cu aroganță un eveniment biografic menit a înfrumuseța CV-ul odată întors acasă”…
Dincolo de perspectiva personală din care poate fi receptat, “Epistolarul genevez“ este povestea sinceră și plină de miez a a luptei duse de Codruț Constantinescu pe micul său “front inițiatic“ din inima Europei pentru a se racorda la un Occident multă vreme inaccesibil.
