”Dumnezeu a trântit telecomanda”, de Cristian Preda
Editura Curtea Veche, Colecția Constelații, București, 2014
Cartea lui Cristian Preda cuprinde 82 de articole publicate de autor pe platforma de bloguri adevarul.ro, având ca puncte de plecare bizarerii ale vieții politice din diverse țări. Lungul subtitlu, care ocupă aproape în întregime coperta volumului, este grăitor: “Catalog de curiozități politice, în care se arată, pornind de la exemple din lumea largă, că firea umană e departe de a fi plată, moderată și previzibilă, atunci când vine vorba despre putere, dominație sau chiar cetățenie“.
Într-adevăr, faptele diverse îi prilejuiesc lui Cristian Preda reflecții foarte interesante despre distorsiunile pe care le suportă prea adesea democrația, sub povara intereselor personale și a orgoliilor multora dintre cei care îi sunt protagoniști. Majoritatea întâmplărilor evocate confirmă, din păcate, actualitatea definiției date politicii de către Ambrose Bierce în “Dicționarul diavolului“, publicat cu mai bine de un secol în urmă: “Un conflict de interese, deghizat într-o luptă între principii. Conducerea treburilor publice în interes personal“.
Textele lui Cristian Preda se citesc ușor și sunt, în același timp, șocante și savuroase. Le-aș numi fabule politice, mai ales că unele au și titluri incitante care mi-au amintit de fabulele lui La Fontaine: Patria exigentă și partidul indulgent, Ginerele dictatorului vrea să fie președinte, Doi-trei regi și un împărat, Țara oamenilor integri, Moș Niculae a fost reclamat la ONU.
Pentru că exemplele de bizarerii politice sunt culese de pe întreg mapamondul, inclusiv din țări exotice precum Bhutan, Swaziland sau Madagascar, devine evident că inventivitatea politicienilor nu are niciun fel de granițe. Apropo de Madagascar, denumirile partidelor din această țară nu au nevoie de comentarii: “Madagascar, te iubesc!”, “Tinerii malgași sunt gata!”, “Să ne sincronizăm eforturile”, “Omul nou malgaș”…
După cum foarte bine remarcă Sever Voinescu, această carte impresionează în special prin “forța uimirii proaspete”. Este important să observăm când lucrurile o iau razna într-o societate sau alta, să privim cu luciditate aceste experiențe și să tragem concluziile care se impun. Este și aceasta o cale de a înțelege mai bine ce se întâmplă și pe la noi. Și de a încerca să schimbăm ce e de schimbat…
1 comment