”Istoria filosofică și politică a ocultismului: magie, vrăjitorie, spiritism și alchimie”, de Felix Fabart
Editura Herald, Colecția: Quinta Essentia, București, 2018
Traducere: Gabriel Avram
Necunoscutul și inexplicabilul au constituit de-a lungul istoriei omenirii un magnet pentru curioși, savanți, scriitori, dar și sursă de speranță pentru cei din mediile mai puțin favorizate.
Clarviziunea, invocarea spiritelor, vrăjitoriile și întreg arsenalul lumii oculte sunt prezente la tot pasul, însă la o analiză mai atentă a tuturor elementelor implicate descoperim că avem de-a face cu fapte sau situații insuficient explicate, care odată lămurite, nu mai lasă loc supranaturalului.
”Conform unei etimologii general acceptate, cuvântul magie provine din termenul chaldeean magdin, care înseamnă știință. De altfel, din Chaldeea au pornit magii și s-au răspândit pe toată suprafața pământului, iar denumirea știință, aplicată învățării , practicilor și cuvințelelor acestora nu este chiar atât de exagerată.
(…) Dar cine i-a inițiat pe magi? Istoria tace cu privire la acest subiect, dar putem presupune existența unui lung șir de străbuni contemplatori ai universului, care, încet și cu răbdare, au condus omenirea de la conceptul primitiv, de la cauza generală, Dumnezeu, spre cauze secundare și spre principii active. Tocmai de cunoașterea acestor din urmă cauze s-au ocupat magii.” (pg. 19)
Deși recunoaște că domeniile abordate în lucrare ar necesita mult mai multe volume de analiză, Felix Fabart decide să realizeze lucrarea după următorul plan:
”Ocultismul la evrei, la greci, romani și în Galia;
Vrăjitoria în Evul Mediu și alchimia;
Teurgia – spiritismul și magnetismul – în epoca modernă.
Aceste trei diviziuni corespund unor trei etape specifice ale magiei (expansiune, decădere, reînnoire).” (pg. 21)”Toți înțelepții Greciei antice sunt posteriori profeților evrei, căci ultimul dintre Maleahi a trăit cam cu două sute de ani înainte de Platon. Acest fapt ne face să tragem concluzia că există o filiație directă între pithonise, sibile, augurii greci și romani și profeții din Noul Testament. Și unii și alții au avut parte de recunoaștere oficială, fiind tolerați de către preoțime, și doar alături de aceștia au apărut, din când în când, în religiile greacă și romană, ghicitori și ghicitoare de rangul al doilea, care profețeau viitorul (…)” (pg. 30)
Odată intrat pe teritoriul ocultismului în Grecia și la Roma, Felix Fabart demontează teoriile rând pe rând, concluzionând că zeii invocați nu erau, în realitate, decât membrii unei omeniri extinse, aceștia posedau în cel mai înalt grad toate virtuțile și defectele, ba chiar și vicii, dar tocmai din acest motiv erau considerați mult mai accesibili, mult mai de ajutor atunci când îi surprindeau și le câștigau simpatia.
Poporul accepta aceste pretenții cu atât mai ușor cu cât, în ceea ce privește religia, era mai sensibil la formă decât la fond, iar ceremoniile politeiste ținute de preoți îndemnau mai mult la entuziasm și la dezlănțuirea simțurilor decât la gândire.” (pg. 33) Întreaga influență a preoților era considerabilă tocmai datorită presiunilor făcute, iar oracolele erau forțate să încline balanța în funcție de bunul plac al celor care aveau putere de decizie mai mare, dar și al lăcomiei preoților. De-a lungul timpului, cei care s-au îmbogățit de pe urma altarelor a fost mare și a condus la multe neajunsuri mai ales pentru cei care nu e intrau în grații.
Asistăm la un comerț cu profeții, gestionate abil de câteva minți mai luminate și persoane sus-puse, iar sanctuarele concurente sunt mai totdeauna sortite pieirii. Orbiți de nevoia de putere, conducătorii recurgeau deseori la astfel de soluții, însă acestea nu au nicio bază reală, sunt pure speculații, adevărul din diferite situații dovedindu-se nimic mai mult decât o coincidență.
Odată ce ajungem la gali, ocultismul ia proporții ca mijloc de dominație. În ciuda problemelor și a decadenței, ocultismul a însemnat însă un refugiu în fața mizeriei feudale, care va fi exacerbat în perioada medievală. Felix Fabart ține să precizeze de la început că profetesele care ghiceau viitorul au apărut ca o consecință a nedreptăților sociale: ”Vrăjitoarea a apărut în ziua în care religia a devenit complicea politicii.”
”Rebelele deveneau miresele Satanei, conform credinței populare grefate pe învățământul ortodox, și orice relație cu acestea ducea, în opinia Bisericii, ipso facto, la moartea trupului și la damnarea sufletului. Rugul! Iată suprema rațiune pământeană opusă vrăjitoriei de către cei care au dat naștere acestor nefericite creaturi, care meritau mai degrabă compasiunea decât blamul, a căror ură personală față de persecutori era și mai însuflețită de relatarea mizeriilor oamenilor care li se confesau.” (pg. 73)
Ca o concluzie referitoare la practica vrăjitoriei și ocultismului în perioada medievală, Felix Fabart împarte oamenii în două clase: cei care se bucurau de binefacerile vieții și dezmoșteniții sorții. Cei care practicau ocultismul aparțineau, în imensa lor majoritate, clasei celor care sufereau și poate, tocmai din acest motiv deveneau ajutoarele active ale celor disperați.
Intră apoi în joc și Alchimia. În lupta cruntă atât pentru obținerea aurului, cât și pentru obținerea Elixirului vieții, de-a lungul timpului și-au pierdut averea, libertatea și chiar viața mulți oameni. Inutilitatea experimentelor și haosul formulelor așa zis magice nu au condus, așa cum sperau căutătorii, la descoperirea materiei inițiale, iar misterul Marii Opere a rămas de neelucidat.
Odată cu epoca modernă și-au făcut apariția spiritiștii, spiritualiști cu puteri sporite, cum spune Felix Fabart.
”Dat fiind că orice efect are o cauză, orice efect inteligent trebuie să aibă o cauză inteligentă.” (pg. 115)
Telekinezia, ființele imateriale și comunicarea cu ele prin intermediul unor așa numiți medium, sunt subiecte care au surescitat atât interesul oamenilor obișnuiți, al savanților dornici să dea aviz pozitiv, dar mai ales al celor deciși să demonteze orice teorie legată de realitatea acestora. Invocându-l pe llan Kardec, părintele spiritualismului, Felix Fabert încearcă să răspundă la întrebări precum ce este de fapt un medium, care este legătura dintre ei și mesele rotitoare, cunoscute încă din Antichitate, dar mai ales în ce constă legătura inexplicabilă între medium și implicarea lor în situații care sunt reale, dar în același timp incredibile.
Marele adversar al superstițiilor nu face însă decât să consemneze anumite fapte, el precizează de la început și își reia afirmația de-a lungul volumului. Pe de altă parte, aceste consemnări tind să încline uneori balanța către acceptarea existenței unor forțe pe care nu le cunoaștem suficient și care merită o analiză suplimentară. Modernismul aduce și considerații legate de magnetismul uman, multă vreme negat, al cărui părinte este Frederic Antoine Mesmer și care schimbă cu totul perspectiva multor probleme legate de fenomene inexplicabile până atunci. Ajungem la răspândirea hipnotismului și folosirea lui în medicină, la Sugestionare și alte transformări ale Spiritismului. Ca o concluzie, Felix spune că azi aproape s-a eliminat problema dominației și odată aduse dovezi, magicul devine cunoscut, fenomenele ocultismului fiind prin excelență subiective. Supuse unei analize serioase, ele sunt văduvite de vălul ignoranței și astfel este împiedicată propagarea unor idei greșite. Pe de altă parte, fiecare este liber să creadă în ce vrea, iar manipularea este prezentă și în contemporaneitate, deși e drept că sub cu totul alte forme decât cele despre care vorbește Felix Fabart.
