„Doamna de la Ritz”, de Melanie Benjamin
Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2020
Traducere: Irina Bojin
Se spune că în spatele fiecărui bărbate puternic stă o femeie care îl pisează bine pe nervi. Dincolo de substratul umoristic al acestui adevăr, istorie ne aduce tot mai multe exemple în față, tot mai multe modele de femei care au vrut și au putut să-și dirijeze consorții astfel încât aceștia să ia decizii mai mult sau mai puțin favorabile cerințelor lor. O astfel de femeie a fost doamna de la Ritz, personajul central al noului roman semnat de autoarea Melanie Benjamin și tradus la Editura Humanitas Fiction, în colecția Raftul Denisei.
Blache Auzello este o americană cu multă tărie de caracter, ușor lipsită de tact, dar îndrăgostită până peste cap de Franța și de soțul său snob Claude, director al renumitului și splendidului hotel Ritz din Paris. Cei doi se întâlnesc în Franța interbelică, în care se face dragoste cu năbădăi, se bea până la răsăritul soarelui și se bârfește în cantități industriale. Ce ar putea să-i unească pe cei doi care sunt atât de diferiți? Nimeni n-ar putea să răspundă, dar iată că aceștia reușesc să formeze un cuplu inedit.
Printre istericalele lui Blanche și infidelitățile lui Claude începe să apară negura celui de-al Doilea Război Mondial, război care aduce în inima patriei franceze figurile nesuferite ale celor pe care francezii îi numesc cu dispreț „les boches”, ocupanții germani. Stabilindu-și poziția de bază în inima unui simbol francez și revendicând ilegal puterea, aceștia încep să câștige teren și să își instaureze teroarea. Blache și Claude se pomenesc într-o adevărată colivie de aur, din care nu pot scăpa fără a plăti un tribut prea mare.
Melanie Benjamin este o naratoare cu foarte mult talent și cu atenție la detalii, care reușește să-și antreneze cititorii în atmosfera impecabilă a romanului. Cu un stil cursiv, cu o stilistică bine ordonată, aceasta nu se teme să destrame mitul poveștilor cu happy end și a istoriilor cu personaje demne de rangul cavalerilor medievali. Dimpotrivă, personajele sale sunt uneori nerușinate, obraznice, demne de dispreț și de teamă, dar foarte umane. Este un roman scris încet, fapt resimțit și în narațiunea destul de lentă, dar fără a te plictisi. Picanteriile cu care este presărat romanul ar putea să creeze nedumeriri cititorilor, dar au și ele un șarm sănătos. Per ansamblu, volumul este interesant dacă îl privim doar prin spectrul unei ficțiuni istorice de calitate.
Totuși, fiind o consumatoare fidelă a cărților de istorie n-am putut să nu observ micile lacune din istoria autoarei. Mi-aș fi dorit poate mai multe detalii despre ocupația germană, despre figurile proeminente ale vizitatorilor de la Ritz (episodul cu Hemingway a fost bine venit), despre trecutul american a lui Blanche. Dar acestea sunt exclusiv necesitățile mele de cititor și s-ar putea să nu-mi dați dreptate.
Ce e de apreciat la Melanie Benjamin este sarcasmul sănătos, observația fină a caracterului uman, maniera cu care își transformă narațiunea pe alocuri, subliniind interesant momentele de suspans. Mi se pare demnă de apreciere și metamorfoza personajelor, pe care nu doar le umanizează, ci le mai și adaugă anumite valori, de parcă le-ar stratifica încet, dar sigur.
Ce știu sigur este că voi reveni la această autoare, măcar pentru faptul că aduce în prim plan un feminism sănătos, dozat și fără extremisme, amintindu-ne despre valoarea femeilor într-o lume care suportă schimbări constante.
Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas Fiction/Libris.ro/Elefant.ro.
(Sursă fotografii: LibHumanitas.ro, www.nctv17.com)
