Despre dragoste si alte intamplari

500 de pagini de povestiri de dragoste selectionate cu grija ne prezinta iubirea sub toate aspectele ei, clasice sau contemporane, prin ochii si, as indrazni sa spun, prin inimile catorva scriitori de exceptie.

Stendhal in “Despre Dragoste” o teoretizeaza, o abordeaza psihologic privind-o ca un fenomen care cristalizeaza in timp bucuria care ne-o da relatia cu o anume persoana, evoluand de la prima scanteie “cel mai mic fir de speranta care poate face sa se nasca iubirea” la iubirea adevarata ” imbinarea tuturor sentimentelor de multumire, a tuturor momentelor de fericire care au putut lua nastere succesiv” cu privire la persoana iubita.

De departe insa cel mai mult mi-a incantat sufletul corespondenta intre Mihai Eminescu si Veronica Micle, fragmente reproduse din colectia de scrisori inedite aparute sub titlul ” Dulcea mea Doamna/Eminul meu iubit”. Contrar parerilor care au spus ca publicarea acestor scrisori l-au demitizat pe marele poet, l-au coborat in banal, eu cred ca in aceasta corespondenta mai mult decat orice alta scriere se vede izvorul geniului iubirii care s-a revarsat in acele sublime poezii de dragoste. Vedem un Eminescu obisnuit, plin de griji si framantari interioare, nefericit, bolnav insa mai presus de toate indragostit, poate de Veronica, mai mult ca sigur de o iluzie cu chipul Veronicai, iluzie numita “dulcea mea copila”, ” sufletul si amorul meu”, “momoti draga” ba chiar si “ingerul meu blond”. O iubire tragica, neimplinita care rabufneste cu putere in declaratii emotionante “Un om ca mine, care într-adevăr nici n-a crezut ceva nici a iubit ceva, nici a dorit ceva pe pământ, are ca toţi oamenii în fundul sufletului său necesitatea ca oricare de-a se-nchina şi de-a iubi ceva. Nu înţelegi că pentru un suflet cât de sceptic şi cât de necredincios totuşi există necesitatea de a crede şi iubi? Cu cât această necesitate a fost mai oprimată, mai negată prin raţiune cu atât ea a devenit mai adâncă, mai inextirpabilă. Te iubesc, te iubesc cu toată privaţiunea de sentiment a trecutului meu, te iubesc tocmai pentru că viaţa mea a fost un pustiu, tocmai că nimeni nu m-a iubit în adevăr, tocmai pentru că numai îndurarea şi iubirea ta am căutat-o pe pământ şi pentru că ceea ce am dorit mai mult, am şi aflat. – 5 ianuarie 1880″.

Daca simtiti ca sentimentele va coplesesc mai dati cateva pagini si Mark Twain va reusi cu siguranta sa va binedispuna cu al sau ” Jurnal al lui Adam si al Evei”.Vorbind tot depre iubire, dar avand o abordare ironica, faimosul scriitor american ne prezinta lungul drum spre dragoste al cuplului primordial in Gradina Raiului. De la constientizarea propriei persoane, la descoperirea partenerului si traiul in comun sunt tot atatea subiecte tratate cu umor, si uneori cu duiosie accentuata in ultima fraza, suprema dovada de iubire – epitaful Evei – ” Oriunde te-ai dus, acolo este paradisul.Adam”

Despre iubirea pasionala, nefericita si in final fatala ne povesteste Prosper Merimee in a sa “Carmen”, in care a creat un tip literar nou acela al femeii fatale care isi exploateaza sexualitatea si misterul pentru a subjuga persoana iubita dar care isi gaseste moartea starnind gelozia acestuia.

In ” Calul dracului “ al lui I.L. Caragiale, intalnirea, langa o fantana, a unei babe cu un misterios personaj diavolesc, se transforma intr-o cavalcada nocturna, la lumina lunii, romantica, in care baba devine o frumoasa fata de imparat, revenind la starea initiala odata cu ivirea zorilor.

“Lucidor” are ca subiect o iubire ascunsa. Este povestea doamnei “von Murska” si a celor doua fiice ale sale, cea de-a doua obligata sa se imbrace si sa se comporte ca un baiat de mama sa, convinsa ca in societatea in care traiau este foarte complicat sa mariti o fata, despre doua nici nu putea fi vorba. Aparitia tanarului Wladimir complica situatia prin interesul pe care il manifesta pentru Arabella, sora mai mare care insa nu-i impartaseste sentimentele. Lucile, devenita Lucidor pentru restul lumii, se indragosteste de junele adorator al surorii sale prilej sa-i trimita numeroase scrisori de dragoste semnate cu numele acesteia. Incurajat de corespondenta primita dar descurajat de atitudinea zilnica a presupusei indragostite Arabella, Wladimir nu poate decat sa pluteasca in incertitudine, neintelegand dubla natura a logodnicei sale, nebanuind nici o secunda ca Lucidor este cea indragostita de el dar care nu se putea implica.Odata misterul rezolvat, autorul lasa insa deschis finalul, fara a mentiona daca Wladimir alege sa iubeasca sau sa fie iubit.

“Scrisorile persane” desprinse din primul roman epistolar scris de Montesquieu ni-i prezinta pe Rika si Usbek, cei doi persani sositi la Paris, care sustin o bogata corespondenta cu compatriotii lor, pe care ii informeaza cu privire la realitatile, oamenii, institutiile si moravurile societatii franceze, primind la randul lor variate informatii din lumea persana. Scrisorile povestesc intamplari si intrigile din haremul lui Usbek din Persia, corespondenta prin care Usbek doreste sa se asigure asupra fidelitatii femeilor din harem in timpul lipsei sale fiind doar un prilej pentru autor de a confrunta doua civilizatii diferite.

Iubiri de basm ne ofera Ion Creanga in “Povestea porcului” si povestea japoneza “Taietorul de bambus si printesa lunii”, cu aparitii misterioase a printului dintr-un porc si a printesei dintr-o tulpina de bambus, cu incercari, piedici, perseverenta si incredere in depasirea obstacolelor care stau in calea gasirii iubirii desavarsite.

In “Ligia”, Edgar Allan Poe ne vorbeste de dragoste in stilul sau propriu, macabru, gotic, o dragoste maladiva care depaseste barierele vietii si mortii. Personajul masculin traieste o iubire perfecta cu Ligia, primele pagini descriind in detaliu pasiunea impartasita de cei doi ale caror suflete parca se contopesc. Imbolnavindu-se, in pragul mortii Ligia nu renunta si ultimile sale cuvinte vin ca o promisiune a iubirii eterne: “Omul nu cedeaza in fata ingerilor, nici cu totul in fata mortii, fiind salvat de slabiciunea palidei sale vointe”. Ravasit, naratorul deplange indelung disparitia Ligiei, insa in timp se recasatoreste cu Rowena. Boala acesteia si iminenta moarte il fac sa suspecteze cauze nenaturale insa ramane la capataiul Rowenei pana la decesul ei, departe insa de a simti cu aceeasi intensitate pierderea ca prima data. O pregateste de inmormantare conform obiceiului si ramane l-a capataiul ei intr-un scaun motaind. trezit brusc din somn vede corpul miscandu-se si decopera cu oroare ca nu Rowena inviase ci sufletul Ligiei se intorsese asa cum promisese.Dragostea se dovedeste mai puternica decat moartea.

De Edith Warthon recunosc ca nu citisem nimic pana la aceasta nuvela despre dragoste si spre rusinea mea habar nu aveam ca este “acea” Edith Warthon care a scris “Varsta inocentei” fiind prima femeie care a castigat premiul Pulitzer pentru aceasta creatie. O alta poveste, un alt fel de iubire… Satula de viata searbada pe care o traieste, eroina noastra isi ia viata inghitand otrava si ajunge intr-un fel de rai, departe insa de cel zugravit de religii, aproape terestru unde intalneste Spiritul Vietii. Discutiile purtate cu acesta ne releva o persoana sensibila, intelectuala, care traise captiva intr-o casnicie alaturi de un sot blazat, mediocru care au transformat-o intr-o fiinta interiorizata si intr-un final au facut-o sa se sinucida. Drept recompensa pentru viata care n-a trait-o, Spiritul Vietii ii ofera oportunitatea de a inatalni perechea ideala, sufletul pereche alaturi de care sa traiasca adevarata dragoste, plenitudinea vietii. Perspectiva noii vieti o face insa sa se gandeasca la fostul sot, la singuratatea si nefericirea lui cand va muri si nu o va intalni in paradis, la asteptarea si dezamagirea lui si paradoxal descoperind ca de fapt ea este plenitudinea vietii fostului sot, renunta la oferta Spiritului alegand fericirea omului de langa ea cu care se obisnuise, pentru care era totul si care intr-un final … ii lipsea.

Despre o alta dragoste, prima dragoste, incandescenta, imprevizibila citim in “Scrisorile calugaritei portugheze” de Mariana Alcoforado. Presupusa poveste de dragoste intre Mariana si capitanul Bouton a fost o simpla aventura pentru el si un extaz transformat in agonie pentru ea. Intre zidurile manastirii patima si durerea calugaritei si-au gasit alinarea in scris.Scrisorile o fac sa retraiasca cele mai frumoase momente ale iubirii, isi cheama iubitul inapoi, rememoreaza momentele fericite pentru a le fxa in memorie, trece prin deznadejde, reprosuri, spaima de nu fi uitata, nevoia de a se simti din nou iubita.Dupa ce a imortalizat pe hartie iubirea sa amara, calugarita s-a retras in anonimatul manastirii lasand randurile sale sa rascoleasca sufletele cititorilor de peste veacuri, consacrandu-se printre cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile.

Povestea lui “Amy Foster” scrisa de Joseph Conrad ne prezinta diferite fete ale dragostei care se manifesta intre aceleasi personaje: Yanko si Amy si care se schimba pemasura ce relatia intre cei doi evolueaza. La inceput este compasiune, care se transforma in pasiune, insa dupa nasterea fiului lor dragostea se estompeaza, astfel incat Amy nu mai e in stare sa-l sutina pe Yanko in planurile sale. Iubirea se transforma apoi in indiferenta si fara ajutorul si atentia sotiei sale Yanko moare.

“Fiica lui Rappaccini” este o nuvela fantastica al carei subiect urmeaza povestea povestea unui tanar care se indragosteste de femeia pe care o vede intr-o gradina, care seamana cu o floare ai mult decat intr-un singur fel, dar datorita interventiei stiintei in natura dragostea lor indeplinindu-se are un final dezastruos. Este o poveste de dragoste tragica care imbina teme fundamentale precum umanitatea, interventia in natura cu scopul de a o perfecta precum si iubirea romantica si manifestarile ei.

Intalnim apoi o iubire sortita sa ramana neimplinita, asa cum sunt dealtfel iubiile lui Turgheniev, apoi dintre cele o suta de povestiri ale Decameronului lui Boccaccio savuram doua, astfel cum sunt povestite de personajele care se intalnesc in biserica Santa Maria Novella din Florenta (in 1348) in timp ce ciuma se abatuse catastrofala peste oras, umpland casele si strazile de cadavre si de sufletele de teroare. Iubind viata si dorind-o cu atat mai mult in mijlocul unor asemenea nelinisti si terori, acesti tineri se retrag intr-o vila hotarati sa petreaca acolo cateva zile, in mijlocul dansurilor, al jocurilor si al placutelor conversatii, retragandu-se si aflandu-si scaparea de orori in povesti de dragoste. In fiecare zi aleg cate un rege sau o regina si in fiecare dupa-amiaza se aseaza intr-o livada pentru a spune fiecare cate o poveste care sa intre intr-o tema generica.

Despre dragoste prin corespondenta se vorbeste in scrisorile pe care Kafka le trimite Milenei Jesenska, pe vremea aceea jurnalista, un spirit liber adept al “Noii directii in dragoste” ce presupunea acordul libertatilor partenerilor cu alte persoane. Legatura dintre Kafka si Milena se infiripa rapid, manifestandu-se strict prin corespondenta in care Kafka isi afiseaza iubirea curtenitoare, cu duiosie si mai ales fara inhibitii.

“Doamna cu catelul” ilustreaza evolutia unei relatii interzise, adulterine petrecut intr-o statiune balneara, catre o iubire adevarata, dureroasa, fara iesire. Provenind din mariaje de convenienta, monotone, Anna si Dimitri se trezesc la viata intr-o relatie blamata de societatea in care traiesc. Macinata de sentimentul de vina, fragila si vulnerabila Anna nu isi gaseste si fericirea , sentimentul de vina depasind in intensitate dragostea.

Despre dragoste… ce ar mai fi spus oare, probabil nimic sau probabil foarte multe… Lasati-va imaginatia in voia literaturii si in mod sigur veti simti, veti trai, veti visa. Lectura placuta!

Puteti cumpara cartea acum de pe site-ul CartePremium.ro