”Ceva în apă”, de Catherine Steadman
Editura Nemira, Colecția Armada, București, 2019
Traducere din limba engleză: Gabriel Pavel
Nu m-am specializat dintr-o dată în thrillere în avanpremieră, dar întâmplarea a făcut să citesc mai multe în ultimul timp și niciunul nu m-a dezamăgit. Este cazul și celei mai recente apariții din imprintul Armada de la Editura Nemira, ”Ceva în apă”, o carte scrisă de o actriță destul de cunoscută de fanii serialelor, Catherine Steadman. Iar scriitura ei este modernă și subiectul ingenios și bine construit, așa că putem spune că debutul său este unul reușit.
”Nu sunt un om rău. Sau poate că sunt. Poate că tu ar trebui să hotărăști. Cu siguranță, însă, ar trebui să explic. Și ca să explic trebuie să derulez înapoi, până la dimineața aniversării de acum trei luni.” (pag. 15)
Cu aceste cuvinte se sfârșește primul capitol al volumului, unul care încearcă să ne introducă în atmosferă și să ne aducă minime indicii asupra desfășurării viitoare a acțiunii. Ce aflăm de aici? Că o femeie îngroapă într-o noapte un cadavru, grăbită, la lumina lunii. Nu știm de ce se grăbește, de ce trebuie să îngroape un cadavru, cum a ajuns în această posturi. Există un amănunt care ne oferă suficiente motivații să descoperim ce s-a întâmplat și anume indicarea precisă a identității corpului mort. Veți afla singuri din primele pagini ale cărții.
Așadar, după cum spune și citatul de mai sus, trebuie să ne întoarcem în timp pentru a descoperi răspunsurile la întrebările primului capitol. Și, treptat, prin intermediul unei povești atractive, bine scrise, cu doză suficientă de mister, romantism și sinceritate, suntem în fața unei multitudine de piste și de personaje interesante. În prim plan, un cuplu britanic tânăr, foarte îndrăgostit, care își planifică nunta, luna de miere și viitorul, trăind din plin fiecare moment. Ea este în industria cinematografiei, calitate în care va realiza un documentar în lumea închisorilor, lucru care va complica viitorul, pentru că va cunoaște oameni cu un trecut fioros și cu multe legături infracționale în prezent. El este în industria bancară, atunci în represiune, și este concediat chiar înaintea nunții, un alt lucru care le va influența direct viitorul apropiat.
Plecarea în luna de miere, spre Bora Bora, stă sub auspiciile unei tensiuni evidente, finanțele încep să dispară, iar viitorul este din ce în ce mai tulbure. În plus, se văd primele semne ale caracterului lui Mark, care nu privește cu ochi frumoși faptul că ar trebui să fie întreținut. Numai că Bora Bora este Bora Bora și zilele curg frumos, complexul este superb, plaja se îmbină cu excursiile, mâncarea sofisticată cu scufundările. Și, într-una dintre scufundări, făcută fără instructori, ei descoperă sub apă ”o comoară”, într-o geantă, dar și un avion prabușit, pe fundul apei:
„Înăuntru se văd patru obiecte. Cel mai mare, de departe, este cel spre care mă întind prima dată. E voluminos, dar e mult mai ușor decât sugerează mărimea lui. Ăsta e pachetul care ținea geanta plutind la suprafață. Hârtie. Hârtie împachetată strâns. Mai specific, bani. (…) Bani adevărați. O grămadă de bani adevărați.” (pag. 141)
Este momentul în care caruselul întâmplărilor începe să se învârtă din ce în ce mai tare, pentru că nu este deloc o comoară de acum sute de ani, descoperită din întâmplare, ci lucruri care aparțin unor oameni identificabili, iar alții sunt pe fir, pentru a recupera cele aflate în geantă (nu, nu e vorba numai despre bani). Erin și Mark sunt în fața unor decizii care le pot asigura o bătrânețe fericită, dar cu condiția să treacă cu bine de primele faze, care implică multă atenție și acțiuni care pot fi considerate cu ușurință ca fiind dincolo de limitele legii.
Așadar, dilema lor – care se transmite și cititorilor – este: ce ai face dacă ai descoperi ”o comoară” ce îți va schimba complet viața? Vei merge la Poliție, la autorități, sau ți-ai asuma riscul de a păstra comoara? Ce faci dacă te afli într-o situație limită, ce ai alege între părțile unei balanțe, prima fiind lăsarea ”comorii” spre păstrare autorităților (și, concomitent, continuarea vieții tale la limita sărăciei), a doua fiind asumarea comorii și asigurarea bătrâneților (concomitent cu asigurarea financiară a generațiilor viitoare), dar conștient că implică și primejdii, și pericole, și ilegalități? Întrebări la care este greu să dai răspunsuri tranșante, acceptând în cele din urmă deciziile personajelor și urmărind cu sufletul la gură ceea ce se întâmplă în continuare.
”Am sentimentul că ne apropiem de ceva de care nu vreau să mă apropii. Ceva periculos. Nu prea pot să văd despre ce este vorba, dar o simt; se simte ca o haină trasă pe mine. Simt ușile de sub picioare din mintea mea scârțâind sub presiunea a ceea ce zace sub ele. Pe de altă parte, bineînțeles ar putea fi vorba de bani gratis și cui nu-i plac banii gratis? Poate că cineva a făcut o greșeală, și dacă nu facem rău nimănui… atunci îi putem păstra. Bani gratis pentru noi. Și nu e ca și cum nu am avea nevoie de ei.” (pag. 150)
Continuarea este palpitantă și este mai bine să vă las să citiți cartea cât mai curând. Ce pot spune este că tensiunea este crescândă, deși personajele și locul desfășurării acțiunii sunt obișnuite, nu au nimic extraordinar. Poate de aceea există tendința de a empatiza puternic cu personajul principal, cu Erin, cea care pare mereu a fi în centrul acțiunii, împinsă de soțul ei și celelalte evenimente. O ființă obișnuită pe care circumstanțele construite de autoare o duc în fața unor situații extraordinare. Chiar dacă unii cititori intuiesc destul de devreme felul în care vinovații țes intrigile (eu am făcut-o), ”Ceva în apă” este un thriller palpitant, ce ne ține cu sufletul la gură, foarte alert, în care personajele sunt empatice, indiferent ce și câte lucruri la limita legii vor face.
