”Cum să faci primul milion”, de Bogdan Costin
Editura Cartea Românească, București, 2013
Moto: ”Titlul e la mișto, doar ca să cumperi cartea. OK, or să fie niște sfaturi generale, corecte, dar tu va trebui să le adaptezi la viața ta și ele nu sunt nici pe departe infailibile. N-ai nicio garanție că aplicându-le vei reuși mare brânză. Dar nu așa stă treaba și cu toate cărțile motivaționale care promit succesul și fericirea în trei, șapte, zece, douăzeci sau cincizeci de sfaturi, trepte sau principii? Ei, cam așa e și cu cartea de față. Dacă ești deschis la minte, ai ce să înveți și din experiența mea.”
Mi-a plăcut atât de mult această carte, încât am cel puțin patru pagini de citate pregătite pentru a le așterne printre rândurile acestei recenzii. Desigur, nu le voi folosi pe toate, dar mi s-a părut o carte ce surprinde atât de bine tarele societății românești, ale unei categorii prea mari a populației (cea adoratoare de emisiuni de la Antena 2 sau Kanal D, fostul Otv) sau măcar ale corporatiștilor, încât ar trebui să fie promovată și citită de către toți oamenii inteligenți pentru a vedea starea în care a fost îndobitocită de către mijloacele media națiunea noastră.
Bogdan Costin este un corporatist și a știut în ce lume își construiește romanul, deși a mărturisit în interviul acordat Filme-cărți.ro că a descris o mică parte a acelei lumi, acea parte a așa-numiților ”spălaţi pe creier pentru care cariera e totul, care renunţă la a mai fi oameni şi devin mai mult o funcţie din organigrama firmei în care lucrează. Prietenii mei fac parte din prima categorie. În roman, datorită unghiului subiectiv al naratorului cinic, sunt descrişi mai ales cei din a doua categorie pentru că aici e filonul comic.”
Romanul începe într-o notă de mister. Un bărbat fără nume a făcut rost, prin mijloace pe care le vom afla mai târziu, de un milion de dolari, bani care îi vor permite, dacă va fi chibzuit, să trăiască fără să muncească până la sfârșitul zilelor sale. Dorința sa, însă, este de a arăta întregii lumi cât de ușor este să câștigi mulți bani în România, care sunt mijloacele și instrumentele, cât de cinic și hotărât trebuie să fii, așa că alege un publicitar mărunt, care nu câștigă foarte mulți bani, în persoana lui Bogdan Costin, pentru a semna cu numele său un roman în care să descrie toată această cale de a ajunge de la un bărbat falit la un bărbat împlinit, de la un cont gol până la un milion de dolari. Miza: douăzeci de mii de dolari. Necunoscutul gândea foarte bine, pentru un om care muncește zi de zi, acea sumă este imensă:
”Mi-a părut mereu victima perfectă, ușor de momit cu o sumă potrivită. E prea slab și lipsit de inițiativă ca să facă mulți bani și să-și depășească condiția de veșnic angajat, dar prea bun în rolul ăsta ca să fie vreodată mulțumit de salariul pe care-l primește. Un etern frustrat, cum ar veni, adică exact profilul de om cu care-mi place mie să am de-a face.”
Și atunci începe adevăratul roman, al unui fost publicitar ajuns la maturitate financiară și nu numai și semnat de un actual publicitar/corporatist numit Bogdan Costin. Totul pentru a proteja banii și cunoștințele adevăratului scriitor. Ce putem spune despre eroul nostru? Că se săturase de lumea în care trăia, unde erau prea puține șanse de a ajunge bogat, că îi era suficientă fiecare venire la serviciu pentru a-și da seama că va ajunge un pensionar sărac, că sexul ocazional nu mai era palpitant și avea nevoie de o altă motivare pentru a o lua de la început. Și, întocmai precum media de la noi, cuprinsă de același spirit cinic și afectați de bani, nu de sentimente, și-a dat seama că ”banalul din oameni e cel mai prețios și la îndemână lucru pe care să-l poți folosi în favoarea ta. Prostia, de exemplu. Foamea, alt exemplu. Frica, altul.”
Și atunci, ia decizia (prilejuită de altfel și de o scenă absolut comică dintr-o ședință de la serviciu): își dă demisia și vrea să o pornească pe cont propriu, deși nu își dă seama pentru moment pe care drum va merge; divorțează; când banii nu îl mai dau afară din casă, are parte de câteva întâlniri la o bere cu Radu Sava, un șofer de pe ambulanță, de unde vine declick-ul: va face bani pe frica de moarte. O întreprindere care îi va aduce bani, mulți bani, deși nu suficienți: Sava îl va suna atunci când va avea parte, pe ambulanță, de oameni morți celebri sau de sinucideri emoționante; el va veni cu ideea de a folosi acea moarte în publicitate, introducând ceva sloganuri faimoase (cum ar fi ”Prietenii știu de ce”); Dorian Stan va asigura publicitatea într-un tabloid; procurorii și polițiștii vor fi mituiți cu atenția; la final, clientul va furniza banii; mass-media va diseca știrea timp de o săptămână-două, iar românii vor rămâne nopți în șir în fața televizorului; la final, toată lumea este mulțumită. Pentru că ”moartea și frica de moarte vând. Sunt profitabile. Sunt o sursă inepuizabilă de bani.”
Numai că, în curând, nici această sursă de bani nu i se pare potrivită: e prea mult stres, trebuie mereu să fie în priză, iar banii se termină repede și nu sunt deci suficienți. Atunci trebuie să găsească o nouă modalitate de a câștiga mult și fără prea multe bătăi de cap: un milion de dolari, o singură lovitură și apoi se va retrage definitiv. Mă aduceți aminte de nebunia stârnită de moartea lui Heath Ledger și încasările nemaipomenite avut de ultimul său film, ”The Dark Knight”? Ei bine, ceva asemănător are în minte și ex-publicitarul nostru, în jurul unui actor român aflat pe moarte, care va juca într-un film de categorie B, care va avea încasări mari mizându-se tocmai pe moartea ”neașteptată” a actorului din rolul principal. Nu voi povesti mai multe, e suficient pentru această prezentare, dar veți afla din carte cât de ușor este să ”faci primul milion”. Chiar din două perspective, a organizatorului acțiunii, eroul nostru, dar și din punctul de vedere al actorului, aflat la ultima reprezentație.
Ce mi-a plăcut la cartea lui Bogdan Costin este alura ei proaspătă și aparent non-ficțională. Lumea asta pe care a descris-o este reală, trăiește și pulsează în jurul nostru, de la corporatiștii pe care nici noaptea nu îi dă afară din birouri la oameni puși pe scăpătat mânați de propriul interes și fără milă față de suferințele celorlalți, de la patroni care mituiesc pe oricine, fie el procuror, polițist sau parlamentar, numai pentru propriul interes până la românul simplu, care muncește fără să gândească o zi întreagă pentru a continua să nu gândească serile, atrași fiind de spectacolul grotesc al televiziunilor mondene. Totul este real, chiar dacă personajele sunt inventate.
Pe de altă parte, toată această lume pestriță este privită ironic, este parodiată și înfățișată cu mult amuzament, astfel încât fiecare pagină, trecând peste suferințele înfățișate, este citită cu zâmbetul pe buze. Ironiile lui Bogdan Costin nu sunt deloc răutăcioase, ci ele sunt provenite direct din realitate. Să vă dau doar un exemplu, despre cărțile lui Gabriel Liiceanu: ”Pentru cei care încă mai au insomnii, un sfat gratuit de la mine: lăsați diazepamul că vă nenorociți sănătatea, treceți pe cărțile lui și, în general, ale oricărui intelectual român. Vă garantez că adormiți ca pruncii după maximum două pagini. Și nu au niciun efect secundar așa cum au somniferele din farmacii.” Real, ireal, dar amuzant, nu? Ei bine, TREBUIE să citiți această carte, pentru mine una dintre cele mai bune ale anului.
2 comments