”Timmy Fiasco. A greși e omenește”, de Stephen Pastis
Editura Arthur, București, 2013
Traducere din engleză de Ecaterina Godeanu
Am scris acum ceva timp despre a doua carte din Seria Timmy Fiasco, pentru că era o carte abia apărută și am fost impresionat plăcut de imaginația și amuzamentul ce se degaja din aceasta. Cum spuneam, o carte perfectă pentru copiii sub 10 ani, cei care încep probabil la această vârstă să citească primele rânduri serioase. Această impresie mi-a fost confirmată de băiețelul meu, care a citit, la fel ca mine, a doua parte și apoi am căutat și prima carte din serie, intitulată inspirat ”A greși e omenește”.
Nu știu dacă vă mai amintiți cine este Timmy Fiasco, dar puteți afla acest lucru chiar din primele pagini ale volumului, când se prezintă el însuși: ”Sunt fondatorul, președintele și directorul executiv al agenției de detectivi particulari care-mi poartă numele. Fiasco SRL e cea mai bună agenție de detectivi din oraș, probabil din stat. Poate chiar din țară.”
Ca de obicei, aventurile sale se desfășoară în jurul unor așa-zise investigații detectivistice, deși acestea sunt mărunte și ușor de rezolvat pentru oricine. Nu și pentru Timmy Fiasco, un personaj atât de simpatic încât nu-l poți bănui de prostie, ci de naivitate, fie că vorbim de investigații, fie că vorbim de relația sa cu școala sau cu anumiți colegi.
Prima investigație pentru agenția sa (formată din Timmy și ursul polar Total) este una aparent simplă, dar nu și pentru el, care trebuie să descopere cine a spart dovleacul de plastic plin cu dulciuri (două Mars, un Twix, șapte Bounty, cinci Kit Kat, unsprezece Milka M-joy, cinci Snickers, un Lion și opt bomboane Sărut de ciocolată) al lui Gunnar. Deși fratele acestuia din urmă este mânjit tot de ciocolată, ”iar pe jos e un dovleac de plastic gol”, concluzia lui Timmy este cu totul alta: ”Gabe: dezordonat.”
Cam așa își conduce toate investigațiile și probabil copiii care citesc acest volum discută des cu personajul pentru a-i împărtăși propriile păreri, pentru a-i dezvălui adevăratele iluzii. Timmy nu și nu, din punctul lui de vedere, adevărații vinovați sunt câțiva colegi de școală, dar mai ales Corinna Corinna, cea care are o agenție asemănătoare cu a sa, dar de succes, sau Molly Moskins, cea care îl iubește, dar fără ca el să o știe (deși noi vedem toate semnele fără dificultate).
Nu trebuie să ne lăsăm dezamăgit, chiar așa e construită cartea, să fie plină de amuzament, dar în același timp să fie prima carte polițistă din viața unui copil mic, care va trăi alături de personajul principal și va încerca să deslușească investigațiile propuse. De altfel, o spune chiar Timmy Fiasco: ”M-am hotărât să public această autobiografie deoarece cunoștințele mele sunt indispensabile pentru cei care doresc să devină detectivi.”
1 comment
aste sunt cartile pe care ar trebui sa le citeasca acum copiii, sa le dezvolte imaginatia !!