”Hoțul de cuvinte”, de Hans Joachim Schädlich
Editura Paralela 45, Pitești, 2017
Ilustrații de Amelie Glienke
Traducere din limba germană de Monica Grigore
Paul este un băiat nici ”deosebit de silitor, dar nici deosebit de leneș”. Este un elev mediu, mediocru am putea spune dacă acest cuvânt nu și-ar fi schimbat oarecum sensul, dar are o imaginație bogată și visează mult ori de câte ori merge în drumul spre școală. Poate spre beneficiul său, într-o zi, întâlnește un bărbat pe nume Filolog, care îi propune să se ocupe de temele sale timp de o săptămână, cu o condiție:
”Mă ocup eu timp de o săptămână de temele tale pentru acasă dacă îmi dai toate prepozițiile tale și… să zicem… articolele hotărâte. Nu e mare lucru.” (pag. 27)
Numai că, după ce Paul acceptă această solicitare (ce copil nu ar accepta o săptămână fără teme?), îmi dă seama că viața fără aceste cuvinte este mult mai complicată, pentru că ar genera exemple precum ”Nu, profesor nu este clasă” sau ”Ploaie s-a năpustit tramvai ca valuri cât casa corabie.” Numai că vrea mai mult, așa că, pentru încă o săptămână, Filologul îi cere și verbele, lucru cu atât mai complicat. Toată lumea se miră de felul în care vorbește, din ce în ce mai complicat, pentru părinți și profesori, din ce în ce mai amuzant, pentru colegi. Și asta nu e tot, veți descoperi mai multe în carte. Dar, cumva, Paul trebuie să îndrepte tot ceea ce și-a dorit, de la temele pierdute până la cuvintele fără de care nu poate alcătui fraze inteligibile.
Cartea este în același timp extrem de poetică, nefiind concepută ca o simplă înșiruire de cuvinte pentru copii, care să îi impresioneze, așa că poate fi considerată și o scriere care să introducă pe aceștia în conceputul de roman de ficțiune descriptiv și imaginative:
”Rafalele de ploaie se năpustesc spre tramvai cum se înalță valurile cât casa spre o corabie. Apa lovește în geamuri și curge șiroaie pe ele, așa că Paul vede doar apă de jur împrejur. Tramvaiul își croiește cu greu drum prin apa de pe stradă, alături de un camion încărcat cu cărbuni. Cu puțin înainte de școală, șinele sunt atât de ondulate și lăbărțate, că brusc tramvaiul-corabie începe să se balanseze și să se încline.” (pag. 19)
+8 ani, scrie pe coperta întâi. Eu aș merge cu acest volum chiar de la 6 ani, pentru că limbajul este ușor de înțeles, iar mesajul și povestea pot fi rezumate oricum pe formula ”Dacă vrei să ajungi departe, să te dezvolți, trebuie să citești și să înveți”. Așa că volumul acesta este pentru toți copiii, care se vor simți deseori aproape de personajul Paul, de vreme ce el pare prototipul elevilor de pretudindeni, fie că e vorba de sculatul cu greu de dimineață, fie că e vorba de lenea care ne apucă atunci când avem de făcut teme (sau sarcini, în cazul celor aflați deja la muncă). Nu-mi spuneți că nu e așa, știu prea bine că elevii silitori și tocilari sunt doar excepții!
