„Când stelele se întunecă”, de Paula McLain
Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2021
Traducere: Mihnea Gafița
Dacă tu, drag cititor, care traversezi aceste rânduri, ai petrecut ore în șir urmărind pelicule precum „Criminal Minds”, „Mindhunter” sau „True Detective”, atunci s-ar putea ca volumul despre care îți voi vorbi în această cronică să fie exact ceea de ce ai nevoie acum. „Când stelele se întunecă” este noul roman semnat de Paula McLain, autoarea unor cărți care s-au bucurat de un succes aparte, precum e „Soția din Paris” sau „Zbor în jurul soarelui”. Cumva, prinsă de alte interese, am trecut pe lângă această autoare, până la apariția noii sale cărți, care trebuie să recunosc mi s-a potrivit perfect.
Romanul „Când stelele se întunecă” este, din punctul meu de vedere, un mix simbiotic dintre crime și detectiv, dar și nițel roman psihologic. Personajul central, Anna Hart, este o detectivă tânără, obsedată de munca pe care o face, și anume găsirea minorilor răpiți și anchetarea faptelor de violență asupra acestora (între noi fie vorba, mi se pare că o astfel de meserie, prin definiție, nu are cum să nu traumatizeze profund). Într-un moment de grea încercare, când eroina noastră aproape că își pierde familia, aceasta decide că e momentul să evadeze din mrejele căsniciei care pare să se destrame și, ca în orice film american de succes, aceasta decide să revină pe meleagurile natale, în Mendocino, un mic oraș de pe coasta vest – americană.
Anna, însă, este tiparul perfect al omului de care munca nu fuge, ci se lipește ca un scai, storcând energie, putere, timp. Aceasta nimerește în inima vechiului orășel în care crescuse alături de părinții săi adoptivi, oameni cu adevărat minunați care au ajutat-o să iasă din mocirla urii de sine (da, personajul central e un copil abandonat, trecut prin mașinăria instituțională americană, al cărei tată dă bir cu fugiți, iar mama, dependentă de droguri, se sinucide). În Mendocino viața fierbe, atât cât permite un mic orășel, iar Anna nimerește exact în momentul când se anchetează dispariția lui Cameron, o fetiță adoptată de un cuplu de celebrități, retras în singurătatea unei comunități mici, departe de orice metropolă.
Ancheta înaintează greu, apar tot felul de trigger-uri bune de urmărit, piste care se împletesc între trecut și prezent, o mulțime de personaje din cele mai diferite spectre – iată ceea ce definește perfect experiența lecturii în cazul acestei cărți.
Trebuie să spun că aș reproșa doar un singur lucru acestei cărți: apelarea la clișeele cinematografice. Dacă ești un cititor neinițiat, atunci vei gusta cu plăcere din această carte. Dacă, însă, ai tot citit romane detective sau crime, s-ar putea să te plictisești nițel pe alocuri.
Totuși, în linii mari e o carte care dă de gândit asupra unor subiecte universale, precum e abandonul parental, violența în familie, violența în cuplu, depresia și alcoolismul, pentru absolut toate aceste probleme se regăsesc în tiparele personajelor.
Paula McLain utilizează suspansul nu pentru a alerta cititorul, ci mai ales pentru a-i crea o anume dependență. Vrei să parcurgi paginile mai repede pentru a descoperi finalul, pentru a prinde culpabilul. Iar finalul depășește clar predicțiile mele de cititor, deci pot recomanda cu încredere această lectură mai ales acum, când demarează sezonul concediilor și avem nevoie de o pauză binemeritată.
