Campul cu iarba neagra, de Belinda Bauer
Blacklands 2010
Editura Litera, Bucuresti, 2012
Traducere din limba engleza de Valentin Vidu
Dupa o cautare pe net si bineinteles – accesand si http://www.belindabauer.co.uk/, aflam date biografice si meritorii recunoasteri privind daruirea Belindei Bauer intr-ale scrisului. Astfel, pentru primul sau roman, Blacklands – 2010 a primit premiul Gold Dagger pentru cel mai bun thriller al anului 2010 din partea Crime Writers’ Association. Atat acest prim roman al sau, cat si cel de-al doilea, Darkside (2011) au fost traduse in mai multe limbi si in ianuarie 2012 i-a aparut pe piata cel de-al treilea volum, Finders Keepers.
Actiunea fiecaruia dintre cele trei romane se desfasoara in mica asezare Shipcott din Exmoor -o zona deluroasa si mlastinoasa – situata in nord-vestul regiunii Devon din Anglia.
Vrand-nevarand, mintea mea a facut un link catre recentul roman citit si prezentat pe blog, O INTAMPLARE CIUDATA CU UN CAINE LA MIEZUL NOPTII, de Mark Haddon, macar si pentru faptul ca eroii celor doua carti sunt niste pusti care tanjesc dupa atentia si dragostea materna si calea pe care apuca spre a ajunge in constiinta si inima familiei este aceea de a elucida cate o crima. Dar a mai existat un link spre care s-a repezit mintea mea, acesta fiind filmul Winter’s Bone, din 2010. Ca si tanara de 17 ani Ree Dolly, pustiul de 12 ani, Steven Lamb se hotaraste sa readuca linistea si echilibrul in familia sa greu incercate, unde bunica inca mai adasta indelung la fereastra, cu ochii in zare, asteptand sa isi vada sosind baietelul Billy in varsta de 11 ani disparut cu 19 ani in urma.
“La ceva timp dupa ora 19.15, cand domnul Jacoby, de la chioscul de ziare, i-a vandut o punga de bomboane, unchiul Billy a iesit din universul imaginar al copilarei si a pasit pe taramul real al cosmarurilor. In cei nici doua sute de metri dintre chioscul de ziare si casa, aceeasi distanta pe care Steven o strabatea in fiecare dimineata si in fiecare seara, catre scoala si inapoi, unchiul Billy pur si simplu disparuse.”
Steven vrea sa readuca linistea bunicii sale, sa descopere unde se afla ingropate osemintele unchiului sau si sa-l odihneasca pe acesta intr-un mormant.
Pentru ca Steven anticipa faptul “ca intr-o buna zi” familia lui “ ar putea fi o familie adevarata” si acest fapt “irumpea brusc prin crusta de durere, resentimente si saracie si il facea sa se simta fericit si dureros de trist in acelasi timp”.
Universul unui copil este mai restrans decat al unui adult, ca si preocuparile sale si pana la urma ca si dorintele sale cele mai puternice, asa ca Steven este hotarat pana la fixatie sa descopere osemintele lui Billy. Inarmat cu o cazma daruita de “unchiul” Jude (unul dintre substitutii de tata pe care Letty – mama sa – ii aduce acasa. Steven sapa concentrat gropi dupa gropi in “pamantul vascos al mlastinii”, arareori ajutat de prietenul, colegul si vecinul sau Lewis.
Psihopatul Arnold Avery, pedofil si criminal pervers, dovedit si condamnat – ironie a sortii – tocmai de catre o potentiala victima a sa, isi ispaseste o lunga condamnare. O condamnare numai pentru o parte a victimelor sale ale caror oseminte au fost aduse la lumina din maruntaiele dealurilor Exmoorului.
Steven este convins ca si unchiul Billy fusese victima aceluiasi calau: “Calcand in picioare orice norma sociala, scapand cu usurinta supranaturala de fiecare data si alegandu-si prada din randul celor mici, vulnerabili si increzatori, Avery pogorase ca un inger al mortii si alesese pe cineva din familia lui. Dupa care nu mai aruncase nicio privire in urma”.
Metodic, organizat si sfasietor de hotarat, Steven intra in pielea unui expert criminalist, pentru ca pana la urma devine constient de ineficienta sapaturilor sale. Desi “sapaturile ii dadeau u scop in viata, era un tel marunt, slab si care parea sa nu duca nicaieri”. Altele erau armele cu care isi putea atinge tinta! Prin urma, se pregateste, isi scoleste mintea si isi oteleste sufletul:
“A aflat despre criminali organizati si criminali dezorganizati, despre cei care cauta placerea si cei care colectioneaza trofee, despre cei care isi urmaresc prada si cei care se napustesc asupra ei intr-un impuls de moment. A citit despre catelusi zdrobiti si pisici jupuite, despre agresori si agresati, despre voyeuri si piromani, despre macelul frenetic si disectia clinica. Lecturile maniacale ale lui Steven au avut doua efecte majore. In primul rand, intr-un singur an, nivelul competentei sale de lectura, in testele de la scoala, a sarit de la sapte la doisprezece. In al doilea rand, a aflat ca, in pofida aparentei nebunii a actiunilor lor, criminalii in serie ca Arnold Avery erau, de fapt, deosebit de metodici. Asta ii spunea ca, daca se incadra in tipologie, era posibil ca Avery sa si-l aminteasca destul de bine pe cei pe care ii ucisese.”
Si pentru ca – aidoma eroului lui Mark Haddon – si pentru Steven Lamb – cuvantul scris si reprezentarea grafica sunt elemente psihologice ale introspectiei, limpezirii, comunicarii si cunoasterii, “Steven ii scrie Diavolului si-i cere indurare”! Steven initiaza o corespondenta inteligenta si tensionata cu neresemnatul criminal Avery!
“Vulpea si Vanatorul”! Amandoi inteligenti, amandoi motivati, mintea profund bolnava a criminalului contra luciditatii in stare pura a unei minti si a unui suflet tanar insetat dupa dreptate si dupa iubire.
Sigur ca nu voi devoala in continuare intriga extrem de tensionata, lupta chinuitoare a micului Steven pentru a tine piept unui dusman care se dovedeste superior lui. O capcana construita ingenios poate deveni uneori fatala chiar celui care o initiaza, astfel incat sa conduca la noi “Cicatrici in iarba neagra”!
Pot doar sa va spun ca in final, Steven Lamb reuseste sa supravietuiasca tenebrelor din Blacklands, sa recreeze un viitor spiritual mai bun familiei sale si sa se bucure de mangaierea bunicii sale, “o atingere calda si linistitoare”, o promisiune a unui sfarsit de copilarie normala..
Belinda Bauer construieste un roman de mare finete, ancorat adanc in disectia unei duble psihologii – a copilui maturizat de suferinta si a criminalului vinovat de suferinta multor copii. Ba chiar si a treia directie – disectia ravagiilor asupra unei familii, pe care o experienta nefasta de viata o disturba aproape iremediabil.
Un roman derulat intr-un ritm frisonant, care creaza o presiune aproape viscerala, in care inocenta copilariei este agresata de cruzimea diavoleasca a maturitatii bolnave … si pretul acestei lupte este urias!
Un roman plin de sensibilitate si cunoastere profunda a sufletului omenesc.
Toate acestea intr-un stil literar elevat, care realizeaza pentru cititor – de-a dreptul cinematografic – un univers incarcat de forta imaginii!
Un roman foarte bun!
