Cabalistul, de Geert Kimpen

Cabalistul (De Kabbalist), de Geert Kimpen
Editura Humanitas Fiction, Bucuresti, 2010
Traducere din neerlandeza de Valentina Tirlea (Traducerea acestei carti a aparut cu sprijinul Fondului Literar Flamand)

Fara o apropiere si un cumul de cunostinte privind iudaismul, Torah si radacinile Zohar si Kabbalah, un cititor va categorisi aceasta carte ca pe un roman “de mister si atmosfera”,  dar probabil  va intelege veridicitatea si complexitatea epocii, personajelor si problemelor tratate, toate coborate din istoria reala si din comoara  intelepciunii si invataturilor marilor scoli rabinice raspandite din vestul Europei pana in inima Orientului Mijlociu.

Pentru ca rabinii Moses Cordovero, Isaac ben Solomon Luria (Ari Hakadosh – ARIZaL) si Hayyim Vital au fost faimosi in arealul iudaic, cu precadere in Safed (Tzfat) din Galileea, comunitatea evreiasca mistica unde s-a dezvoltat Kabbalah Moderna, Kabbalah Lurianica. Contributia scrisa a sistemului Kabbalah a lui Luria apartine lui Hayyim Vital, care a asternut in opt volume, toata invatatura orala si notitele transmise de maestru discipolilor  sai. Vital a scris (printre alte lucrari), acest monumental “Etz Chayim” – “Pomul Vietii”, care a circulat mai intai in copii scrise de mana si abia in sec. 18, la 1772 a fost tiparit in Europa. Etz Chayim, cuprinde, cum spuneam invataturile teoretice, meditative si devotionale ale Kabbalah Lurianica bazata pe Zohar (Cartea Splendorii).

Dar ceea ce face Geert Kimpen este faptul ca investeste aceste personaje uriase istorico-religioase, cu carne si sange, le retransforma in oameni vii supusi indoielilor, greselilor, framantarilor, dar si puternic determinati sa transmita celorlalti intelepciunea Kabbalah – pe care o considera singura demna de a-i integra in mijlocul fortelor universului, drepte, moralizatoare si iubitoare. Credinta vine sub condeiul lui Kimpen, stratificata asemenea multiplelor coji ce ne apasa inima si mintea. Ca sa ajunga la starea pura a ei, omul trebuie sa decojeasca rand pe rand toate foile imunde ale caracterului sau si sa ajunga adeseori la sacrificiul de sine, al egoului sau. Si mai ales omul trebuie sa invete sa se cunoasca pe el si lumea inconjuratoare si sa aleaga mai mult calea intelepciunii decat aceea a carnii. Chiar daca este atat de tragic sa-ti sacrifici dragostea si fiinta iubita.

Cele 72 de capitole sub care si-a organizat Kimpen cartea sa, reprezinta cele 72 de nume (ce pot fi spuse) ale lui Dumnezeu, ultimul fiind “Nun Yod Tav – Dumnezeul nemuririi” – si  nu exista moment in viata personajelor si in capitolele cartii, in care simbolistica numerelor (exprimate literal) sa nu contina intelepciuni profunde: “Valoarea numerica a cuvantului <Ahava> este 13. Dar iubirea merge in doua sensuri. Daca iubesti pe cineva, valoarea numerica este 13, daca cineva te iubeste pe tine valoarea e tot 13. Daca aduni 13 cu 13, obtii 26, valoarea numerica a cuvantului  <Havaya>. Havaya este o anagrama a lui “Yahve”. Inseamna ca intre doi oameni care se iubesc sta Dumnezeu.”

Itzac Luria ii dezvaluie lui Hayyim intelegerile ascunse ale Torah, la care numai cu mult studiu si devotament se poate ajunge si interpreta. Astfel, cu capetele aplecate asupra Torah, la Exodus, la Capitolul 14, analizand numarul de litere ale versetelor si alaturand intr-o anumita matrice literele de inceput si de sfarsit, Luria il lumineaza pe Hayyim asupra sensului “Mem.Tsadi. Res”, adica “Dumnezeul Libertatii. Cu numele acesta te poti elibera definitiv din intuneric. Poporul evreu n-a fugit de egipteni. Cuvantul <Egipt> este un sinonim pentru <intunericul din tine insuti>. Omul este un sclav al propriului sau egoism. De cum au sot salvati de faraon de catre Moise, evreii au si inceput sa se planga in desert. Datan si Abiram ii asmuteau. Unii voiau chiar sa se intoarca in Egipt, in loc sa fuga. Sclavia lor fusese intotdeauna un alibi satisfacator pentru intunericul din ei insisi, iar acum isi dadeau seama ca libertatea ii silea sa se indrepte spre lumina. Credinta lor era prea slaba pentru a se putea increde in intregime in Creator. Preferau siguranta sclaviei. Chiar si Moise a fost pus la incercare cand au ajuns in fata Marii Rosii. Moise s-a rugat la Dumnezeu sa-l ajute. Dar Dumnezeu a raspuns: <Mergi inainte, intra in mare>. Moise a trebuit sa gaseasca in sine incredere absoluta si siguranta ca va putea despica marea in doua prin credinta lui. Si astfel a invins Egiptul. Adica intunericul din sine”.

Si mai pot cita paragrafe cu un continut intens de intelepciune plina de umanitate.

Iata de exemplu ce ii spune judecatorul Karo lui Hayyim referitor la Justitie:

“Hayyim, incidentul de dimineat m-a convins ca ar fi bine pentru tine sa pastrezi legatura cu legea concreta a Torei. Justitia ii da putere omului. Daca nu poti pierde un joc in care nu exista reguli, nu-l poti nici castiga din aceleasi motive. De aceea este legea atat de importanta. Gratie legii poti sa schimbi lumea. Si nu e acesta marele tau vis? Toate faptele tale sunt fie o incalcare a Torei, fie o implinire a ei. Fie fac rau in lume, fie ajuta lumea sa devina mai buna. Legea este cea care-i arata omului incotro sa se indrepte.”

Sau iata sentimentele si gandurile pe care le naste in personajul Ana, citirea manuscrisului lui Hayyim – talmacirea intelepciunii Kabbalah: “Cartea parca-i ascutise toate simturile. Parca ar fi fost in centrul universului, in care se intalneau toate lucrurile unele cu altele. Ca si cum ani de-a randul trecuse orbeste pe langa peisaje ale caror minunate culori nu le vedea decat acum. Cartea parea sa fie cheia de la un cufar plin de cunostite pe care-l carase mereu dupa ea, dar nu-l putuse niciodata deschide. Intregul sa corp radia de fericire la gandul ca totul in viata are sens, ca nimic nu se intampla fara sa existe o cauza, ca viata semana cu o masa imbelsugata in care fiecare savoare o influenta pe cealalta. Fiecare ingredient se definea iarasi si iarasi prin toate combinatiile posibile si, astfel, viata devenea o cina copioasa.”  Teoriile moderne are determinismului si cauzalitatii la nivel micro si macro universal, isi trag seva din intelepciune de mii de ani a Torah si Kabbalah. Si oare nu fiecare carte buna pe care o citim ne deschide cate un cufar fermecat din sufletul nostru?

Misterele Universului ne sunt inca ascunse, spune autorul, dar “de fiecare data cand deschizi Tora, il intalnesti pe Dumnezeu insusi…Zoharul a fost cea dintai scriere care ne invata sa descifram misterele universului. Simon Bar Iochai ii indemna adesea pe cititorii Zoharului sa deschida ochii si sa vada cu adevarat. Tora este un limbaj secret al vietii insasi.”

Faptul ca omul este un izvor de intelepciune, pe care doar trebuie sa-l redescopere, este descris superb intr-o paralela interesanta: “ Crearea unei opere de arta este conceperea unui adevar universal. Asa cum orice om care se naste este un izvor de intelepciune. Un izvor care a strans in sine toate secretele vietii. Shlomo povestea ca in timpul sarcinii, langa fat sta intotdeauna un inger cu o lumanare, care-i sopteste la ureche toata intelepciunea lumii. Dar in clipa nasterii, ingerul il saruta pe buza de sus si astfel toate cunostintele adunate devin inconstiente. Acest lucru ii da omului motivatia de a trai pe cont propriu si de a-si aminti acel adevar candva in viata lui, intr-un mod constient. Omul nu trebuie sa descopere nimic, ci doar sa redescopere.”

Si mai exista in paginile cartii referiri interesante la dualitatea lui Dumnezeu, barbat-femeie, Shehina fiind partea feminina a Creatorului, dar aceste referiri va las sa le descoperiti singuri pe aceia care se hotarasc sa citeasca Cabalistul.

Un roman in care Kimpen recreaza o lume vie, colorata, intr-un spatiu etnografic bine determinat, cu referiri bogate la organizarea sociala, religioasa, legislativa, cu multe aplecare asupra vietii de familie, asupra sentimentelor de dragoste, asupa ocupatiilor, asupra modului de trai, o lume cu oameni buni si rai in acelasi timp, intelepti si mai putin intelepti. O lume de-a dreptul cinematografica prin puterea imaginativa pe care ne-o transmite pana la cel mai mic detaliu.

O carte din care avem ce invata, daca ne acordam ragazul si deschiderea necesara.