”Al cincilea val”, de Rick Tancey
Editura Arthur-YoungArt, București, 2014
Traducere din limba engleză de Laura Sandu
Moto: ”Asta ne-au făcut Ceilalți. Nu putem fi uniți în luptă fără încredere. Fără încredere, nu există speranță. Cum golești pământul de oameni? Îi golești pe oameni de umanitate.”
”Al cincilea val” a intrat în imprintul Young Art al Editurii Arthur, deși pare a nu se încadra prea bine în fenomenul Young Adult Books, fiind în mod sigur o carte pentru toate vârstele (sau nu mă mai situez eu bine în raport cu vârsta din cartea de identitate!). Mi-a plăcut în primul rând pentru că este o distopie și se situează într-unul din palierele temporale pe care le apreciez cel mai mult la o carte sau un film și anume așa-numita „eră post-apocaliptică”. Dar nu este numai asta, ci și pentru că Rick Tancey, total necunoscut de mine până acum, a reușit să creeze un roman antrenant, bine scris, plin de suspans și perfect adaptabil cinematografic.
Nu ne este greu să ne imaginăm lumea din ”Al cincilea val” tocmai pentru că am văzut multe filme de gen, ele fiind unele dintre beneficiarele curentului 3D, ceea ce se traduce printr-o imagine foarte bună, de multe ori construită cu ajutorul computerului, dar, în același timp, și filmele cu mare succes de încasări, tocmai pentru că inovează și ne aduc mai aproape… de viitor. Așadar, să începem prin a vă povesti pe scurt despre această lume, aflată, după cum îi spune numele, chiar în fața unui al cincilea (poate și ultimul?) val al unei invazii extraterestre de proporții, al cărei scop pare a fi chiar distrugerea integrală a omenirii.
Primul val a fost relativ simplu, dar devastator din punct de vedere psihologic pentru oameni: Stingerea a fost un impuls electromagnetic de proporții uriașe, care a ucis puțini oameni, dar a însemnat pentru ei pierderea oricărei forme de electricitate, indiferent că vorbim de cea electrică prin fir sau cea prin acumulator. Nimic nu a mai mers, de la simplele telefoane până la curent, de la mașini sau orice alt mijloc de transport până la frigidere sau mașini de spălat. Al doilea val – Atacul – a adus însă primele pagube importante: un val uriaș provocat a șters de pe suprafața pământului toate orașele de pe țărmul mărilor, fie că vorbim de New York sau de Tokyo. Valul trei – Molima – a determinat exterminarea aproape integrală a oamenilor, 97% din populația Terrei fiind ucisă de un virus necunoscut, dar ucigător și fără posibilitate de vindecare. E drept, unii oamenii sunt imuni, dar nimeni nu mai este sigur de viața sa, pentru că, prin păduri, prin parcuri, oriunde, au apărut ucigașii de profesie (pe lângă oamenii care jefuiesc tot ce prind), al patrulea val-Amuțitorii. Și, ceea ce este cel mai grav, e că nu mai știi dacă cel de lângă tine este om simplu sau un amuțitor, dacă îți vrea binele sau gâtul, dacă mai poți avea încredere în cineva. Cele mai grele momente sunt generate astfel de lipsă posibilității de a avea încredere în oameni:
”Ne dezbină. Ne face cu atât mai ușor de vânat și de eradicat. Al Patrulea Val ne împinge spre singurătate, acolo unde nu există forța mulțimii, unde înnebunim încet-încet din cauza izolării și a fricii și a teribilei anticipări a inevitabilului.”
În acest climat în care supraviețuitorii aproape că nu mai există, în care posibilitatea de a vâna și a se hrăni este foarte redusă, se așteaptă lovitura finală din partea extratereștrilor (care nici măcar nu sunt cunoscuți sau vizibili, cu excepția nevei-mamă, mereu la pândă, mereu pe cerul tot mai întunecat, și a dronelor trimise din când în când pentru a hărțui), Al cincilea val este marele necunoscut.
Am făcut această introducere lungă tocmai pentru a vă familiariza cu atmosfera destul de imprevizibilă a cărții, pentru că, de aici înainte, Rick Tancey urmărește destinele a trei personaje, iar voi, cititorii, în mod sigur îi veți urmări odată ce v-au plăcut locul, timpul și evenimentele care alcătuiesc scheletul cărții:
- Cassie este adolescenta ”rebelă” ce a reușit să treacă peste toate problemele – moartea mamei din cauza molimei, moartea tatălui, ucis în al cincilea val, despărțirea de fratele său, luat pentru a fi pregătit de către soldați pentru a se lupta cu extratereștrii – și supraviețuiește din greu pentru un singur și unic scop: să își țină promisiunea și să ajungă din nou alături de frățiorul său.
- Zombi, noul nume al lui Ben Parish, este, întâmplător sau nu, iubitul secret (lucru despre care el nu știa nimic) al lui Cassie din liceu; dar nu pentru asta e important, ci pentru că devine curând unul dintre cei mai importanți recruți ai supraviețuitorilor, conducând una din grupele trimise pe front, spre locurile în care infestații încă bântuie străzile pustii ale orașelor în căutare de victime. El este însă și cel care descoperă primele secrete ale celor rămași în viață, iar lupta lui se duce curând pe alte premise. Mai ales că trebuie să aibă grijă și de Sams, un băiețel ce nu ar trebui să aibă legătură cu războiului (și care, întâmplător, este frățiorul lui Cassie).
- În sfârșit, Evan Walker este un alt supraviețuitor, un tânăr ce și-a pierdut familia și locuiește singur în casa natală, deși toate îndemnurile celor din jur este să părăsești casele și să te refugiezi în tabere. Vânător iscusit și rece, o descoperă pe Cassie pe când este rănită și are grijă de ea pentru mult timp, înainte ca ea să se întremeze și să pornească din nou în căutarea lui Sams.
Ei bine, aceste trei personaje principale luptă încă într-o lume devastată, pentru că ei sunt în același timp și speranța omenirii în perpetuarea speciei, dar și forța ei. De altfel, de mai multe ori pe parcursul romanului, ni se amintește că în această lume nu cei norocoși vor rămâne în viață, ci doar cei duri, cei cu inima de piatră, cei care s-au îndoit fără să se rupă, asemenea barelor de fier forjat ce întăresc betonul din fața noastră. Rămâne să descoperiți și voi care sunt aceștia, dar merită, pentru că este un roman plăcut, bine articulat, antrenant. Singurul său defect este (dar e doar părerea mea!) acela că e doar prima parte a unei trilogii, mai e mult de așteptat și este posibil să se dilueze până la final, în cele peste 1000 de pagini ce ar urma. Prima parte nu are însă această problemă!
