”Ciudata și înduioșătoarea viață a lui Priță Barsacu”, de Iulian Bocai
Editura Polirom, Iași, 2018
Câștigătorului Concursului de Debut al Editurii Polirom pentru anul 2018, Iulian Bocai construiește o bildungsnovella rurală, în care personajul principal, Priță Barsacu, reprezintă cu ușurință un tipar al copilului de țăran din satul românesc. Vorbim aici de satul românesc unde civilizația nu a pătruns în întregime, unde viața și mentalitățile și-au păstrat în mare măsură coordonatele, unde copiii se joacă în continuare pe câmp, islaz sau la gârlă, unde violența domestică nu și-a găsit încă, din păcate, opreliștile legale sau comunitare.
Într-o asemenea societate, Priță Barsacu își găsește și nu își găsește, în același timp, locul. Este un copil adaptabil, așa că nu este mereu preocupat de abuzurile familiale, de suferințele cauzate de prieteni, de sărăcie, luând toate aceste probleme ca firești, fără să le ”gândească” prea mult. În lumea rurală, faptul că ai un tată alcoolic și care nu prea se ocupă de copiii săi e ceva normal; la fel, mama care înnebunește este privită ca o obișnuință, într-o zonă a lumii în care problemele psihice nu sunt tratate, ci văzute doar ca o dereglare venită de la Dumnezeu sau de la strămoși; la fel, bătaia și batjocură venită de la colegii mai mari, rasismul sau munca platită de la vârste extrem de fragede.
În schimb, Priță Barsacu este deseori deasupra celorlalți, destinul său pare construit pe alte coordonate decât cele rural-arhaice: cea mai bună prietenă a sa este Stanca, o țigăncușă de vârsta lui; este pasionat de animalele locului, mai ales de insecte, așa că va construi un insectar nemaivăzut, atipic, pentru care este lăudat de profesori și de ziarele locale; regretă și gândește faptele rele, urmând să își schimbe comportamentul în bine:
”Priță era – din câte știa – singurul care ciulea urechile la toate aceste pulsiuni interne și, simțindu-se vinovat că nu le dă curs, își promitea să trăiască mai aproape de vocea conștiinței sale. E drept că, atunci când i-au dat lacrimile după ce-o lovise pe Culina, asta se întâmplase poate și pentru că se gândise la mamă-sa, imaginându-și-o umblând cu gura știrbă, bătută de soare, scormonind pe baraj prin sacii unor pescari ce ar fi fost mult mai puțin înțelegători față de Lenuța Barsacu decât fusese el față de Culina nebuna.” (pag. 130)
Lumea lui Priță Barsacu este una tragică și tristă, deși avem nenumărate momente în care suntem și cu zâmbetul pe buze. În același timp, este o întreagă lume, aflată în limitele normalului rural (deși atipică și ciudată pentru un cititor care nu a cunoscut lumea rurală, măcar în copilărie), descrisă cu evident talent, foarte apropiat de cititor, de Iulian Bocai. Un excelent roman de debut.
Puteți cumpăra cartea: Editura Polirom/Libris.ro/Elefant.ro.
”Râsul”, de Dorina Rusu
Editura Polirom, Colecția Ego.Proză, Iași, 2018
După cum spune și titlul colecției în care a publicat, se pare că o parte însemnată din poveștile Dorinei Rusu provin din experiențe proprii, chiar dacă eroina comună a acestora are numele de Otilia. Aceasta urmează cumva parcursul personal și profesional al autoarei, de la copilărie până la primele experiențe ca ziarist, descriind cu umor, dar și cu amărăciune felul în care cei de vârsta ei și-au trăit primii ani ai vieții în comunism, pentru a se răscula și revolta împotriva noii societăți construite în post-comunism de aceleași personaje malefice.
Dacă ar fi să aleg câteva povestiri care mi-au plăcut mai mult, aș menționa două: în ”Premiul I”, copilăria și adolescența sunt trăite mereu în comparația făcută de familie cu Neluțu Boloangă, cel care lua mereu premiul I împreună cu Otilia, deși era considerat ca provenind dintr-o familie cu mai puțină minte. Apoi, Otilia nu mai primește premiul I, în timp ce Neluțu da, cel puțin până în clasa a opta, iar la treburile importante era impus și trecut în față, pentru că era mai ”descurcăreț”. Mândria familiei Boloangă a crescut și după școală, dar apoi după zeci de ani s-a dovedit că descurcărețul ajunsese doar un proxenet și un infractor internațional. Concluzia:
”Ți-am zis eu că ai lui Boloangă sunt niște proști, mi-a zis. N-avea cum să ia ăsta premiul I.” (pag. 48)
În ”Gura lumii”, este descrisă lumea rurală, așa cum este ea, mai ales când e vorba de idei preconcepute. După o noapte de pomină la discoteca din satul vecin, Otilia și încă trei fete (plus un băiat speriat) se întorc pe întuneric spre locuință, pentru a fi atacate de niște ciobani, care doresc să le violeze. Încercarea nu reușește în totalitate, dar Otilia, cea mai puțin vătămată și chinuită dintre toate, este urmărită de ”gura lumii”, care consideră că este la fel de vinovată de încălcarea regulilor comunității ca și violatorii.
Adăugați la aceste povestiri altele despre copilăria din vremea comunismului, de undeva de la țară; despre primele forme de rebeliune din adolescență; despre alte tentative de viol, venite de unde nu te așteptai; despre mineriade și mineri (naratoarea a fost în Piața Universității, pentru ca apoi să meargă să se documenteze în Valea Jiului); despre o întâlnire cu Bardul național, (nenumitul aici) Adrian Păunescu, care consideră că are misiune și inspirație divine); despre primele experiențe ca ziarist. Fiecare povestire conține o părticică din România fiecărei perioade, lucruri pe care generația mea le-a trăit sau măcar le-a ghicit. Nu sunt lăsate la o parte nici măcar tarele și problemele prezentului, foarte reale, în povestiri cu titluri sugestive precum ”Asta-i treaba-n România” sau ”Liviu și statul paralel”. Totul în texte destul de scurte și directe, foarte bine scrise.
Puteți cumpăra cartea: Editura Polirom/Libris.ro/Elefant.ro.
”Hoodoo”, de Cosmin Leucuța
Editura Polirom, Colecția Ego. Proză, Iași, 2018
În sfârșit, un roman românesc ”altfel”. Cosmin Leucuța iese din paradigma ”minimalismului” și ”mizerabilismului” (nu în sensul de curente literare sau artistice, ci în acela al subiectelor general tratate în literatura românească contemporană), pentru a ne oferi un roman românesc ”altfel”, care iese din tiparele statuate de câțiva ani și de unde evadarea este rară sau prea puțin cunoscută. Iată că el reușește, așa cum spuneam, creând un roman inițiatic sau road novel (ambele sintagme pot defini ”Hoodoo”) de valoare și intensitate și de mari dimensiuni, peste 450 de pagini (din nou raportat la literatura română contemporană).
Scena nu este deloc definită, nu ne aflăm în România, de vreme ce autostrăzile sunt arhisuficiente și întinderea țării pare fără sfârșit. Probabil, undeva în America, într-un viitor la fel de puțin definit, departe de prezentul nesigur, în care unii oameni au cipuri implantate care să îi urmărească, unde există dictatori și fărădelegi, într-un timp în care chiar dumnezeu a descins pe Pământ, ca o vedetă media, pentru a-i urmări și a se amesteca în viața oamenilor. El oferă interviuri, se întâlnește cu personajele, ba chiar are un rol determinant în acțiune și este unul dintre cele mai fascinante, amuzante și inedite personaje construite de Cosmin Leucuța:
”Isabela citește un interviu cu dumnezeu în Harper΄s Bazaar.
Ființa supremă este întrebată cum funcționează liberul-arbitru. Dumnezeu răspunde că nu există așa ceva. Totul, în Univers, este predestinat. Mort la naștere. Chiar și el. Femeia care îi ia interviul îl întreabă stupefiată:
– Dar tu ești cea mai puternică ființă din Univers! Vrei să-mi spui, vrei să cred că și tu ești doar o păpușă atârnată de sfori, mânuită de destin? Atunci care e diferența dintre noi, dintre tine și muritorii de rând?
– Diferența este că eu sunt o păpușă care vede sforile, răspunde calm dumnezeu.” (pag. 59)
În acest scenariu, urmărim, prin nenumărate planuri întrepătrunse, două personaje principale, aparent deloc potrivite, care își descoperă treptat compatibilitatea, ba chiar se consideră la un moment dat suflete pereche, și dorința comună și inconștientă de a evada din singurătate: ea este Sofia, de doar 18 ani, o persoană puternică și capricioasă, a cărei singură vină – independența – o aduce în fața coșmarului de a fi însărcinată cu unul dintre cei mai puternici oameni ai momentului – criminalul Knopf; el este Paul, un evadat din închisoare, căutat de autorități, și el cu propriile culpe și legături primejdioase, care încearcă să fugă spre propria familie. Un moment (ne)potrivit și cei doi se întâlnesc, pentru a pleca într-o călătorie inițiatică lungă, întinsă pe multe zile și foarte mulți kilometri, unde își vor descoperi adevărata menire. Cele două personaje sunt construite excelent, gândurile și acțiunile lor ne fac și pe noi, cititorii, să îi descoperim treptat, iar considerațiile lor asupra vieții și morții merită luate în seamă și discutate:
”Da, era un evadat, dar mai era și un om cu principii. Le avea de mult și reușise să le păstreze. Asta era ceva ce închisoarea nu reușise să-i smulgă. Și știa că toate principiile lor nu făceau nici cât o ceapă degerată dacă nu le urma până la capăt. Nu salvezi o fată astăzi, ca mâine să o arunci lupilor. Nu faci așa ceva. El nu făcea așa ceva. Avea datorii de plătit și greșeli vechi de răscumpărat.” (pag. 125-126)
Rezultatul final este un roman bine scris, un adevărat thriller psihologic ce schimbă cumva fața literaturii de la noi și care este foarte ecranizabil. Chiar dacă nu lipsesc și câteva ingrediente ”de succes” (sex, aventuri extraconjugale etc.), ”Hoodoo” este altceva, chiar și numai dacă enumărăm, printre lucrurile faine, permanenta însoțire a acțiunii de muzică de calitate, printre care și mult Bob Dylan.
Puteți cumpăra cartea: Editura Polirom/Libris.ro/Elefant.ro.
1 comment
Fain, interesant. Mulțumesc pentru semnalări!