100 de cărţi interzise. O istorie a cenzurii în literatura mondială

„100 de cărţi interzise. O istorie a cenzurii în literatura mondială”, de Nicholas J. Karolides, Margaret Bald & Dawn B. Sova
Editura Paralela 45, Piteşti, Ediţia a II-a, 2009
Traducere de Daniel Duma

Titlul acestei cărţi este mai mult decât sugestiv: „100 de cărţi interzise”. Fie că ne poartă pe tărâmul cărţilor interzise pe motive sociale sau politice, fie pe acela al cărţilor interzise din motive religioase sau acelea mult mai incitante considerate nepotrivite din motive sexuale, cartea de faţă ne oferă o înşiruire interesantă a celor mai importante cărţi ale literaturii mondiale, cărora (din nou, interesant!) le face şi o descriere detaliată a subiectului, necesară pentru cei neiniţiaţi în tainele literaturii, dar şi o istorie a cenzurii pentru fiecare în parte.

Se vede de departe însă că autorii sunt americani, pentru că ceea ce trebuie apărat, în viziunea lor, este dezvăluit cu referire distinctă la Constituţia americană, respectiv la Primul Amendament, considerat cea mai importantă contribuţie pe care America a oferit-o lumii: asigurarea libertăţii de exprimare şi a celei religioase este cea mai importantă componentă pentru cetăţenii americane sau rezidenţii din această ţară. Astfel, peste 50% dintre cărţile din volum sunt prezentate cu referire directă la încălcarea acestui Amendament şi se întrevăd printre pagini folosirea acelei „obligaţii” de a intenta un proces în această ţară, indiferent de mărimea prejudiciul, numai pentru a ilustra că libertăţile constituţionale sunt aproape absolute şi protejate de lege.

Cu toate acestea, amănuntele istorice dau valoare acestei cărţi, pentru că istoria cenzurii este mult mai veche decât procesele secolului al XX-lea din statele americane. Aflăm, de exemplu, că în Anglia, încă din 1408, Constituţia Arhiepiscopului Arundel interzicea lectura oricărei cărţi înaintea examinării şi aprobării acesteia de către Universităţile Oxford sau Cambridge. Henric al VIII-lea a interzis publicarea oricărei cărţi referitoare la Sfânta Scriptură fără o examinare şi aprobare, ordinul extinzându-se mai târziu asupra tuturor cărţilor. Unei astfel de cenzuri a fost, de exemplu, supus eseul în proză a lui John Milton, „Areopagitica”, publicată iniţial în 1644.

Poate cele mai interesant capitole pentru cititor sunt cel privind cărţile interzise din motive religioase şi cel privind cărţile interzise din motive sexuale. Primul dintre acestea reuneşte unele dintre cele mai importante cărţi ale omenirii (Biblia, Coranul, Talmudul, Noul testament), cărţile care au avut mare importanţă pentru evoluţia ştiinţei, dar care, la momentul publicării, erau considerate erezii, iar autorii lor pedepsiţi de către biserică (Despre infinitatea universului şi a lumilor, de Giordano Bruno, Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii, de Galileo Galilei), dar şi surprize precum Oliver Twist sau Roşu şi negru.

Totul se repară în cele din urmă, iar operele şi autorii interzişi îşi capătă în final transparenţa dorită. În unele cazuri, motivaţiile celor care apără libertatea de exprimare sunt cu adevărat impresionante. Iată ce spune, de exemplu, judecătorul care a respins interzicerea în şcoli a romanului „Oliver Twist”, de Charles Dickens: „În afara cazului în care o carte este scrisă cu rea intenţie pentru scopul evident de a naşte o ură bigotă şi intolerantă împotriva unui anume grup religios sau rasial, interesul public într-o societate liberă şi democratică nu garantează şi nu încurajează suprimarea vreunei cărţi la cererea unei persoane sau unui grup de persoane sensibile, doar pentru că personajul descris în paginile unei asemenea cărţi aparţinând vreunei rase sau religii este portretizat într-o manieră depreciativă sau ofensatoare.”

Să nu uităm nici cărţile cenzurate din motive sexuale: printre ele, clasicele genului, precum Amantul doamnei Chatterley sau Femei îndrăgostite, de D.H. Lawrence, Kama Sutra sau Lolita, de Vladimir Nabokov, Tropicul cancerului sau Tropicul capricornului, de Henry Miller. Dar şi surprize, pe care este bine să le descoperiţi din acest volum, deşi voi menţiona aici o carte, Peyton Place, de Grace Metalious, care a fost interzisă pentru următoarea frază: „Vara indiană este ca o femeie. Coaptă, fierbinte şi pasională, dar nestatornică, vine şi pleacă după cum îi convine, astfel că nu poţi fi sigur dacă va mai veni, sau pentru cât timp va sta.” Vi se pare suficient de indecentă pentru a fi interzisă?

Dacă prin informaţiile furnizate, volumul apărut la Editura Paralela 45 este foarte interesant, acesta are şi o mare hibă: corectura lasă foarte mult de dorit şi găsim erori la aproape fiecare pagină, lucru pe care de obicei nu îl observ, dar aici a fost cu neputinţă să nu îl semnalez. Cu toate acestea, o carte care merită să fie citită, pentru că veţi căpăta cu siguranţă informaţii noi despre opere nemuritoare ale literaturii universale şi despre condiţiile, de multe ori, foarte grele, în care ele au fost scrise şi publicate.

Puteţi cumpăra cartea acum, de pe site-ul Editurii Paralela 45.