Aus dem nichts – In the Fade – În Întuneric – 2017
Regia: Fatih Akin
Scenariul: Fatih Akin, Hark Bohm
Distributia: Diane Krüger, Denis Moschitto, Samia Chancrin, Johannes Krisch, Numan Acar, Ulrich Tukur, Ioannis Economides
Distribuit în România de Independența Film
Prezentat in deschiderea Festivalului de Film “Cinepolitica – 2018”.
“In the Fade” este un film tragic, puternic si rascolitor. Reflecta un crampei din trauma profunda a celor ramasi in urma victimelor atentatelor din ce in ce mai des raspandite in Europa. Ca sunt teroristi musulmani organizati in grupuri sau singuratici, ca sunt membrii ai unor organizatii xenofobe, antisemite, nationaliste, neo-naziste… mainile lor inarmate, camioanele lor nemiloase, bombele lor artizanale ucid oameni vinovati doar pentru ca s-au aflat la momentul nepotrivit in locul hotarat sau doar pentru ca sunt “altfel” decat atacatorii lor. Victime fizice. Urmeaza esalonul doi al victimelor, al apropiatilor celor ucisi… familii, prieteni, acestea sunt victime colaterale, profund astenizate. Esalonul doi, ramas in viata, cere dreptate. Cere ordine, cere respectarea legilor si a masurilor de securitate. De multe ori atacatorii (nebuni sinucigasi) isi sacrifica si propria lor viata in aceste acte de “bravura”. Alteori insa, fug, nu se lasa deconspirati si isi continua nestingheriti activitatile criminale, alteori mecanismele politiei si victimele colaterale ii dovedesc si ii aduc in fata justitiei si din nefericire insa, exista si cazuri in care, date fiind hatisurile si canoanele legislative, criminalii se sustrag dreptei pedepse. “Dovezile nu sunt concludente”.
Ce ii ramane unei victime colaterale? Unei femei care isi pierde fiintele iubite, ratiunea sensului vietii? Ii ramane razbunarea! Legea talionului: ochi pentru ochi si dinte pentru dinte. Doua victime (sotul si copilul) fizic ucise, doi criminali (sot si sotie) platesc cu aceeasi moneda!
Nadja si Nuri Sekerci – ea etnica germana, el german de etnie turco-kurda
S-au cunoscut in tineretea lor teribilista: Nadja – studenta la istoria artei si literatura germana, obsedata de tatuaje, cat mai multe tatuaje si bineinteles… droguri, Nuri – traficantul care o aproviziona!
Filmul se deruleaza pe parcursul catorva capitole. Mai intai, cel intitulat FAMILIA.
El condamnat, in inchisoare. Cei doi primesc aprobarea de a se casatori in incinta inchisorii. Frumosi, tineri, se iubesc. El se hotaraste sa faca ceva cu viata lui, astfel incat in inchisoare invata, se pregateste si la eliberare este titrat in management financiar si asigurari.
Anii au trecut, cuplul are deja un copil, Rocco are 6 ani, este simpatic, istet si canta la vioara.
Nadja si Rocco merg impreuna la biroul lui Nuri, aflat pe o artera comerciala din Hamburg. Tatal si fiul raman impreuna, in timp ce Katja merge sa se intalneasca cu Briggit, prietena sa insarcinata. Vor petrece cateva ore de relaxare impreuna, asa ca “intre fete”.
Caldura prieteniei celor doua femei, momentele lor de destindere la un Spa, atmosfera vibrand de normalitate este destramata brutal. Intorcandu-se la birou sa isi ia acasa cu masina, sotul si copilul, Katja gaseste strada barata de Politie. O bomba explodase exact in fata obiectivului, o bomba artizanala: ingrasamant agricol, motorina si cuie.
Se deruleaza toate fazele psihologice ale acestei lovituri. Mai intai speranta ca ar putea fi vorba de o greseala. Se declanseaza intregul mecanism politienesc. Analiza AND dovedeste indubitabil calitatea victimelor. Urmeaza caderea si apoi revolta si din nou prabusirea.
Sentimentul acut al Durerii este unul dintre actorii acestei povesti. Si inmormantarea este o faza cumplita si apoi strangerea familiei si a prietenilor. Familia din Turcia a lui Nuri. Familia din Germania a Katjei.
Danilo Fada este un avocat bun si cel mai apropiat prieten al lui Nuri. La el cauta raspunsuri Katja. Oare sotul ei mai avea vreun un amestec in vechile istorii cu droguri? “Nu v-ar fi pus in pericol” este raspunsul ferm al avocatului. Onest ca profesionist si loial ca prieten acest avocat. Si totusi, la cererea Katjei, ii ofera o punguta cu cateva portii de droguri (primite de la clientii sai). Femeia avea nevoie! Momentele grele se depasesc si cu astfel de ajutoare.
Politia lucreaza! Se pun intrebari: cu ce alte afaceri se mai ocupa Nuri Sekerci?, ce legaturi mai avea cu mafia turco-kurdo-albaneza? ce dusmani avea? Si urmeaza o perchezitie si descoperirea micii comori de droguri, bineinteles o cantitate prea mica pentru ca posesoarea sa fie intimata.
Katja are o revelatie, isi aminteste ca plecand de la biroul lui Nuri, se ciocnise cu o tanara care isi lasase bicicleta nesecurizata in fata vitrinelor si care replicase atentionarii… “nu-i nimic, ma intorc repede”. Katja sugereaza Politiei ideea ca ar putea fi vorba despre o neonazista, despre o membra a grupurilor de gen, active in Germania zilelor noastre. Luand in consideratie ca tinta atacului fusese biroul sotului ei.
Politia i-a seama la aceasta probabilitate, mai ales fiind faptul ca mama si sotia indurerata avusese un simt acut de observatie la acel moment si putuse retine infatisarea tinerei femei, dar si faptul ca pe bicicleta se afla drept bagaj, o cutie metalica.
Actiunea filmului se desfasoara toamna probabil, pentru ca ploaia este aproape omniprezenta, un oras lichid, cenusiu si trist, asa cum trist este si sufletul Katjei. Excelenta imaginea acestui film, semnatar Rainer Klausmann. O excelenţă evidenta in fiecare cadru, bine focusat, mustind de nuante si empatizand prin atmosfera cu starea personajului. Tristetea adanca a Katjei, lacrimile care ii curg pe obraji, reflexia lacrimilor de ploaie pe fata, venind dinspre resturile vitrinei biroului prabusit sub atacul cu bomba, parca pe pometii Katjei curg lacrimi de sange.
Acasa, ghemuita in pozitie fetala, in patutul copilului pierdut… privirea ochilor Katjei este deja undeva, dincolo…
Apoi intelegem ce urmeaza sa faca. In cada de baie, in apa, incep sa se precipite din ce in ce mai multe firisoare de sange. Fata Katjei este imobila, ochii inchisi si incepe sa se prelinga pe de-a-ntregul dincolo de suprafata apei. Cu ultimele licariri de constiinta, de acolo, din linistea si ostoirea pe care si-o dorea, aude telefonul si mesajul care i se transmite… “da, se pare ca au fost nazistii”. Cu ultimele puteri, femeia revine la viata, isi bandajeaza incheieturile mainilor si asculta infrigurata mesajul robotului telefonic.
Si urmaza al doilea capitol din viata acestei femei – DREPTATE.
O femeie contra unei femei, Katja Sekerci acuzatoare – versus Eda Möller – acuzata alaturi de sotul ei, André Möller. Si mintile bine pregatite ale celor doi avocati: pe de o parte acuzarea – prin Danilo Fado si pe de cealalta parte, apararea prin avocatul Haberbeck.
Hatisurile canoanelor tribunalelor, justitiei, chinul Katjei de a asculta depozitia cu descrierea medicilor legisti privind multitudinea ranilor provocate de explozie asupra trupului micului Rocco, surpriza ca martor de partea acuzarii sa se prezinte insusi tatal nazistului, Herr Jürgen Möller, surpriza ca de partea apararii sa se prezinte ca martor grecul Nikolaos Makris (dovedind ca cei doi criminali se aflau la momentul atacului in Grecia, in hotelul pe care el il administreaza), surpriza dovezilor aduse de avocatul acuzarii, prvindu-l pe acest grec Makris (membru al Partidului neo-nazist din Grecia, doritor prin 2013 sa-si deschida o filiala si in Germania).
Si finalul zdrobitor al procesului – achitarea celor doi nazisti germani. Exista o vorba printre oamenii obisnuiti: “sa mori cu dreptatea in mana!” Dar exista si reguli de care asculta un Presedinte si un juriu in instanta si in judecarea unei cauze. Dovezile acuzarii nu pot fi considerate ca fiind solide si indubitabile!
Al treilea capitol din viata unei femei, ramane sa-l descoperiti dumneavoastra ca spectator al acestui excelent thriller psihologic. Un capitol care se desfasoara intr-o tensiune crescendo, acumulata din precedentele momente ale povestii. Silueta longilina si fragila a Katjei, figura ei in prim plan fumand si uitandu-se intr-o zare pustie si trista – sunt decupate atat de emotionant de catre directorul de imagine in momentele cheie ale declicului de atitudine al Katjei, care devine o sabie de otel eliberata din teaca.
Si se facu dreptate! Katja face dreptate sotului si copilului. Acolo unde Justitia nu a avut armele necesare, mai ales pentru ca Politia nu a desfasurat o Ancheta inteligenta si insistenta, o frumoasa blonda, tatuata pe cea mai mare parte a corpului sau, a facut dreptate.
Mi-am dorit sa descarc din mintea mea tot ce stiam despre Fatih Akin si
Diane Krüger Am avut in fata mea doua foi albe, pe care mi-am putut exprima admiratia pentru forta jocului actoricesc al acestei actrite – Diane Krüger , pentru puterea ei de a transmite complexitatea experientei tragice de viata traite dar si admiratia pentru regizorul Fatih Akin, caruia i se datoreaza palmaresul deosebit al filmului:
Cel mai bun film străin, Globurile de Aur, 2018
Cea mai bună actriță – Diane Kruger, Cannes, 2017
Selecția oficială, Toronto International Film Festival
Fatih Akin a scris impreuna cu Hark Bohm scenariul acestui film, puternic ancorat atat in experienta de viata a lui Akin (etnic turc nascut in Hamburg), cat si in realitatile Germaniei contemporane, atat de identice cu cele ale Frantei, Angliei, Spaniei, Italiei… pentru oamenii de pretutindeni… omul… nu invata din greselile istoriei, continua sa se lase pacalit si furat de discursul urii si al violentei, nationalismului, xenofobiei, antisemitismului … toate ismele si fobiile. Generatiile tinere crestine, atrase de sentimente si doctrine neo-naziste – desi nu le sunt straine cunostintele privind Holocaustul nascut de aceste orientari cumulate in faze executante. Generatii tinere musulmane, aflate la cateva generatii de cetateni ai tarilor europene, in care s-au scolit, in care muncesc si traiesc, intorc spatele natiunilor care i-au primit si ridica arma impotriva concetatenilor nevinovatilor.
Fatih Akin a realizat un film deopotriva drama-thriller-psihologic – realist, emotionant, alarmant si superb interpretat de o echipa talentata si empatica cu subiectul tratat.
Am subliniat faptul ca m-a impresionat cinematografia peliculei, claritatea imaginii, captura de prim-plan a figurilor (caci ele stiu sa spuna multe ochiului camerei de filmat), plastica… jocul luminii cenusii-negre-lichide – versus zapada alba – parca si ea mustind de cenusiu – versus marea si plaja greceasca, parca tot trista si cenusie.
Mai trebuie sa semnalez coloana sonora a filmului, semnata de Josh Homme, printre soundtracks aflandu-se piese alese cu multa simtire, pentru a sublinia starea momentelor semnificative. Si aici aveti lista acestor soundtracks, pe care sunt sigura ca dupa ce veti viziona acest film, le veti cauta si reasculta pe youtube:
Pe aceasta lista se afla si piesa “The Bronze“ compusa special si interpretata de Joshua Homme, Michael Shuman si Troy Van Leeuwen
Trebuie sa va spun ca titlul original al filmului, “Aus dem Nichts” ar insemna cam “din nimic”, un echivalent al expresiei englezesti “out of thin air” si titlul filmului in engleza, “In the Fade”, vine de la o piesa a trupei hard-rock Queens of the Stone Age”:
Nota: 9/10
Filmul este deja disponibil in cinematografele Cinema City din tara.
