Zilele Filmului German se desfășoară la Bucureşti, între 16-22 octombrie 2015, deschiderea festivalului având loc vineri, 16 Octombrie, cu filmul Victoria (2015, r Sebastian Schipper). Anul acesta festivalul se află la cea de-a 10 ediție, ediție celebrată cu 5 oaspeți germani: René Frölke, regizorul filmului Le beau danger, proiectat în 2014 la Berlinală şi dedicat lui Norman Manea, cu ocazia împlinirii vârstei de 75 de ani; Mark Reeder, scenaristul şi actorul principal din B-Movie, un eseu dedicat avangardei vest-berlineze a anilor ’80; Tatjana Brandrup, regizoarea filmului Cinema: A Public Affair, ce spune povestea lui Naum Kleinman, istoricul rus de film şi curatorul legendarei Arhive Eisenstein; Jürgen Lemke şi Andreas Marquardt, scenaristul şi, respectiv, personajul real care stă la baza filmului Dragoste periculoasă, povestea plină de dramatism a lui Andreas Marquardt, fost campion de arte marţiale, dar şi unul dintre cei mai temuţi proxeneţi din Berlinul anilor ’80.
Filmele proiectate în cadrul festivalului, o selecție semnată de criticul de film Andrei Rus, arată spectrul larg pe care cinematografia germană reușește să-l acopere. Andrei Rus își argumentează selecția astfel:
Unul dintre cuvintele-cheie care pot descrie ediţia actuală a festivalului este diversitatea. Dacă cinematografia germană a propus în ultimul an numeroase formule stilistice şi a abordat – atât documentar, cât şi ficţional – o varietate de teme, mi s-a părut important ca aceasta să se reflecte în selecţia de filme. De aceea, am fost interesat să acord atenţie egală atât unor cineaşti legendari, ale căror realizări ajung prea rar în faţa publicului din România (Edgar Reitz şi Rosa von Praunheim), cât şi unora aflaţi în plină perioadă de glorie (Andreas Dresen, Oskar Roehler şi Sebastian Schipper) şi, bineînţeles, unor nume noi, dar de perspectivă (de exemplu, Edward Berger şi Julian Radlmaier).
Selecția de anul acesta, urmând ideea de diversitate și de combinație a genului consacrat cu cel experimentalist, oferă publicului filme populare precum Who Am I – Niciun sistem nu e sigur (r. Baran Bo Odar) sau Era canibalilor (r. Johannes Naber), filme de avangardă, precum Le beau danger (r. Rene Frolke), epopei istorice precum Heimat – cronica unei viziuni (r. Edgar Reitz), filme cu șanse mari pentru a-și câștiga statutul de film-cult: Povestea de iarnă a unui proletar (r. Julian Radlmaier), Tod den hippies! Es lebe der Punk (r. Oskar Roehler) sau B-Movie: Lust and Sound in West Berlin (r. Jorg A. Hoppe, Klaus Maeck şi Heiko Lange).
Adăugând în selecție și un film clasic, și anume Solo Sunny (r. Konrad Wolf, 1980), Andrei Rus speră ca această ocazie să constituie avanpremiera unui lung şir de proiecţii organizate de Institutul „Goethe” din Bucureşti cu filme est-germane din anii ’50 – ’80, pentru ca publicul cinefil tânăr din România să se poată astfel familiariza cu capodopere realizate în această parte a Germaniei care, din motive de nedifuzare, i-au rămas necunoscute. Dacă cineaşti activi în Germania de Vest, precum Rainer Werner Fassbinder, Werner Herzog sau Wim Wenders, sunt permanent redescoperiţi de noile generaţii, realizatorii din Est, precum Konrad Wolf, Heiner Carow sau Wolfgang Staudte, se scaldă într-un cvasi-anonimat nemeritat.
Dacă curatorul ediției precedente, Alexander Nanau (regizor Toto și surorile lui), a adus în fața publicului subiecte precum căutarea identității, a modelelor de viață și, mai ales, a modelelor familiale în Germania de azi și în lume, Andrei Rus aduce diversitatea în prim plan, cu o dulce adiere din trecut și cu dorința expunerii publicului la filme dintr-un spectru mai larg atât din punct de vedere al subiectului, cât și a geografiei.
