Top 5 Filme din 2022 cu femei în rolurile principale

Este incontestabil faptul că asistăm, în ultimii ani, la o dezvoltare și extindere majoră a domeniului cinematografic, pentru care diversitatea a ajuns să reprezinte un principiu de bază în realizarea oricăror proiecte. Într-un context social și politic în care indivizii trebuie să acorde atenție sporită pentru a fi în permanență politically correct, există o presiune cel puțin la fel de mare asupra regizorilor, scenariștilor și producătorilor, de la care publicul se așteaptă la creații conștient ancorate în prezent, care să reflecte realitatea multiplelor comunități ce fac parte din societate. După nenumărate discuții legate de inegalitatea dintre cele două sexe în domeniul cinematografic, pornind de la reprezentări insuficient de complexe, până la diferența considerabilă dintre salariul actorilor față de cel al actrițelor, pare că, la nivel internațional, incluziunea femeilor și plasarea acestora într-un raport de egalitate a devenit în final o prioritate.

Astfel, anul 2022 a adus de la sine un număr mai mare atât în cazul filmelor produse de femei, cât și al celor centrate pe personaje feminine. Ținând cont câte producții cu potențial am urmărit, am decis că, în prima lună din 2023, este timpul să ne aducem aminte de cinci dintre cele mai memorabile filme cu femei în roluri principale din anul precedent, dintre care două aflate chiar pe lista de nominalizări la Premiile Oscar din 2023:

1. Black Panther: Wakanda Forever (regizor Ryan Coogler)

Studiourile Marvel au pus în lumină, de-a lungul timpului, nenumărate personaje feminine complexe, ce adesea eclipsau chiar și eroii principali ai filmelor. În cazul seriei Black Panther, recunosc că nu am simțit vreodată un raport de inegalitate în ceea ce privește felul în care erau abordate personajele feminine și cele masculine. Din contră, exista, din punctul meu de vedere, încă din primul film, o relație de complementaritate între T’Challa, sora sa, Shuri, și regina Ramonda, relație ce probabil se datorează intenției de a ilustra o legătură profund afectivă în cadrul familiei. Acestea fiind spuse, am fost curioasă cum vor aborda producătorii continuarea seriei, în urma decesului actorului Chadwick Boseman, ce a interpretat atât de memorabil rolul principal în primul film.

Încă din trailer, este vizibil accentul pus pe prezența și forța feminină, iar faptul că avem de a face cu nume precum Angela Bassett, Letitia Wright, Lupita Nyong’o și Michaela Coel, mi-a dat încrederea că, indiferent de firul narativ pe care vor alege să îl prezinte, jocul actoricesc va reuși să convingă chiar și cel mai nefamiliarizat public, introducându-l în universul Wakandei. Filmul prezintă evoluții surprinzătoare, în special din partea personajului Shuri, tânăra încercând să găsească un echilibru între durerea cauzată de moartea fratelui său și furia, dorința de răzbunare. Până în ultimele minute ale peliculei, acțiunile lui Shuri mențin urmăritorii într-o stare de incertitudine, având în minte o singură întrebare: Va reuși Shuri să își controleze trăirile sau actul răzbunării va veni cu prețul umanității din ea? În ceea ce o privește pe regina Ramonda, Angela Bassett reușește să stârnească emoții puternice în fiecare scenă la care ia parte, oscilând între duritatea unui lider și înțelepciunea, dar și emotivitatea unei mame. Nu este de mirare, așadar, că Bassett se află pe lista de nominalizări la Premiile Oscar, pentru categoria „Cea mai bună actriță în rol secundar”.

Un alt aspect ce m-a surprins în mod plăcut a fost faptul că Black Panther: Wakanda Forever nu debutează cu intenția de a găsi rapid un înlocuitor pentru T’Challa, ci acordă timp, în mod conștient și respectuos, pentru o înmormântare conformă cu tradițiile și obiceiurile specific culturale. Acesta este unul din punctele forte ale filmului, faptul că ilustrează, prin intermediul antagonistului Namor și al poporului subacvatic Talokan, o nouă cultură puternic înrădăcinată în istoria mayașă. În final, filmul face alegerea înțeleaptă de a accentua nu diferențele, ci asemănările dintre locuitorii Wakandei și cei din Talokan, ambii suferind nedreptate și opresiune pe parcursul timpului. Astfel, filmul mizează pe diversitate culturală pentru a transmite un mesaj ce transcende universul ficțional.

Disponibil pe Disney+ din 1 februarie 2023.

2. TÁR (regizor Todd Field)

Este destul de dificil, după filme ca Black Swan (2010) de Darren Aronofsky sau Whipsplash (2014) de Damien Chazelle, să prezinți din nou povestea artistului chinuit de dorința perfecțiunii într-un mod captivant. Cu toate acestea, este de ajuns să vizionăm trailerul noului film al lui Todd Field, TÁR, ca să realizăm că se distinge clar de proiecte anterioare ce au abordat același subiect. În centrul acțiunii este chiar cea al cărui nume apare în titlu, Lydia Tár (Cate Blanchett), compozitoare și dirijoare a Filarmonicii din Berlin, cu o pasiune maniacală pentru muzica clasică. Adesea, astfel de personaje pot fi ușor plasate de public într-una din două categorii, ca personaj pozitiv ori ca personaj negativ. În cazul protagonistei din TÁR, însă, obscuritatea și inaccesibilitatea ne fac să chestionăm integritatea, sinceritatea și, în final, chiar judecata Lydiei Tár.

Începând cu un interviu ce discută cariera protagonistei, este conturat portretul unei femei ce pare să aibă toate realizările dorite atât pe plan profesional, cât și personal: o carieră plină de succese, un apartament modern, o soție care lucrează alături de ea în cadrul orchestrei și o fiică ce întregește perfect viața cuplului. Este vizibil, însă, cum filmul ne ghidează încet-încet și către partea întunecată protagonistei, către secretele pe care aceasta le ascunde. Folosind un ton serios, cu urme sesizabile de superioritate, Tár îi descrie intervievatorului raportul pe care îl are față de viață și muzică, punând accent pe controlul demiurgic pe care consideră că  îl are un dirijor asupra timpului. Este recognoscibilă, încă din acest moment incipient, cealaltă temă centrală a filmului, dorința de putere, de control asupra lumii. Acest aspect se reflectă în relația cu partenera sa, Sharon (Nina Hoss), o relație disproporțională, în care Sharon oferă de fiecare dată mai mult decât Lydia este pregătită să ofere, dar și în relațiile profesionale ale protagonistei. Pare că preferința pentru compania noii membre a orchestrei, Olga, nu se datorează numai frumuseții tinerei, ci și lipsei de experiență a acesteia, fapt ce ar plasa-o pe Tár în poziția dorită de superioritate, de control. Lucrurile, însă, nu avansează în modul dorit, iar, pe măsură ce urmărim decăderea protagonistei, continuăm să ne întrebăm: Câte este dispus să facă un om avid de putere, cu o dorință insațiabilă de perfecțiune? Va depăși Lydia limita moralității și umanității? Finalul nu răspunde multora dintre întrebărilor pe care le aveam în minte, însă aerul misterios ce învăluie povestea și personajele este aspectul ce îl diferențiază de alte filme psihologice pe care le-am vizionat. În ceea ce privește interpretarea actrițelor din rolurile principale, Cate Blanchett reușește să convingă cu fiecare replică și privire, motiv pentru care nu m-a mirat să aflu că a primit a opta sa nominalizare pentru Premiile Oscar, la categoria „Cea mai bună actriță”. Surpriza plăcută a fost, însă, actrița Nina Hoss, cu care nu eram familiară și a cărei privire expresivă nu poate să nu emoționeze privitorii.

3. The 355 (regizor Simon Kinberg)

Din seria filmelor de acțiune cu agenți secreți, consider că The 355 merită menționat ca exemplu atât pentru distribuția extraordinară, cât și pentru firul narativ plin de suspans. Posterul plasează cele cinci personaje asupra cărora se concentrează acțiunea filmului, interpretate de Jessica Chastain, Lupita Nyong’o, Diane Kruger, Penelope Cruz și Bingbing Fan. Nu sunt multe momentele în care ai ocazia să vezi un film de acțiune bine realizat, în care cinci femei de diverse origini, ce aparțin unor etnii și culturi diferite, depășesc diferențele dintre ele în lupta către un inamic comun. Desigur că situația nu este idealizată în film, iar publicul asistă la dispute și dezacorduri între protagoniste, însă avem, în final, satisfacția de a vedea cum fiecare contribuie la operațiune cu propriile competențe, iar stereotipul competiției inevitabile din cadrul unui grup de femei este eliminat. Din acest punct de vedere, filmul mi-a adus aminte de Ocean’s Eight (2018), o producție similară, însă cu o înclinație mai mare către zona de comedie decât cea de acțiune.

Cu toate acestea, un aspect ce a dezavantajat probabil intenția filmului de a realiza o reprezentare autentică este faptul că urmăritorii nu au șansa de a cunoaște îndeajuns de bine fiecare din membrele grupării. Scenariul nu pare să acorde mult timp unei prezentări mai complexe a parcursului vieții fiecăreia, concentrându-se mai mult asupra conturării personalității lui Mace, personaj interpretat de Jessica Chastain, dat fiind că este urmărit, pe plan secundar, parcursul pe care îl are alături de fostul partener Sebastian Stan. Odată ce secretele acestuia sunt dezvăluite, scopul acțiunii trece dincolo de recuperarea unei arme top-secrete și devine totodată un plan de răzbunare al unei femei ce se simte înșelată. Finalul oferă publicului satisfacția de a vedea cum dreptatea este înfăptuită pe toate planurile, cu ajutorul a cinci femei aduse împreună de conștiința unei datorii profunde, ce transcende diferențele dintre ele.

Disponibil pe Netflix. 

4. Pearl (regizor Ti West)

Din universul filmului horror X, Ti West revine cu un prequel centrat pe începuturile vieții teribile a personajului Pearl. Având deja o reputație formată în domeniul cinematografiei horror, Mia Goth se ridică, din punctul meu de vedere, la nivelul așteptărilor, portretizând perfect imaginea unei tinere dispuse să facă orice pentru a ajunge la celebritate. În ciuda acestei descrieri succinte, protagonista este construită cât se poate de complex, așa încât simțim deopotrivă compasiune, tristețe și dezgust față de parcursul pe care aceasta îl are în film.

Trăind la ferma părinților săi, alături de o mamă de o severitate excesivă și un tată bolnav pe care trebuie să-l îngrijească, Pearl se refugiază în lumea cinematografiei, visând că ar putea apărea și ea într-o zi pe marele ecrane. Se face chiar și o ușoară anticipare a acțiunii din X, prin ilustrarea fascinației de care dă dovadă Pearl față de industria filmelor pornografice. Până în acest punct, firul narativ pare relativ obișnuit, lucrurile complicându-se, însă, în momentul în care tânăra descoperă că cei din jur nu văd talentul pe care ea consideră că îl posedă. Față în față cu refuzuri categorice, Pearl reacționează violent, revoltându-se asupra unei lumi ce refuză să îi oferă șansa pe care consideră că o merită. Este interesant cum personajul este construit dintr-o combinație de contradicții, vizibile în acțiunile sale. Pearl se roagă divinității pentru celebritate, urmând apoi să înfăptuiască cele mai necreștine fapte în scopul obținerii idealului său. Astfel, aproape de finalul filmului, în timpul monologului protagonistei, ne este prezentată o confesiune prin care Pearl recunoaște că nu este un om bun și că există limită morală ce ar putea să stea în calea ascensiunii ei pe scara socială. Starea de acceptare și de determinare, alături de tonul calm al vocii sunt elementele ce fac acest monolog înfiorător, dar, în același timp, dovedesc talentul incontestabil de care dă dovadă actrița pe parcursul întregului film. Recunosc că mă așteptam ca această interpretare să fie inclusă pe lista nominalizărilor la Oscar de anul acesta, însă sunt convinsă că, indiferent de acest lucru, Mia Goth a atras atenția publicului prin intermediul acestui rol.

5. Good Luck to You, Leo Grande (regizor Sophie Hyde)

Bazat pe un scenariu scris de actrița și scriitoarea britanică Katy Brand, Good Luck to You, Leo Grande spune povestea unei văduve aflate la cincizeci de ani, ce conștientizează că nu a explorat îndeajuns latura sexuală a vieții, din cauza prejudecăților și stereotipurilor ce i-au fost insuflate de către familie și societate. Este într-adevăr revigorant să vezi un film centrat pe probleme cu care se confruntă multe femei de vârstă mijlocie, cu un scenariu ce nu se sfiește să includă aspecte considerate tabu, dar foarte relevante. De asemenea, avem ocazia să o vedem pe actrița Emma Thompson într-un rol ce se distinge vizibil pe parcursul carierei ei impresionante. Personajul Nancy Stokes hotărăște să plătească pentru serviciile unei escorte, cu intenția de a bifa o listă de experiențe sexuale ce ar trebui să o ajute să se simtă împlinită. Cursul pe care îl ia firul acțiunii, însă, îi dovedește protagonistei că intenția de la care a pornit în această căutare de sine este greșită. Nancy conștientizează, cu ajutorul tânărului Leo Grande, că satisfacția pe care o căuta vine, în primul rând, dintr-un sentiment acceptare și iubire față de propriul corp, dar și o exprimare liberă a sexualității.

Este foarte ușor să ne regăsim în perspectiva protagonistei față de cum ar trebui să arate corpul unei femei, dat fiind că imaginea femeii ca obiect al dorinței, ca exponent demn admirației a fost parte a culturii vizuale timp îndelungat, ducând la preconcepții și prejudecăți ce se formează în mintea fiecăruia dintre noi, indiferent dacă ne aflăm la o vârstă apropiată de cea a lui Nancy sau nu. Good Luck to You, Leo Grande intenționează să dezvețe publicul de această imagine de sine nerealistă, în special prin includerea scenelor de nuditate, în care Nancy își analizează corpul, încercând să își accepte imperfecțiunile. 

(Sursă imagini: https://fivethirtyeight.com/features/black-panther-is-groundbreaking-but-its-shuri-who-could-change-the-world/, https://www.classicfm.com/discover-music/periods-genres/film-tv/tar-cate-blanchett-conducting-soundtrack/, https://www.hollywoodreporter.com/movies/movie-reviews/the-355-1235070635/, https://ew.com/movies/pearl-x-mia-goth-ti-west-interview/, https://fangirlish.com/2022/06/19/movie-review-good-luck-to-you-leo-grande/)