Parafrazând titlul unei cărți semnate de Lucian Boia, săptămâna aceasta vă propun cinci volume care au la bază jocul cu trecutul. Acesta declanșează în fiecare dintre ele modificări stranii ale prezentului, combinând istorii personale cu evenimente din istoria lumii în care trăiesc. Personajele cartografiază astfel teritorii noi, pe baza unei memorii stranii, care decodifică în moduri inedite întâmplările.
1. „În toate a fost frumusețe”, de Manuel Vilas
Editura Pandora M, București, 2021
Colecția Anansi Contemporan
Traducere: Marin Malaicu-Hondrari
În toate a fost frumusețe este o variantă a romanului autobiografic, naratorul este un scriitor spaniol în vârstă de 50 de ani, Manuel, care, trăind singur în apartamentul său din Zaragoza, își contemplă pierderile. Tatăl său a murit în urmă cu un deceniu, iar mama sa în anul precedent. Consumul excesiv de alcool și o aventură au pus capăt căsniciei sale, iar cei doi fii adolescenți și-au îndreptat atenția în altă parte, chiar și în rarele momente în care îl vizitează. „Inima mea seamănă cu un copac negru plin de păsări galbene care țipă și îmi pigulesc din carne, ca într-un supliciu.“ Asaltat de fantomele trecutului, el caută speranța în amintirea iubirii părinților și în frumusețea unei lumi dispărute. Un doliu tardiv și aproape imposibil, cu un limbaj poetic și tăios, volumul reprezintă nu numai dramele personale, dar și al sfârșitului unei epoci, a unei experiențe universale.
Dincolo de amintirile ca atare, în roman există și ceva ceva nedefinibil, amorf. Meditația asupra dorului, singurătății și sinelui declanșează seisme ale sufletului. Un miraj de figuri fantomatice – imagini înviate ale strămoșilor morți, amintiri din copilărie, chipul schimbător al Spaniei însăși modifcă percepția asupra trecutului și reconfigurează prezentul. Manuel Vilas încearcă să dea un sens propriei tristeți și goliciuni de la mijlocul vieții și reușește să dea naștere unei cărți a regăsirii și o semnificației inedită a banalului. Scriitură este când limpede, când capricioasă, un haos narativ pe care scriitorul mărturisește că l-a moștenit de la propria mamă. Filmul sălbatic și fragmentar al amintirilor este un prilej excelent de dezvăluire a sinelui, a unor adevăruri pe jumătate reprimate, adesea încununate de epifanii abrupte. În ciuda melancoliei, În toate a fost frumusețe este o carte a luminii – a luminii soarelui care pătrunde prin apartamentul plin de fantome al lui Manuel, a vacanțelor de vară magice într-un loc numit Ordesa, la poalele Pirineilor, a paradisului pierdut al părinților săi.
2. „Labirint”, de Burhan Sonmez
Editura Pandora M, București, 2021
Colecția Anansi Contemporan
Traducere: Adal Hanzade
Burhan Sonez propune odată cu Labirint o reflecție asupra memoriei și a vieții fără ea. Una dintre întrebările cheie ale cărții se referă la cunoașterea sau uitarea trecutului. Nu numai din punct de vedere personal, ci și ca societate. Mintea ca labirint, în care totul se modifică odată cu timpul, unde evenimentele iau forme diferite, combinându-se până la disoluție, stă în centrul acestui volum tulburător, cu accente borgesiene. O atenție deosebită este acordată și moralității, care este pusă sub o lupă specială, autorul întrebându-se dacă este chiar sunt utile pentru a ne rezolva problemele sau sunt teste pentru a măsura calitatea umană.
Povestea are în centru un cântăreț de blues încearcă să se sinucidă aruncându-se de pe Podul Bosfor. Se trezește în spital, fără a-și mai aminti de ce-a vrut să-și ia viața sau în ce a constat aceasta. Îi revin doar amintiri disparate, aproape fără legătură cu persoana lui și fără a putea fi plasate în momente de timp precise. Mintea lui a devenit un labirint prin care rătăcește în căutarea unei soluții de ieșire.
Burhan Sonmez se dovedește un veritabil muzician al amneziei, iar personajul său este în permanență terorizat de întrebarea dacă nu voi primi niciodată un răspuns? la toate întrebările și nelămuririle pe care le are în urma pierderii memoriei. Cum va decurge viața și pe ce baze se va reconstrui? E nevoie realmente de bazele vechi sau totul se poate decripta și altfel? Eliberat de povara istoriei sale, cântărețul Boratin își petrece timpul meditând sau rătăcind prin Istanbul, întâlnind străini (și ocazional prieteni) și cugetând asupra naturii sinelui. Unele dintre întrebările pe care le pune duc la reflecții profunde asupra a ceea ce ne face umani; altele amintesc de găurile negre conversaționale nesfârșite în care el și fratele său cădeau noaptea târziu când erau copii.
Întrebările curg din fiecare pagină și devin un ecou al întrebărilor noastre. Ce ne face să fim ceea ce suntem? Dacă nu ne putem aminti trecutul nostru, ne aparține el totuși și suntem vinovați pentru lucrurile pe care le-am făcut? Cum se intersectează istoriile noastre personale cu istoriile orașelor noastre, ale țărilor noastre, ale societăților noastre? Atunci când prietenii noștri ne văd – în cazul lui Boratin, printre aceștia se numără și colegii săi de trupă, care încearcă cu curaj să îl sprijine și să îi stimuleze memoria – văd aceeași persoană pe care au văzut-o dintotdeauna sau pe cineva cu totul diferit? Poate o persoană fără trecut să aibă un prezent semnificativ și un viitor plin de speranță? O incursiune extrem de interesantă, profund reflexivă, o hermeneutică modernă a sinelui.
3. „În amintirea memoriei”, de Maria Stepanova
Editura Humanitas Fiction, București, 2021
Colecția Raftul Denisei
Traducere: Luana Schidu
Distins cu Premiul Bolșaia Kniga în 2018, romanul În amintirea memoriei combină excelent câteva forme literare: ficțiune, eseu, memoir, jurnal de călătorie, documente istorice, și creează o panoramă a ideilor și personalităților bazată pe explorarea memoriei culturale și personale a scriitoarei.
Folosind fotografii, ilustrate, cărți, scrisori și obiecte vechi, Maria Stepanova încearcă să reconstituie o poveste a familiei sale, care încet-încet se transformă în povestea unei lumi întregi. Folosind un joc de lumini și umbre, la care cititorul trebuie să fie în permanență atent, căci oamenii se modifică, se transformă și pier, asemenea și lucrurile, volumul pune față în față atât istoria personală a personajelor, cât și istoria la scară macro, lansând o serie de întrebări dificile despre despre cum poate fi păstrată memoria trecutului, privită prin oglinzi diferite, care inevitabil deformează nu numai întâmplările, cât și sensurile.
4. „Viscolul”, de Vladimir Sorokin
Editura Curtea Veche Publishing, 2021
Traducere: Antoaneta Olteanu
Vladimir Sorokin este cunoscut pentru lucările sale ficțiune postmodernă, presărate cu elemente de satiră, trecutul sovietic și viitor distopic, sex și uneori violență. A scris și piese de teatru și scenarii de film, create înainte de perestroika, când lucrările sale clandestine nu puteau fi publicate oficial. Primele sale lucrări au fost publicate la începutul anilor 1980, la Paris, unde romanul său The Queue (Coada), constând în conversații între oameni care așteaptă la coadă, a apărut în limba rusă.
Platon Ilici Garin, medic de provincie, își propune să ajungă cu orice preţ la datorie, în Dolgoe, unde o boală misterioasă transformă oamenii în zombi. Pentru că nu găsește cai de schimb la poșta din Dolbeșino, doctorului i se recomandă tovărășia cărăușului Kozma, care îl poate duce cu mașina la destinaţie. Aventura celor doi, cu puternice ecouri din Tolstoi, Gogol și Kafka, este marcată de popasuri și de personaje dintre cele mai stranii – morarul înalt cât palma și soţia lui voluptuoasă, producătorii kazahi de narcotice, cadavrul uriașului îngheţat și omul lui de zăpadă, gigantic și cu un falus enorm –, care transformă această călătorie aparent banală într-un traseu fantastic, infernal, în care nu doar viscolul dobândește proporţii gigantice, ci și natura umană, care îi cade pradă.
Romanul Viscolul, situat într-un secol al XIX-lea distopic, dezvăluie în momente precis alese de autor elemente cheie ale narațiunii: de ce mașina lui Kozma este trasă de cincizeci de cai nu mai mari decât o potârniche, de ce în Rusia caii de povară sunt înalţi cât o casă cu două etaje și, nu în ultimul rând, de ce misterioasa molimă, care le dă morţilor forţa să-și părăsească mormintele, vine din Bolivia. Toată acțiunea stă sub umbrela unor amintiri ciudate, a unor scenarii în care personajele își modifică în mod straniu comportamentul, iar adevărul este aproape imposibil de depistat. La final, Platon Ilici Garin aproape că nu mai știe dacă ce a trăit s-a întâmplat sau e doar o plăsmuire, rod al halucinației.
5. „Zahăr ars”, de Avni Doshi
Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2021
Traducere: Anca Dumitru
Nominalizat la Booker Prize 2020, volumul explorează relația dificilă dintre o mamă și o fiică originare din orașul indian Pune. Antara, personajul principal, este o artistă reflexivă, căsătorită recent, care observă și experimentează într-un mod straniu problemele de sănătate ale mamei sale, bazându-se pe amintirile din copilărie, dar și pe analiza evenimentelor pe care le trăiește în prezent.
Avni Doshi propune în Zahăr ars o abordare originală a temei moștenirii de familie, o perpetuă sondare a ceea ce ne asumăm de bună voie și a ceea ce înmagazinăm fără voia noastră, o examinare revelatoare a memoriei atât individuale, cât și comune. Povestea Antarei nu este numai despre familie, dragoste și obligațiile ei, dar și despre traumă și conflictele nerezolvate din trecut. Cartea o serie de întrebări interesante, dintre care poate cea mai frapantă este cea legată de memorie și natura amintirilor. Mamele sunt adesea figuri de încredere în ficțiune – sunt ființe care trebuie să ofere consolare, încurajare și protecție. Însă aici nu există așa ceva. Memoria mamei este tot timpul în curs de reconstrucție, însă pe măsură ce volumul avansează, vedem că și fiica experimentează la rândul ei o relație stranie cu amintirile, care deformează nu numai trecutul, ci și prezentul.
Restituirea identității nu se produce, dimpotrivă, iar micile bucurii nu reușesc să contracareze nici rănile vechi, nici pe cele noi. Memoria este din ce în ce mai șubredă. Ritmul cărții este când lent, când extrem de rapid, tonul dureros și sceptic.
(Sursă fotografii: humanitas.ro, pandoram.ro, curteaveche.ro, digismak.com)
