Săptămâna aceasta am ales cinci volume care vorbesc despre cărți și despre pasiunea pentru citit. Topul încearcă să fie o pledoarie pentru alteritate, pentru survol continuu al lumii cu speranța de a descoperi căi și moduri de a cunoaște, repovesti și schimba lumea în care trăim. De asemenea, cărțile pe care le-am ales constituie un bun instrument de decodare parțială a tipurilor de lectură, a modurilor în care textele ne influențează, a modului în care acumularea de informație creează straturile din care ne modelăm personalitatea. O incursiune în lumea oameniilor pasionați de cărți, dar și un îndemn de a citi, nu contează pe ce suport.
1. „Un cititor în pădurea din oglindă”, de Alberto Manguel
Editura Nemira, București, 2016
Traducere din engleză și note: Bogdan Alexandru-Stănescu
”Sunt bântuit de o patimă inepuizabilă, pe care până acum nu am reușit sau nu am vrut să o potolesc. Simt că niciodată nu am destule cărți.” (Alberto Manguel)
Împătimit al cărților, Alberto Manguel a adunat în biblioteca sa din reședința din Poitou Charentes, Franța, peste 30.000 de volume din domenii diverse. De asemenea, în țara care l-a adoptat i s-a oferit titlul de de Ofițer al ordinului Artelor și Literelor. Cum el însuși mărturisește, acest drum a fost parcurs alături de călăuze minunate, pe diferite voci, iar cărțile citite și-au schimbat forma de nenumărate ori în mintea lui, pe măsură ce călătoria înainta. Hârtia este un refugiu, unul real, oferă liniște și capacitatea de regenerare, un acoperiș și o masă caldă în timpul aventurii noastre în pădurea întunecată și nenumită.
Alberto Manguel aduce în discuție în acest volum de eseuri rolul esențial pe care ar trebui să îl aibă cărțile în societatea contemporană. Cartea, ca rezervor al memoriei colective, este cea care îi ajută pe oameni să descifreze mediul în care trăiesc, dar și pe ei înșiși. Mărturisind că ani buni nu a avut tentația să scrie, ajunge să facă elogiul cărții și al cititului, ca modalitate esențială de a trăi și a te întreba continuu, căci nu pentru a afla răspunsuri citește cititorul ideal, ci pentru a găsi noi întrebări. Deși literatura nu depinde de cititori ideali, ci doar de cititori destul de buni.
Ca și în celelalte lucrări despre citit și despre cărți (Biblioteca Nopții, Sfârșitul Bibliotecii mele, Istoria lecturii) Alberto Manguel intercalează în argumentație povești din viața personală sau povești din experiența sa de cititor neobosit.
”Cred într-o etică a lecturii, într-o responsabilitate față de felul în care citim, într-un angajament în același timp politic și intim față de actul de a da paginile și de a urmări rândurile. Și cred că, din când în când, dincolo de intențiile autorului și de speranțele cititorului, o carte ne poate face mai buni și mai înțelepți.” (pg. 12)
Folosind resurse din întreaga mare literatură a lumii (Homer, Dante Aligheri, Franz Kafka, Jose Luis Borges, Robert Louis Stevenson, Julio Cortázar – am dat doar câteva exemple), volumul ne poartă prin istoria scrisului, a lecturii, a modificărilor pe care partenerii tăcuți (editorii) le aduc textelor, a cărții ca produs comercial. La final totuși, o întrebare planează peste toată argumentația abil și fluid construită: suntem capabili să ne menținem curiozitatea și să rămânem creativi?
În subcapitolul A trăi în bibliotecă, din ultima parte a cărții, Alberto Manguel susține că superputerea cărților constă în abilitatea de a putea opri timpul. Cititul oferă posibilitatea, printre altele de a vedea lumea cu ochii celorlalți; cărțile ne obligă să privim spre lume. Dacă rătăcim pentru a ne pierde sau pentru a ne regăsi este decizia noastră, cert este însă că nu trebuie să ne oprim, nu putem fi ancorați doar într-o pagină superficială, călătoria trebuie să continue.
2. „Citește periculos”, de Azar Nafisi
Editura Polirom, Iași, 2022
Traducere: Adina Avramescu
„În copilărie, când tata voia să-mi explice ceva complicat, încerca să mă facă să înțeleg spunându-mi o poveste. Când am încercat să-l fac pe tata să înțeleagă prezentul nostru, m-am inspirat din metoda lui. Așa am ajuns să-i scriu tot mai des despre cărți. Acum e rândul meu să-i spun povești.” (Azar Nafisi)
Volumul semnat de Azar Nafisi este compus din cinci scrisori imaginare către Baba Jan, tatăl său, pornește de la protestele din Iran și se încheie cu cele din America. Trece rând pe rând prin texte ale unor scriitori și gânditori pe care Nafisi îi apreciază pentru forța, frumusețea și mesajele textelor: Salman Rushdie, Platon, Ray Bradbury, Toni Morrison, Zora Neale Hurston, David Grossman, Elliot Ackerman, Raymon Khouri, Margaret Atwood, James Baldwin și Joyce Carol Oates.
Cărţile sunt înainte de toate paznicii memoriei noastre, dar încă primele pagini ale cărții, Azar Nafisi ține să sublinieze faptul că scriitori nu sunt infailibili, ci, de cele mai multe ori, produse ale epocii în care scriu. Și chiar dacă literatura nu duce la acțiune directă în plan politic, social, educațional, ea are cu siguranță puterea de a stârni curiozitatea, de a încuraja mentalitatea în care punem la îndoială lucrurile, ne întrebăm, ceea ce face din citit și scris acțiuni periculoase uneori, dar ne și protejează de singurătate sau neliniști.
Analizând o serie de cărți care au reușit să modifice fie mentalități, fie să ducă la acțiune efectivă în lumea reală, se oprește într-unul dintre capitole la binecunoscutul Fahrenheit 451, prilej cu care își exprimă opinia asupra rolului major al cărților. ”Ele reprezintă lumea neînregimentată, plină de contradicții și complicații, o lume care amenință mentalitatea totalitaristă prin faptul că de află dincolo de controlul ei. (pg. 53)
Misiunea ficțiunii nu e să producă mesaje sau manifeste, s-ar transforma în ideologie, ci să-i pună pe cititori față în față cu experiențe individuale, care să le dea posibilitatea de a dezvolta empatie și înțelegere. Are marele dar de a ne reda individualitatea atunci când lipește sau ne-a fost anihilată, ne a se stimula imaginația și chiar de a deveni mijloc de protest atunci când trăim perioade tulburi. ”Marea literatură se inspiră din umanitatea noastră împărtășită și pune în evidență diferențele dintre noi.” Scriitorii nu doar spun povești, ci fac să luăm parte la ele. Și deși nu pot salva pe nimeni, magia relațiilor dintre cititori și cuvinte poate transforma cititorii în salvatori cărților.
3. „Cărți sau țigări”, de George Orwell
Editura Polirom, Iași, 2021
Traducere: Ciprian Șiulea
„Cărți versus țigări”, scrisă în 1946 este un amplu eseu care îndeamnă la reflecție despre cititul cărților versus fumatul țigărilor. Fumatul creează dependență și este costisitor, pe când cititul costă mai puțin și poate fi profitabil în multe feluri. George Orwell face aici o analiză a costurilor pe care le implică cititul cărților de-a lungul vieții și avantajele acestuia, apoi le compară cu cele legate de fumat. Dacă primul te poate face mai înțelept, celălalt este o dependență care te poate ucide.
Orwell prezintă o estimare a costurilor sale cu lectura din ultimii cincisprezece ani. Eseul este plin de umor, iar analiza, provocatoare. Una dintre concluzii este că cititul te ajută să-ți folosești timpul în mod productiv. Există unii cititori serioși, pentru care lectura este o pasiune, și există foarte mulți pentru care e doar un hobby. George Orwell a fost un cititor și un scriitor pasionat, iar scopul eseului Cărți sau țigări este de a risipi confuzia că cititul este un hobby scump sau unul fără randament. Scriitorul avea atunci aproape 442 de cărți în apartamentul său și mai mult de jumătate dintre ele erau cumpărate la mâna a doua și convins că estimarea pe care o face fiecăreia este corectă; incluzându-le și pe cele pe care le avea depozitate, erau 900 de cărți în valoare de 165 de lire sterline și 15 șilingi. Aceasta era colecția sa de 15 ani în momentul în care a scris eseul.
Volumul oferă numeroase argumente pentru a demonstra că lectura este una dintre cele mai ieftine forme de recreere după radio. De asemenea, autorul subliniază ideea că cititul cărților nu este deloc atât de solicitant precum crede o persoană obișnuită. Dacă oamenii au devenit dezinteresați, asta se datorează faptului că nu găsesc în lectură la fel de mult entuziasm ca în activitățile recreative de nivel scăzut și nu pentru că ar fi cărțile scumpe. Stilul de viață al oamenilor s-a schimbat, iar lectura nu mai este un obicei decât pentru anumite categorii socio-profesionale.
A face ca oamenii să fie din nou interesați de lectură este clar o sarcină dificilă, deoarece distracțiile au crescut, iar majoritatea cred că este mai ieftin să își piardă timpul în forme de recreere mai palpitante. Oamenii investesc mai mult timp în social media, jocuri, videoclipuri, film, chiar dacă lectura este acum mai accesibilă și mai multe cărți sunt disponibile oamenilor din întreaga lume, cu niște costuri destul de mici, mai ales dacă ne gândim la ebook-uri sau platformele de carte virtuală.
4. „Cititorul din peșteră”, de Rui Zink
Editura Humanitas, București, 2010
Traducere: Micaela Ghițescu
”Cititorul trebuie să încerce a vorbi limba cărții. A vorbi limba cărții, a se abandona în voia melodiei ei, a se lăsa dus de curent, în loc să-și folosească forțele vâslind contra curentului. Cartea, prin faptul că a fost scrisă, a făcut deja un pas spre noi: e un dar. Acum trebuie să facem noi un pas către carte.”
Apărut în 2006, cu prilejul Zilei Mondiale a Lecturii, romanul Cititorul din Peșteră spune cu umor povestea unui băiat portughez debusolat care descoperă lumea și se descoperă pe sine calatorind prin lumile literaturii. Puștiul ajunge într-o bandă de hoți și e cât pe ce să fie prin în urma unei acțiuni a gărzilor regale. Vrea să se arunce în mare, încercând să scape, dar reușește să se prindă de o frânghie și ajunge pe o ambarcațiune unde căpitanul îl lasă să stea cu condiția să vegheze de pe gabie. Ulterior află că se îndreptau spre o insulă unde locuia cel mai mare monstru cititor, poreclit Anibalector. Odată ajuns acolo, i se spune că va fi lăsat în viață cu condiția să citească.
Volumul nu are în centru de fapt, nici băiatul, nici animalul cititor, ci se axează pe ideea că ar trebui să renunțăm la ignoranță, să ascultăm cărțile și să fim atenți la învățăturile lor. Este o poveste despre aventura maturizării, despre descoperire, dar mai ales despre puterea cărților de a vindeca, de a ghida și de a impulsiona în special tinerii, de a le oferi încredere în forțele proprii. Este și o veritabilă lecție despre a nu ne lăsa păcăliți de stereotipurile din societate.
5. „O librărie în Berlin”, de Francoise Frenkel
Editura Litera, București, 2020
Traducere: Andreea Nastase
Françoise Frenkel, o evreică din Polonia, își împlinește un vis: deschide La Maison du Livre, prima librărie franceză din Berlin, în 1921. Locul atrage artiști și diplomați, celebrități și poeți și devine în foarte scurtă vreme un refugiu pentru intelectuali care încercau să se îndepărteze de ideologia nazistă. Situația devine din ce în ce mai problematică din 1935, iar visul lui Françoise este spulberat de Kristallnacht, Noaptea de Cristal, din noiembrie 1938, când sute de magazine și afaceri evreiești au fost distruse.
Povestea, scrisă în franceză, a fost publicată în 1945, apoi uitată și redescoperită șaizeci de ani mai târziu. Prima ediție după recuperarea manuscrisului a apărut în 2015, cu prefață semnată de Patrick Modiano, ale cărui volume se concentrează, de asemenea, pe identitatea evreiască și sunt plasate în Franța ocupată de naziști. Acesta compară lectura cărții cu experiența de a deveni partener într-o o confesiune intimă, cineva ale cărui secrete le împărtășești acum, dar a cărui identitate ar rămâne în esență anonimă. În asta constă puterea cărții, și chiar dacă aici avem parte de mult suspans, Frenkel dovedește o claritate absolută la fiecare pas periculos, descrie minuțios lupta pentru a-și menține un calmul și crezul în visul legat de librărie, chiar dacă uneori sunt treceri destul de bruște de la speranță la disperare. În ciuda epuizării trupului și a spiritului, pe tot parcursul călătoriei sale, ea își păstrează capacitatea de a crede în puterea cărților, a idealurilor și a speranței că ne putem salva de pe marginea prăpastiei chiar în cele mai dificile momente.
(Sursă fotografii: nemira.ro, polirom.ro, litera.ro, humanitas.ro, lithub.com)
