Conform statisticilor de pe Goodreads.com: în 2024, am citit 80 de cărți, la fel ca în 2023, respectiv 18.235 pagini, o medie de 50 de pagini pe zi, mai slăbuț decât în anul anterior. Am continuat să îmbin ficțiunea cu non-ficțiunea, am participat din nou la un FILIT extraordinar (și o parte din cărțile pe care le-am citit s-au concentrat pe invitații prezenți acolo), n-am mai reușit să moderez decât un eveniment în orașul meu și am avut mereu senzația că am citit mai puțin decât mi-am propus. Dar câteva dintre aceste cărți citite au fost extraordinare.
Pentru început, editurile de la care am citit cărți în 2024:
- Editurile Humanitas (Humanitas, Humanitas Fiction, Humanitas Junior) – 30 cărți;
- Editura Polirom – 9 cărți;
- Grupul Editorial Art – 6 cărți;
- Editura Litera, Editura Trei – 5 cărți de fiecare;
- Curtea Veche Publishing, Editura Publica, Editura Pandora M, Editura Nemira – 3 cărți de fiecare;
- Editura Paralela 45, Editura Pilot Books – 2 cărți de fiecare;
- Editura Corint, Editura Casa de Pariuri Literare, Editura Arc, Casa de Editură Max Blecher, Editura Crime Scene Press, Editura Zven, Editura Tracus Arte, Editura Vremea, Editura Frontiera – 1 carte de fiecare.
Top 10 cele mai bune cărți citite în 2024:
1. „Frontiera”, de Kapka Kassabova, Editura Pandora M
Kapka Kassabova s-a născut în 1973 la Sofia, pe când această țară se afla în spatele Cortinei de Fier, dar drumurile vieții au purtat-o spre Noua Zeelandă, apoi spre Scoția. La maturitate, după ce a devenit o scriitoare cunoscută, a plecat la drum pentru a-și retrăi și redescoperi rădăcinile, pendulând timp de doi ani între Bulgaria și Grecia, între Grecia și Turcia, între Turcia și Bulgaria, printre frontierele care au fărâmat și despărțit destinele oamenilor în ultimii 100 și ceva de ani. Plecând de la marele adevăr istoric, ea colindă la pas aceste locuri, descoperind miturile, tradițiile, istoria acestei frontiere, supraviețuind unor momente delicate și discutând cu oamenii simpli ai locului despre felul în care au supraviețuit la rândul lor istoriei, suferințelor și tragediei aduse de politica vremelnică a războiului și a terorii.
Am citit cele 500 de pagini cu Google Maps în față, am încercat să merg prin aceleași locuri cu autoarea, care a scris o carte cu totul și cu totul fascinantă!
2. „Chiajna din Casa Mușatinilor”, de Simona Antonescu, Editura Polirom
„Peste 700 de pagini. Bravo, Simona!”, am scris atunci când volumul a ajuns în posesia mea și pot repeta acum aceste cuvinte după ce am terminat de citit. Bravo!
Despre doamna Chiajna știam și știm cu siguranță puține lucruri, dar ea a avut un rol esențial în epoca sa: fiică a lui Petru Rareș, devenită Doamna Țării Românești după căsătoria cu Mircea Ciobanul în două domnii diferite și apoi, după moartea acestuia, un fel de regentă pentru fiul său, Petru cel Tânăr – e clar, o femeie extraordinară, chiar atipică vremurilor sale. Simona Antonescu reconstituie aici impecabil epoca Chiajnei, plecând din adolescența acesteia și până la mazilirea lui Petru cel tânăr, realizând un adevărat tur de forță, adevărul istoric (nu numai al Țărilor Române, ci și al întregii Europe) fiind abil împletit cu obiceiurile, moravurile, credințele oamenilor simpli sau ale boierimii epocii, cu legende sau cu stratageme menite să atragă cititorul (primele cărți tipărite, diaconul Coresi, prezența la Curtea domnească a volumului „Principele” a lui Machiavelli etc.)
Așadar, un volum masiv în sensul bun al cuvântului, excelent scris, care curge natural și verosimil. Simona Antonescu a spart media numărului de pagini scrise de scriitorii români contemporani și a făcut-o magistral.
3. „Insula copacilor dispăruți”, de Elif Shafak, Editura Polirom
Am ajuns târziu la Elif Shafak, dar ce-am descoperit!
Nu putea să existe un volum care să nu-mi satisfacă atât de mult plăcerile livrești: un roman de dragoste care transcede timpul și timpurile; un roman istoric care se oprește asupra unor tărâmuri atât de dragi mie (Ciprul și frământările din ultimii 100 de ani); o abordare atipică a povestirii, care trece de felul în care oamenii înțeleg lumea (și ei importanți, desigur!), propunând ca, din când în când, ritmul povestirii să fie dăruit unei smochinițe, aflată în mijlocul unei taverne cipriote din Nicosia, încă de pe vremea în care nu exista un conflict greco-turcă, încă de pe timpurile în care puteau exista iubiri interetnice, pasionante și trainice.
Sunt multe de spus despre acest roman senzațional, care este în același timp și plin de speranță, dar și foarte trist, și aducător de fericire și de încredere în specia umană, dar și tragic și care atrage alarma asupra schimbărilor climatice și asupra felului în care așa-zisul patriotism poate schimba în profunzime personalitatea omului.
Hotărât lucru, „Insula copacilor dispăruți” este una dintre cele mai frumoase cărți citite vreodată, un roman care s-a potrivit perfect pe gusturile mele, mai ales că iubesc Ciprul, mi se pare unul dintre paradisurile mediteraneene.
4. „Din vremea lui Tudor”, de Radu Oltean, Editura Humanitas
Cei care sunt pasionați de istorie își spun deseori că ei cunosc destul de bine anumite perioade și personalități istorice. Numai că realitatea nu e neapărat așa, cunoaștem date sau frânturi de informații și tocmai de aceea e nevoie de cărți care să ajute la aprofundare.
Aș putea spune că și Tudor Vladimirescu se află între personalitățile istorice despre care credem că știm destule, dar atunci când privim mai cu atenție amănuntele lipsesc și privirea generală nu e de-ajuns. Și atunci e nevoie de cărți care să ne ajute în a înțelege epoca, oamenii și revoluția lui Tudor, iar volumele lui Tudor Dinu (despre Revoluția Greacă, apărută în 2023) și acum cel al lui Radu Oltean sunt alegerile perfecte. Radu Oltean realizează din nou o splendoare de carte-album, care îmbină informația istorică bine documentată și explicată cu descrieri elaborate asupra vremurilor și contextelor istorice, politice, sociale, cu ilustrații extraordinare – hărți detaliate, fotografii de epocă, reconstituiri ale personajelor, luptelor, mănăstirilor de munte etc.
O reconstituire perfectă a epocii și o carte de la care trebuie să plecăm, în viitor, atunci când vom căuta informații despre 1821 și Tudor Vladimirescu.
5. „Schimb de dame”, de David Lodge, Editura Polirom
Ce m-a mai amuzat primul volum al trilogiei campusului a lui David Lodge, autor pe care l-am admirat la FILIT acum ceva ani, o carte în același timp nepretențioasă și amuzantă, dar care oferă și incursiuni literare, culturale, artistice în lumea universităților britanice și americane!
Doi profesori – unul american, celălalt britanic – sunt parte a unui schimb de experiență între universități și fiecare dintre ei trebuie să se adapteze unui alt mediu, unor alte exigențe sau mentalități, mai ales că vorbim despre tumultuoșii anii studențești din 1969, caracterizați prin revolte, prin revoluție sexuală, prin libertate. Adaptarea vine destul de rapid, este plină de situații amuzante, ironice, rocambulești, care merg până la… schimbul de dame, de soții.
Un umor fin, o carte perfectă pentru o vacanță în… Toscana (sau oriunde).
6. „Cine râvnește la Gurile Dunării?”, de Sabina Fati, Editura Humanitas
„Poate vechiul Bugeac împărțit între Ucraina și Republica Moldova să scape de influența rusă? Va rupe Occidentul această bucată de pământ? Vrea Vestul să salveze periferiile estice ale Europei?”
Înainte să aflăm răspunsurile la aceste întrebări mai degrabă retorice, teoretice sau politice, este necesar să coborâm la firul ierbii și să descoperim ce părere au locuitorii acestor locuri despre aceste jocuri politico-geografice. Și asta a făcut Sabina Fati, a plecat la drum prin Ucraina, Basarabia, Transnistria, Găgăuzia și România chiar pe timpul războiului din Ucraina, pentru a afla care sunt sentimentele și simpatiile oamenilor din aceste zone, dar și cum se simt influențele rusești sau occidentale la Gurile Dunării. Ei bine, rezumând foarte mult, mi s-a părut că în această zonă simpatiile pro-ruse sunt pregnante, în mare parte din cauza colonizărilor forțate din ultimii 100 de ani, că oamenii sunt săraci și nu văd rostul războiului ruso-ucrainean, care a accentuat starea de sărăcie.
Toate cărțile Sabinei Fati sunt fascinante, un fel de non-ficțiune de călătorie care îmi bucură sufletul și care îmi îmbogățește mereu cultura generală. De citit!
7. „Silex”, de George Cornilă, Editura Polirom
Eroul lui George Cornilă trebuie să-și reconstruiască viața din mici bucățele, urmare a unui accident de motocicletă petrecut în Grecia care i-a distrus parțial memoria. Numai că viața lui nu va mai fi niciodată la fel, tocmai pentru trecutul a fost foarte intens (o copilărie la Focșani, o permutare spre București, o preumblare prin Africa, Olanda, Anglia etc.), iar reconstituirea lui și așezarea pe rafturile potrivite este extrem de dificilă. Adăugați la asta și faptul că este scriitor, este pasionat de cultură, are o fiică artistă foarte inteligentă, astfel că vom descoperi, ca cititori, că e încercarea sa, de a discerne între adevăr și irealitate, între un trecut cert și un prezent extrem de volatil (sau viceversa!), este foarte complicată.
Dacă reușita protegonistului este improbabilă, reușita romanului este indiscutabilă – mi-a adus aminte de nemaipomenitul volum „Miezul nopții în Cartierul Felinarelor Stinse” – un amestec de încercare de regăsire și de informații culturale, de road book cu o confesiune destul de intimă despre scriitor și condiția sa.
8. „Ultima pisică neagră”, de Evghenios Trivizas, Editura Frontiera
Cei care iubesc Grecia știu că acest tărâm este paradisul pisicilor. Oriunde am fost, am întâlnit pisici lenevind la umbră, iubite atât de localnici, cât și de turiști, așa că ne-am imagina cu greu o insulă sau un colț de Grecie unde n-ar exista pisici. Numai că există și astfel de oameni, cei de pe insula imaginată de Evghenios Trivizas, cei care, pentru un profit imediat și „demni” iubitori ai teoriilor conspirațiilor și al superstițiilor, consideră că vina pentru starea proastă a economiei, a turismului, a orice, o poartă pisicile negre, așa că pornesc o cruciadă împotriva acestora. Numai eroul nostru, naratorul îndrăgostit, un motan negru, supraviețuiește în pofida oricăror primejdii. Copii vor iubi această aventură nemaipomenită a pisicilor de orice fel de pe o insulă grecească, dar scriitorul imaginează o alegorie a timpurilor moderne, în care oamenii sunt atrași de tot felul de conspirații (de la Pământul plat la bolile „induse” de vaccin, de la rachetele anti-grindină la cipurile de pe buletin, de la…), le cred fără să asculte niciun argument și chiar acționează pe baza unor superstiții și pseudo-cunoștințe, făcând rău fără motiv, ajungând până la violențe fizice sau psihice. Și, în această tevatură, pisicile negre n-au chiar nicio vină, chiar dacă trec prin fața noastră.
O poveste foarte atractivă atât pentru copii, cât și pentru adulți, o traducere impecabilă a lui Claudiu Sfirschi-Lăudat, una dintre cele mai frumoase cărți citite anul trecut!
9. „Ultima carte”, de Marian Coman, Editura Nemira
Aparent, cele două persoanaje principale ale acestui roman – Manu și Alex – n-au nimic în comun. Dar doar aparent, pentru că imediat ce petalele cărții se deschid, descoperim întrepătrunderi, întâmplări comune, o anumită ființă ce pare asemănătoare. Firul comun nu este doar „ultima carte”, ci trei cărți care îi poartă în trecut și în prezent, iar în trecut și iar în prezent, urmărind o fantasmă ce pare nu a avea sfârșit: dragostea pentru aceeași femeie, Ada.
Așadar, o poveste de dragoste ce transcede timpul, dar în același timp o carte ce conține multe nuanțe autobiografice (aș fi curios cât de mult a adus aici Marian Coman din sine!), ba chiar și o doză importantă de thriller. Excelent volum!
10. „Băi, hamamuri, desfătări”, de Tudor Dinu, Editura Humanitas
Fiind un admirator necondiționat al cărților semnate de Tudor Dinu, nu puteam rata acest volum de istorie, care are un așa de ispititor titlu – Băi, hammamuri, desfătări. Pentru această carte – O istorie ilustrată a băilor din Țara Românească și Moldova -, istoricul român a călătorit în toate zonele în care exista ceva informații despre felul în care au evoluat băile, stațiunile sau complexurile turistice ante-1850, așa cum a făcut în mare parte din Balcani. Și au rezoltat atâtea informații bine documentate (și fotografii, ilustrații, hărți), încât ne găsim din nou în fața unui volum excelent construit, care va capta atenția oricărui cititor, nu numai al celui de istorie.
În plus, m-am bucurat să aflu și câteva informații despre localitățile prahovene și mai ales despre satul copilăriei mele, unde existau odată izvoare de ape minerale: referitor la izvorul de la Măgureni, „nu mai exista decât unul în Germania cu conținut asemănător”.
Au mai primit 5 steluțe pe Goodreads încă două cărți, pe care le trec la rubrica „Mențiuni”:
- „Cea mai prețioasă marfă”, de Jean-Claude Grumberg, Editura Litera
- „Chipuri ale răului în lumea de astăzi. Ficțiunea ca necesitate vitală”, Mario Vargas Llosa în dialog cu Gabriel Liiceanu, Editura Humanitas Fiction
Să aveți un an plin de cărți minunate!
