BOX FM – Un DJ la curtea lui Godot
Textul și regia: Radu Iacoban
Scenografia: Conrad Mericoffer şi Mihaela Ularu
Cu: Cătălin Babliuc. Vocile: Ana Ularu, Conrad Mericoffer, Andrei Runcanu şi Sorin Dobrin
Într-o seară de sâmbătă, îmbibată deja de mireasma sărbătorilor și, de ce nu, a magiei, un spectacol altfel, parte a unui proiect de creare de spirit civic într-o țară în care televiziunea împrăștie mediocritate, cel puțin aceasta este părerea tânărului regizor, Godot Café-Teatru pare să fie locația ideală pentru o răsturnare de situație.
Radu Iacoban, cel care afirma că dacă nu voi mai avea public la spectacolele mele, mă opresc cu drag și care a ales cariera de actor pentru că sunt un exhibitionist nenorocit și pentru că, așa cum zicea Laurence Olivier, vreau ca lumea să se uite la mine, ne cheamă la o nouă piesă, nouă în spațiul artistic autohton din prisma perspectivei în care este abordată tema muzicală pe scena teatrului, de stat sau independent. Protagonistul este un DJ neconvențional, DJ-ul David (interpretat de Cătălin Babliuc), care își are studioul în propria-i casă și care trebuie să „suporte” intervențiile audienței în timpul programului de muzică. Vocile intervenţiilor telefonice” sunt oferite de către actorii Ana Ularu, Conrad Mericoffer, Andrei Runcanu şi Sorin Dobrin. Totul e normal până în momentul în care cuvintele par să-ți fi fost furate iar tu, ca spectator, devii parte a momentului, poate nu atunci, în timpul reprezentației, dar într-un altul, atemporal, într-o zi oarecare a unui spectator oarecare. Iar faptul că retrăiești o clipă sau o suită de clipe din propria-i viață, ridicate la rang de artă, nu face decât să aducă un plus de fericire și o senzație de înțelegere și împlinire.
Cerând ajutorul Google pentru crearea unui CV mai amplu pentru Radu Iacoban mi-am dat seama cât de îndreptățit este el atunci când afirmă că artiștii consacrați încă dețin puterea supremă în lumea artistică și că noi, ca spectatori, sau teatrul, ca instituție, oferim doar un merit trecător tinerilor artiști, atunci când aflăm despre o colaborare cu vreun mare actor de peste hotare. Apoi se așterne un văl de uitare, până la o nouă colaborare internațională. E drept că nu știam de existența lui Radu Iacoban, așa cum nu știam de cele 2 piese scrise și regizate de el până acum: Carpathian Garden, pentru care a primit și Premiul pentru cel mai bun spectacol în cadrul Undercloud, primul festival românesc de teatru independent, activ din anul 2008, și În parc, texte despre care Radu afirmă că Geniale nu-s. Sunt mai degrabă “user friendly”. Sunt pentru public, cu umor, pentru că ăsta e limbajul agreat în România, şi cu tâlc ca să aibă oamenii la ce să se gândească.
Nonconformismul este un atribut al societății contemporane și al individului ce se vrea altfel iar teatrul independent este zona în care artistul poate să-și expună ideile într-o manieră mai simplă și mai apropiată de publicul ce nu mai are timpul, dorința sau puterea de a căuta mesaje într-un limbaj prea dur și îndepărtat de contemporaneitate. Actorul, regizorul, artistul în genere, precum și publicul, se află în căutarea unei altfel de împliniri, mai accesibilă, lipsită de excentricitate, plurivalentă în mesaj, nonconformistă în abordare. Iar spectacolul de față are toate aceste atribute. Și plusează cu un iz de intimitate familială căci e un proiect între prieteni, realizat cu suflet și pentru suflet.
Precum geniul neînțeles, DJ-ul, iubitor de muzică bună și umor, dușman al prostiei, ne transmite fără urmă de speranță: Nu vă zic să vă treziţi că vi s-a mai spus şi tot degeaba. Suntem mahmuri din născare. Dacă cuvintele lui Vișniec ne indicau subtil că de cele mai multe ori mesajele trec pe lângă noi în loc să ne atingă, și că până la superficialitate nu este decât un pas foarte scurt, Cătălin ne transmite destul de clar ideea, iar acolo unde cuvintele nu-și mai au rostul, muzica adoptă un rol esențial, de mesager sau îndrumător. Așa cum afirmă regizorul, spectacolul seamănă un pic cu muzica de la BBC Radio 6 Music, unde se pune un fel de ghiveci de melodii care au un sens doar împreună şi te menţin mereu în priză.
Realizat în urma obținerii titlului de “Cel mai bun actor” la Festivalul Naţional de Teatru Independent 2013 de către Cătălin Babliuc, titlu primit împreună cu fonduri pentru realizarea unui one-man-show, BOX FM este un pariu realizat între mine – actor şi, mai nou, modest dramaturg – şi un actor energetic şi, cel mai important, bun coleg şi prieten. Îl cunosc pe Cătălin de 14 ani. Am făcut foamea împreună, am jucat spectacole bune împreună şi acum am considerat că e cel mai bun moment să lucrăm la această comedie. Un cadou perfect de Moș Nicolae, un cadou răsărit dintr-o cutie magică, ce nu se vrea decât out of the box. Măcar de dragul spectacolului!
