Filme-cărți.ro vă prezintă în avanpremieră un fragment din volumul ”Republica”, de Bogdan Suceavă, ce va apărea în curând la Editura Polirom, Colecția Fiction.LTD. Iată, la început, câteva amănunte despre această carte:
În dimineaţa zilei de 8 august 1870, proclamarea furtunoasă a republicii în Ploieşti, însoţită de ocuparea cîtorva instituţii ale urbei, se transformă cu iuţeală în chermeză: la răspîntii se desfundă poloboace de vin, iar în centrul oraşului lumea petrece în sfîrîit de grătare şi muzică de taraf. În după-amiaza aceleiaşi zile, un batalion adus cu trenul pune capăt republicii. Nu există victime, iar procesul celor care au instigat la tulburări se încheie cu achitarea inculpaţilor.
Republica este o reconstituire literară a evenimentelor pornind de la o varietate de surse, între care documente din perioada procesului, memoriile lui Al. Candiano-Popescu – principalul acuzat – şi mai ales o scurtă scriere satirică, Boborul, a lui Caragiale, pe atunci tînăr copist la judecătoria din Ploieşti. În această calitate, Iancu Caragiali asistă la investigaţiile care au urmat evenimentelor şi observă că toate părţile implicate deformează realitatea. Întîmplările din timpul republicii de la Ploieşti spun multe despre viaţa politică românească, despre români ca fiinţe politice. Iar faptul că tînărul Caragiale a fost de faţă la acele scene e de o mare importanţă pentru noi toţi, căci experienţa lui de atunci influenţează pînă azi felul în care românii privesc politica şi pe politicieni.
Fragment în avanpremieră:
— Am fost până acasă, răspunse Iancu. — Am fost reţinut puţin de familie. Când m‑am întors, republica nu mai era.
Candiano dădu din umeri:
— Eu mi‑am făcut datoria.
— Oho! Uite ce a ieşit. Dumneata ştiai în ce bagi pe toţi oamenii ăştia? Că va veni armata? Că vor fi cercetări?
Obrazul lui Candiano păru a rămâne nemişcat atunci când vorbi. Pomeţii i se înroşiră, ca de ruşine. Era apăsat de ceea ce i se întâmpla. Răspunse:
— Iancule, stai aşa. Eu am fost pregătit dintotdeauna să plătesc un preţ oricât de mare pentru crezul libertăţii noastre. De mine nu mi‑e deloc. De ceilalţi, da, îmi pasă. O să iau asupra mea tot. Dar a fost o situaţie foarte nefavorabilă. Începând cu războiul dintre Franţa şi Prusia şi continuând cu răspunsul mizerabil al militarilor români, care nu au mişcat ce trebuie la Bucureşti, lucrurile n‑au mers în favoarea noastră. Sper că nu mă condamni pe mine pentru asta. Altcineva e de vină. Reacţiunea a avut susţinere, ăsta a fost necazul.
Se gândi puţin şi apoi adăugă:
— Adică ăia care nu l‑au apărat pe Cuza l‑au apărat pe Carol. Cine ar fi crezut asta? Ai dracului! Din cauza lor a căzut toată treaba.
Iancu se uită la el cu o privire plină de dezamăgire când îl întrebă:
— Cine să fie de vină?
— Nimeni altcineva decât neamţul dumitale.
— Al meu? izbucni Iancu cu o voce în registru destul de coborât, spre a nu auzi nimeni de pe coridor.
— Da, da, al dumitale.
— Cum aşa? zise Iancu.
— Nu eşti copist la Judecătorie? E regimul dumitale.
— Dar ce altceva am eu de făcut? spuse Iancu. — Ce altceva să fac, ca muncă cinstită, în oraşul ăsta?
Atunci uşa se deschise, magistratul reintră în încăpere şi îşi reluă locul pe scaunul ca un jilţ domnesc care‑i făcea atât de bine la spate.
— Domnul meu, mă numesc Simion Populeanu şi am onoarea de a reprezenta Domnia în investigarea cazului de trădare de la 8 august 1870, la care domnia ta, domnule Candiano‑Popescu, ai calitate de învinuit. Aşadar, aceasta e situaţia în care ne aflăm şi mi‑aş îngădui să‑ţi recomand să colaborezi cu noi.
Urmă un moment de tăcere, la capătul căruia domnul Populeanu se ridică în jilţ. Continuă:
— Să trecem în revistă faptele. Aşadar, procedura investigaţiei ne cere să verificăm totul, faptă cu faptă. Ai dumneata vreo întrebare asupra procedurii?
Candiano răspunse, cu un zâmbet rece:
— Ne va judeca istoria, domnule Populeanu.
— Bravada nu‑ţi ajută la nimic, stimate domn.
— Vreau să spun, domnule, că istoria va consemna primul caz de acuzaţie la adresa organizatorilor unei chermeze publice.
Aici magistratul chiar râse:
— Adică dumneata vrei ca eu să cred că n‑a fost decât o chermeză?
Candiano declamă, cu un gest amplu cu braţele:
— Absolut! Văd multă lume întemniţată pentru o serbare populară.
Magistratul continuă pe un ton profesional:
— Dumneata nu realizezi ce se petrece aici. Instrumentarea acestei investigaţii va sta la baza unui act de acuzare. Cei găsiţi vinovaţi de trădare de ţară de către tribunal ar putea fi condamnaţi la moarte. Or, asta înseamnă că orice acuzat de acum poate atârna în ştreang.
Candiano rămase împietrit. I se mişcară doar buzele când spuse:
— Europa nu va permite asta.
— Va fi un proces cu juri, într‑o curte la care jurnaliştii din Apus vor avea acces. Noi nu avem altceva de făcut decât să documentăm faptele. Dacă juriul va considera că faptele se încadrează în ceea ce descrie legea, acuzarea va cere condamnarea la moarte. E foarte posibil ca unii să atârne în ştreang pentru faptele de la 8 august.
Candiano se întoarse spre magistrat şi spuse cu reţinută obidă:
— Nu răspund la nici un fel de întrebări. Nu recunosc dreptul acestui tribunal de a mă judeca. Cer judecarea într‑o curte neutră, stabilită de puterile europene.
Magistratul clătină din cap, nu, nu. Spuse:
— Aşa ceva nu e prevăzut în legislaţia noastră! Dumneata ar trebui să ştii, doar ai studiat dreptul.
Candiano se apără astfel:
— Dar aceasta e o mare nedreptate! Este o mârşăvie! Nu putem fi judecaţi de cei împotriva cărora ne‑am ridicat pentru a ne cere drepturile! Europa nu va permite asta!
— Stai liniştit, nu vom adăuga în rechizitoriu alte fapte decât cele pe care domnia ta le‑ai comis. Mai sunt şi colaboratorii dumitale, cei din acel aşa‑zis comitet revoluţionar. Aici trebuie să clarificăm responsabilităţile. Cine ce a făcut, aceasta‑i întrebarea. După cum sigur îţi dai seama, avem faptele, mulţi martori ne‑au permis să restabilim cronologia. Ştim ce a făcut fiecare târgoveţ în ziua aceea, de la unu noaptea până spre orele patru ale după‑amiezii, când batalionul sosit de la Bucureşti a restabilit ordinea în oraş. Asta va fi în rechizitoriu. Ce s‑a făcut aici, fapte şi doar fapte.
— De ce nu am cu mine un avocat? spuse Candiano.
— Suntem în faza preliminară a procedurii, când se face confruntarea faptică. E o situaţie de securitate a ţării şi aici procedura zice că nu e nevoie de avocat al apărării atunci când se pun întrebările.
Candiano se uită spre Iancu, de parcă s‑ar fi aşteptat ca el să‑l apere. Întrebă:
— De unde procedura asta?
— E dreptul procedural al Principatelor Unite.
Despre autor:
Bogdan Suceavă (n. 1969, Curtea de Argeş). Studii în matematică la Universitatea Bucureşti şi la Universitatea Statului Michigan. Profesor în Departamentul de Matematică de la California State University, Fullerton, SUA. Membru al PEN Club West USA. Prima distincţie literară: Premiul I Nemira, în 1993, pentru nuvela Imperiul generalilor tîrzii. Autor al volumelor de proză Teama de amurg, Topaz, Bucureşti, 1990; Sub semnul Orionului, roman, Artprint, Bucureşti, 1992; Imperiul generalilor tîrzii şi alte istorii, nuvele (Premiul CopyRo pentru proză), Dacia, Cluj‑Napoca, 2002, ed. a II‑a, LiterNet, 2003; Bunicul s‑a întors la franceză, istorii, T (Fundaţia Timpul), Iaşi, 2003, ed. a II‑a, LiterNet, 2008; Venea din timpul diez, roman, Polirom, Iaşi, 2004, 2010, 2014, ediţie maghiară, Noran, 2009, ediţie bulgară, Paradox, 2009, ediţie engleză, Northwestern University Press, 2011, ediţie franceză, Ginkgo ed., 2012, ediţie cehă, Paseka, 2014 (cartea lunii la iLiteratura.cz în mai 2014; traducătorul cărţii, Jiři Našinec, a primit premiul Joseph Jungmann pentru cea mai bună traducere în limba cehă din anul 2014); Miruna, o poveste, Curtea Veche, Bucureşti, 2007, ed. a II‑a, 2008 (Premiul pentru Proză al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti), ediţie engleză, Twisted Spoon Press, 2014, ediţie italiană, Atmosphere Libri, 2014, ediţie slovenă, Modrijan Press, 2016; Distanţe, demoni, aventuri, Tritonic, Bucureşti, 2007; Vincent nemuritorul, roman, Curtea Veche, Bucureşti, 2008; Noaptea cînd cineva a murit pentru tine, Polirom, Iaşi, 2010 (Premiul I al Reţelei literare); Memorii din biblioteca ideală, Polirom, Iaşi, 2013; Să auzi forma unei tobe, nuvele, Millenium Press, Satu Mare, 2013; Scrisori de la Polul Est, Agol, Bucureşti, 2015. Eseul său A Medieval Mystery: Nicole Oresme’s Concept of Curvitas, scris împreună cu Isabel Marie Serrano şi publicat iniţial în Notices of the American Mathematical Society (2015), a fost inclus în volumul Best Writings on Mathematics 2016, Princeton University Press.
