Cred că în zilele noastre se poate spune, cu siguranță, că nu există prilej mai bun pentru un intelectual de a ajunge la Iași decât în zilele FILIT-ului, Festivalul Internațional de Literatură și Traducere. Iată-mă, așadar, la Iași și la FILIT. Pentru mine, prima zi în Iași și prima zi la FILIT a fost una destul de scurtă, stufoasă, aglomerată. În mai puțin de jumătate de oră, ne-am cazat, ne-am schimbat, ne-am urnit spre Casa FILIT pentru a ne ridica legitimațiile de presă (treabă pe care am lăsat-o pe mâine) și ne-am îndreptat rapid spre Teatrul Național ”Vasile Alecsandri”, unde la ora 19.00 ”trecute fix” trebuia să înceapă primele noastre evenimente: Serile FILIT: festivalul își salută invitații și Serile FILIT: Întâlnire cu David Lodge.
Serile FILIT: festivalul își salută invitații
Irina Păcurariu de la TVR Iași a făcut oficiile de gazdă ale evenimentului, deși altcineva era anunțat (Cătălin Sava). Frumos, cu grație, inteligență (poate cu excepția unei remarci din final despre ”lumea surzilor”). Desigur, mă așteptam ca sala să fie plină. E adevărat, e la 75-80% din capacitate plină, dar totuși… am putut să ne așezăm unde vrem. Lume bună însă prin sală (din ce am văzut și cunoscut eu rapid): Emil Brumaru, Simona Sora, Nora Iuga, Luminița Corneanu, Corina Sabău, Florin Irimia, Vasile Ernu, Nicolae Manolescu.
S-a pus accentul pe meritele celor care au luptat ca acest eveniment să existe, trecând peste influențele bugetare ale politicului. De altfel, acești oameni trebuie puși în prim plan la fiecare discurs privind FILIT: Dan Lungu, Lucian Dan Teodorovici, Florin Lăzărescu. Primele cuvinte de după gazda au fost ale lui Dan Lungu, a cărui voce îmi place în mod deosebit (este o întrepătrundere interesantă între dulcele grai moldovenesc și vocea guturală a unui prezentator radio). El a vorbit puțin, la obiect, deși a fost (din nou, spune el) emoționat. A solicitat (și pe parcurs a și primit) garanții ferme din partea autorităților locale pentru următoarele ediții FILIT și ”a dat” ceva și din culise: ”Fără berile băute cu ei (Lucian Dan Teodorovici și Florin Lăzărescu n.n) la festivalurile internaționale, nu am fi ajuns aici.”
Primarul Iașului, Gheorghe Nichita, a avut o remarcă interesantă (”Literatura și cultura la Iași sunt la ele acasă”), dar a dezamăgit probabil prin referirile destul de directe la politic (nu putea lipsit Ponta și uniunea imposibilă cu Republica Moldova). Spre deosebire de acesta, Cristian Adomniței, președintele Consiliului Județean Iași, cel care se pare că stă în spatele festivalului din punct de vedere financiar, a părut foarte stăpân pe situație: cu un discurs cursiv, puternic, chiar dacă destul de găunos și cu ”limbaj de lemn„, la mare distanță de alți oameni de același tipar (și un exemplu clar este Mircea Cosma, cel de la Prahova), el a reușit să asigure suportul politic la FILIT: ”Abia când am spus bugetul, lumea a început să mă ia în serios.” Președintele ICR, Lilian Zamfiroiu, nu poate fi reținut decât cu sintagma ”ca și director”.
Cele mai interesante intervenții au fost cele ale lui Bogdan Olteanu, viceguvernatorul BNR, respectiv Nicolae Manolescu, președintele USR. Primul dintre aceștia, impecabil, a încercat să măgulească gazdele, dar a sfârșit prin a face o frumoasă pledoarie pentru scriitorii de bani-bancherii, despre bani, bancnote și chipurile de pe acestea. Finalul a fost memorabil, adresând rugămintea lui Dan Lungu și întregii echipe FILIT: ”Poate reușiți să ne dați o nouă Junime, căci ne-ar trebui”.
Nicolae Manolescu, parcă mai îmbătrânit ca niciodată, a discutat și despre temele sale favorite: faptul că nu se dă bani literaturii, faptul că literatura nu are nicio finanțare prin lege sau că revistele literare abia supraviețuiesc. Savuroasă a fost însă discuția despre titulatura festivalului (Literatura și Traducere), ca și cum traducerea, și apoi critica literară, nu ar face parte din literatură. ”Critica e tot literatură. Spunea cineva că nu mai există critică? Eu sunt dovada vie că există.”
Serile FILIT: Întâlnire cu David Lodge
Nu îl citisem pe David Lodge, deși cărțile lui și-au făcut loc pe blogul nostru. Acum, la câteva ore după ce l-am urmărit pe viu și ne-a citit câteva pagini din ”Deaf Sentence”-Mort de surd, am căpătat o admirație profundă pentru personajul-scriitor, plin de umor și direct, simplu și sincer, dar și o dorință fantastică de a mă apuca, serios, de romanele sale, traduse exemplar la noi, după cum ne-a dovedit moderatorul Codrin Liviu Cuțitaru.
Acesta din urmă mi-a adus aminte de un prieten la fel de inteligent: profesor universitar, specialist în literatura engleză contemporană, s-a dovedit un admirator înfocat al lui David Lodge. A spus, printre altele, că scriitorul englez este ”unul dintre cei mai mari scriitori contemporani”, că suntem în fața unui ”dialog istoric”, că este ”autorul meu preferat”. Nimic de spus, un om foarte inteligent, perfect cunoscător al romanelor sale și al biografiei, mi s-a părut prea dedicat: în unele momente, a monopolizat discuția, în altele a dus-o spre tehnica literaturii, prea puțin cunoscută publicului larg (așa cum aș dori să fi fost cei din sala frumoasă a Teatrului din Iași).
În momentele în care David Lodge s-a dezlănțuit, a spus lucruri admirabile:
- ”Până și titlurile cărților mele sunt cu probleme de lingvistică/limbă. Ca un exemplu: Deaf Sentence, de multe ori confundat, chiar de către englezi, cu Death Sentence”;
- ”Aceasta este epoca cea mai potrivită pentru a fi surd”;
- ”Adaptarea cinematografică dă romanului o nouă viață, aduce o altă audiență, iar distribuția poate readuce în prim-plan unele dialoguri, unele nuanțe aparent neimportante la prima lectură”
- ”Romanul ne dă iluzia că putem ști ce gândesc ceilalți”.
Cam atât. Pentru azi, avem în program Sahar Delijani, Guillermo Arriaga, poate și Radu Aldulescu, Corina Sabău. Și să vă povestim mai multe despre Iași. See you!
Fotografiile sunt realizate de colegul nostru, Iulian Arion-FotoViva.ro.
