Câștigător al premiului Nobel pentru literatură în 2012, una dintre cele mai puternice voci ale literaturii contemporane nu putea fi decât cel care își asumă pseudonimul Mo Yan („Nu vorbi”), numele real al scriitorului fiind Guan Moye. Motivația juriului Nobel pentru această alegere: „Cu un realism halucinant, Mo Yan îmbină folclorul, istoria şi contemporaneitatea.“
Librăria Humanitas de la Cişmigiu a găzduit marţi, 28 ianuarie, o dezbatere pe marginea celebrului roman Baladele usturoiului din Paradis al deţinătorului premiului Nobel pentru literatură, Mo Yan, recent apărut la Editura Humanitas Fiction în colecţia „Raftul Denisei“. Invitații evenimentului au fost prof. dr. Florentina Vişan, prof. Luminiţa Bălan, traducătoarea cărţii, criticii literari Tania Radu şi Elisabeta Lăsconi, jurnalistul şi producătorul TV, Ana-Maria Caia. Moderatorul întâlnirii a fost Denisa Comănescu, director editorial Humanitas Fiction.
Romanul ”Baladele usturoiului din Paradis” este inspirat de un eveniment real, petrecut în anii ’80 în nordul Chinei: o revoltă spontană a ţăranilor care a avut consecinţe dramatice. Romanul este scris într-un timp record de aproximativ 30 de zile, fiind scris sub impulsul furiei împotriva comportamentului mandarinilor de lume nouă. Cronică a brutalităţii şi a absurdului vieţii parcă rupte de lume a oamenilor simpli, romanul are măreţia unei epopei în ale cărei cânturi se împletesc realismul şi fantezia, tradiţia atemporală şi observaţia socială, istoria cea mare, implacabilă, şi istoriile personale cutremurătoare ale actorilor care intră fără voie în scenă. (prezentare a romanului realizată de editura Humanitas)
Stilul lui Mo Yan este unul compact, intens, fiind acuzat de unii critici că folosește un limbaj pedestru, afirmă Luminiţa Bălan. Traducătoarea cărții a fost impresionantă de lenta deraiere din real, fără marcatori evidenți pentru această trecere ce răzbate pe tot parcursul romanului. O altă trăsătură a romanului este mirosul de usturoi, prezent de la început până la sfârșit, completate de multe alte mirosuri și scene naturaliste pline de o adâncă semnificație.
În principal, lumea creată de Mo Yan este una haotică fără speranță și lumină în care se critică în principal eșecul politic, susține din nou Luminița Bălan, dar și natură diabolică umană, trăsături ce mă poartă cu gândul spre autorii clasici ruși.
În cadrul evenimentului a participat și Ana-Maria Caia, cea care a creat împreună cu prietena sa un grup dedicat scriitorului și operei sale, Martorii lui Mo Yan, și care a încântat publicul cu un basm (ce de altfel este o poveste reală, dar care prin stilul prezentării și miticul întâmplării a fost transformat de la sine în basm), în care eroinele ce pleacă într-o căutare la capăt de lume ajung să fie inițiate în tainele cunoașterii de către acest autor ce ține de arhaic, dar care totuși se găsesște ancorat în lumea noastră.
În final, vă invit să citiți câteva cuvinte rostite de către Mo Yan, în apărarea demnităţii romanului de mari dimensiuni:
„Romanul este o specie literară uriaşă, cu mii şi zeci de mii de înfăţişări. Aici se găsesc şi miei, şi păsărele, se găsesc şi lei, şi crocodili. Nu poţi, din pricină că leul a mâncat mielul sau crocodilul a mâncat păsărelele, să spui că aceste animale sunt nemiloase. La fel, nu poţi, din pricină că leul şi crocodilul îşi dezvăluie iscusinţa atunci când vânează sau se desfată atunci când prind prada, să spui că aceşti prădători sunt neîndurători. O lume în care nu există decât miei şi păsărele nu este o lume adevărată; un roman în care există numai oameni buni nu este un roman adevărat. Chiar şi mielul trebuie să mănânce iarbă, chiar şi pasărea cea mai mică trebuie să mănânce insecte, chiar şi un om bun are gânduri rele. Dacă priveşti dintr-o perspectivă mai înaltă, şi omul bun, şi omul rău sunt vrednici de milă. Mica Compasiune înseamnă să simpatizezi omul bun, Marea Compasiune înseamnă să-l simpatizezi nu doar pe cel bun, ci şi pe cel rău.“
