”Este nevoie de implicarea scriitorilor” (Dorina Rusu, FILIT 2018)

Primul eveniment pe care l-am urmărit la Casa FILIT (în cortul din Piața Unirii din Iași), din seria ”Scriitori în centru”, i-a avut ca invitați pe scriitorii Roland Orcsik (Ungaria, dar născut în Iugoslavia, cartea Comandoul Fantomă fiind publicată la Editura Paralela 45), Dorina Rusu (autoarea unei cărți foarte bune, ”Râsul”, Editura Polirom, despre care v-am spus aici) și Tomáš Zmeškal (scriitor ceh, cu tată congolez, romanul Scrisoare de dragoste în scriere cuneiformă fiind publicat la Curtea Veche Publishing). Moderator a fost ”vocea” Cosmin Perța.

Tema centrală a părut a fi literatura socială, modalitatea în care scriitorii aduc în literatura lor un mesaj, condiția scriitorului imigrant în propria țară și în propria literatură. De altfel, Cosmin Perța a pus următoarea întrebare, adresată celor trei scriitori invitați ”în centru”: Literatura trebuie să aibă, să aducă un mesaj? Răspunsurile celor trei s-au învârtit apoi în jurul acestei întrebări.

Roland Orcsik, foarte direct și implicat în discuție, a spus că în romanele sale folosește des polifonia: folosește și gândurile și sentimentele sale, dar nu vrea să transmită direct un mesaj prin cărțile sale, ci îi lasă pe cititori să îl găsească. Tomáš Zmeškal, care a scris un roman inclusiv despre condiția de ceh născut din tată congolez și care observă reacția celor din jur la această situație, a declarat că nu încearcă în niciun moment să fie obiectiv în romanele sale. Acest lucru este o chestie legată de generația în care a crescut și din care aparține, pentru că literatura cehă din tinerețea sa era realistă, era comunistă. Așa că nu mai poate fi obiectiv, ci implicat.

În schimb, Dorina Rusu nu crede în literatura socială, în literatura cu mesaj: ”Dacă o carte este cu adevărat bună, nu trebuie să îți propui să o scrii ca mesaj pentru cineva sau pentru ceva. În schimb, scriitorii ar trebui să aibă un mesaj în societate, e nevoie de implicarea scriitorilor. Cred în rolul pe care scriitorii trebuie să și-l asume.”

Tomáš Zmeškal a exemplificat discuția cu literatura propriei țări. Începând cu secolul al XIX-lea, scriitorii din Cehia au simțit o formă de povară, de vreme ce toată lumea se aștepta ca literatura scrisă de ei să ajute la eliberarea de sub Imperiul Austro-Ungar. Cehia sau Cehoslovacia a fost mereu sub ocupație sau sub anumite influențe, fie austro-ungară, fie sovietice, fie otomane. De aceea, mereu s-a pus problema ca literatura să salveze cumva națiunea.

Întrebată fiind despre cartea sau cărțile viitoare, Dorina Rusu a explicat că toată experiența sa din domeniul audiovizualului, mass-mediei a generat povești și se va transforma mai devreme sau mai târziu în literatură.