Un eveniment special, organizat de catre Editura Humanitas Fiction, in parteneriat cu Ambasada Israelului in Romania si cu sprijinul Elal Israel Airlines, o intalnire la Bucuresti, in Libraria de la Cismigiu, cu cel numit “cea mai importanta voce a noii generatii de scriitori israelieni” – Eshkol Nevo. Prilejul? Lansarea in Romania a romanului “Trei etaje” (Shalosh komot). Bestseller inca de la aparitia sa in Israel, tradus si publicat in lume de edituri prestigioase…
Nascut in anul 1971, Eshkol Nevo are deja o solida recunoastere internationala prin premiile care i-au fost decernate si in cuvantul sau de prezentare, doamna Denisa Comanescu, director general al Editurii Humanitas Fiction, a dezvoltat aceasta informatie, vorbind despre formarea profesionala a scriitorului, despre volumele sale publicate (romane si nuvele), despre traducerile lor, despre aceasta recunoastere internationala si recompensele primite.
Alaturi de Denisa Comanescu si Eshkol Nevo, in fata publicului numeros prezent la aceasta lansare, au venit scriitorii-jurnalisti Marius Constantinescu si Cristian Patrasconiu, traducatoarea din limba ebraica – Ioana Petridean, dar si translatoarea de limba engleza Nadine Vladescu.
Fiecare dintre acestia a vorbit despre intelesurile pe care le-a descoperit si perceput in textura profund psihologica a povestilor personajelor celor trei etaje, despre tema singuratatii, a instrainarii – cauza a lipsei comunicarii, a confesiunii, a cuvantului. Tot intr-o recenta aparitie la Editura Humanitas, romanul “Iata-ma”, Jonathan Safran Foer spune ca “Iudaismul are o relatie speciala cu cuvintele. A numi un lucru, inseamna a-i da viata.(…) Articularea cuvantului a facut totul posibil. Aceasta este poate cea mai puternica dintre ideile evreiesti: expresia este generatoare”. Fara a fi sub nicio forma un roman al israelianului, al societatii israeliene, totusi, iata – ca (poate subconstient, desi nu cred), autorul ajunge la cuvant. Aici, la Nevo – a spus Ioana Petridean – “forta cuvantului <spus>, nu neaparat rostit, spus pentru a fi auzit, pentru a patrunde in constiinta celuilalt, reprezinta calea de intrare in realitate.” Si numai in felul acesta, povestile, povestea ta, povestea lui, povestea fiecaruia – devin realitate, o realitate salvatoare si vindecatoare pana la urma.
Toti vorbitorii au avut a spune in deplin acord – “cuvinte” despre universalitatea si modernitatea tratarii temei acestui roman, ajungandu-se totusi si la ideea unui “stil semit” – tocmai datorita cuvantului in traditia semitica.
Interesanta aplecare a avut Cristian Patrasconiu, catre o analiza a copertilor acestui roman in cateva editii de pe mapamond. Si a adus in fata asistentei cateva exemple, ceea ce fac si eu aici, marturisind ca nu am reusit sa gasesc una dintre copertile prezentate 🙂 . Aceasta intreprindere, m-a facut sa ma intorc la o mai veche preocupare a mea: cat de importanta este grafica de carte si cat de valorosi sunt acei ilustratori care reusesc sa patrunda in miezul intelesului tematic si sa devina alaturi de scriitor si de traducator, intr-un anume fel, un coautor al volumului. Si datorita ilustratorului, cartea devine magica. Si – dupa cum s-a spus la aceasta intamplare-lansare, cartea aceasta este “O carte magica”, un eseu al singuratatii si al insingurarii… cu note ironice, nostalgice, dar construind cu ratiune si luciditate povestea povestilor celor trei etaje.
Nu numai din public au venit catre Eshkol Nevo intrebari, ci si din partea celor care l-au prezentat publicului, astfel incat Nevo a vorbit despre faptul ca acest roman a fost scris ca o explozie, in sase luni a fost finalizat. A vorbit si despre nevoia de a se consulta cu ceva specialisti in domeniul juridic. La randul sau si Nevo a pus intrebari, una dintre acestea fiind aceea adresata traducatoarei, dorind sa stie daca aceasta a avut probleme in timpul muncii sale. Ioana Petridean a vorbit despre travaliul sau specific, spunand cat de important este pentru traducator sa prinda corect tonul cartii, sa nu pluseze, sa nu falseze si sa fie sincer. Bineinteles, zic eu, dimpreuna cu stapanirea perfecta, sub toate aspectele, a limbii, dar si a specificului societatii, mentalitatilor, culturii.
In public au fost prezenti si studenti ai Universitatii Bucuresti – de la Facultatea de Limbi si Literaturi Straine – in speta ebraica, dimpreuna cu prof. univ. dr. Madeea Axinciuc, care a subliniat frumusetea simplitatii textului si aceeasi universalitate a tratarii temei confesiunii/impartasirii/iesirii in realitate/impotriva insingurarii – in ideea ca daca nu “spui” cuiva povestea ta, nu existi.
Aceasta lansare de carte a fost intamplare calda si prietenoasa, o comunicare de idei si de povesti intre oameni inteligenti si de buna credinta.
Cartea se afla pe rafturile librariilor si va asteapta.
Si asteptam continuarea demersului Editurii Humanitas, intru oferirea publicului din Romania si a altor titluri din opera lui Eskhol Nevo.
Si un P.S.
Priviti autograful primit pe volumul meu. Am observat data de 18, ori momentul se intampla pe 15. Am intrebat “de ce?” si raspunsul a fost “ti-am oferit trei zile!”.
Apoi am observant – dupa semnatura – acel “E.1.”
Am la ce sa gandesc!
