… sau cât de frumos a fost la Brașov 🙂
După cum vă povesteam cu niște zile în urmă, Brașovul a găzduit, în perioada 1-5 octombrie, a doua ediție a festivalului DRACULA FILM AND HORROR, organizat de Asociația Culturală Fanzin și prezentat de Viasat History.
Am avut privilegiul de a vizita un oraș deosebit și de a participa la un festival bine realizat, de vineri seara până duminică după-amiază. Astfel, am ”prins” două competiții (scurtmetraje internaționale și românești), câteva filme din competiție, dar și o avanpremieră a unei producții care va apărea spre sfârșitul lunii în cinematografele noastre.
Ne-am simțit extraordinar la Brașov, oraș pe care am avut ocazia să-l și vedem – deși doar în parte. Ne-a încântat, însă, originalitatea sa, bine infuzată în aer de munte și garnisită cu oameni ”colorați”, însă mereu binevoitori. Personal, abia aștept să aibă loc cea de-a treia ediție și să revin printre organizatori eficienți, filme-surpriză și peisaje grandioase!
Sâmbătă după-amiază, cu începere de la orele 13:00, respectiv 15:00, am urmărit scurtmetrajele înscrise în cursa pentru cele două trofee: Vlădutz (pentru Cel mai bun scurtmetraj românesc) și Little Dracula (pentru Cel mai bun scurtmetraj internațional). În aceeași seară, a avut loc Gala de premiere, la care au participat felurite personalități de actualitate din domeniu – membri ai juriului și nu doar.
Trofeul Vlădutz și l-a adjudecat scurtmetrajul ”Kazimir”, regizat și produs de binecunoscutul Dorian Boguță. Juriul, alcătuit din criticul de film Ileana Bârsan, regizorul Tom Wilson și jurnalistul Dragoș Vasile, și-a justificat astfel alegerea: Pentru că evită elegant clișeele hollywoodiene ale genului, abordând o temă de eternă actualitate românească: complicata și contradictoria relație dintre magie și ortodoxie; pentru dozajul remarcabil dintre suspansul pur și etnicitatea descriptivă; pentru calitatea deosebită a imaginii, pentru jocul actoricesc convingător și regia precisă; în fine, pentru curajul – și, mai ales, umorul – cu care filmul propune o altă viziune fantastică asupra comunităților arhetipale din Delta Dunării.
Am avut plăcerea de a urmări și eu ”Kazimir”(și încă de două ori!) și m-am bucurat să aflu, la Q&A-ul de după sesiunea de scurtmetraje românești, că este doar o parte a unei trilogii dedicate Deltei Dunării – filmul fiind prezentat, pentru prima dată, la Anonimul. În plus, se pare că se va realiza și un lungmetraj care va include scenele cu pricina, sau va fi construit pe baza lor.
”Kazimir” este o poveste ”de groază” și nu prea, fiindcă păstrează o doză sănătoasă de umor, de haz de necaz tipic autohton, și fiindcă lasă publicul în suspans, întrebându-se care o fi fost deznodământul. Este suficient să menționez că include un preot ortodox foarte bărbos, un luntraș avid de bani și doi orășeni veniți să-și afle… mântuirea.
Trofeul Little Dracula a fost câștigat de scurtmetrajul american EMIT, regizat de R.J.S. Mayank – un soi de science-fiction poate nu atât de îndepărtat de realitate (am descoperit, ulterior, o paralelă cu o povestire scrisă de Eric-Emmanuel Schmitt), în care timpul se scurge invers, iar prilejurile care ne încântă în societatea de azi devin motiv de jale. De altfel, juriul compus din din regizorul Marian Crișan, monteurul Cătălin Cristuțiu și reporterul emisiunii Ca-n filme (Digi 24) Ruxandra Grecu a fost pus pe gânduri, fiindcă filmul stabilește o lume science-fiction din doar cateva tușe și te lasă să-ți completezi singur golurile și să-ți pui întrebari legate de lumea respectivă, despre viață și moarte.
În sfârșit, Trofeul Dracula 2014 a fost adjudecat de filmul The Canal/Canalul (Irlanda, 2014), în regia lui Ivan Kavanagh. Acestuia îi voi dedica o recenzie aparte (o merită!), mulțumindu-mă, deocamdată, să citez juriul, format din regizorul Julian Richards, Toni Benages i Gallard, director al festivalului Cryptshow (Barcelona), și producătorul HBO Aurelian Nica, care au motival alegerea astfel: Pentru fascinanta explorare a relației dintre supranatural și horror psihologic.
Acum, că fiorii și entuziasmul s-au mai domolit, pot reflecta în liniște la festival, sau la acea parte la care am reușit să asist. Mi-a plăcut, în deosebi, căldura și deschiderea organizatorilor, precum și flexibilitatea lor. Mi-a plăcut și selecția de filme, ca și alternativele ”sărbătorești” sau ”retro” propuse în cealaltă sală de vizionare, cea de la Patria. Mi-a plăcut și că nu s-au limitat la a prezenta niște filme, ci au incitat publicul să se implice, să participe la Q&A, să se manifeste și să-și dea cu părerea. Și mi-a mai plăcut că au existat și câțiva stropi de muzică (după proiecții), dar și discuții literare (pe marginea cărților din saga Dune), la care, cu regret, nu am ajuns.
Până la a treia ediție mai este, însă, doar un an!
