Revedere și emoții
Mi-a lipsit enorm FILIT Iași. Am spus mereu că mă simt cu adevărat parte din lumea literară românească (așa insignifiant cum sunt eu) abia când ajung la acest festival extraordinar, la care literatura se simte prin toți porii, unde scriitorii, traducătorii și cititorii gravitează în jurul tuturor participanților, unde în conferințele, evenimentele, serile de la Teatru și micile șuete de pe la colțuri sau de la cafenele se discută și se dezbate numai literatură.
Au trecut doi ani de la precedenta mea descindere la Iași (anul trecut a fost un FILIT destul de amar, anulat după prima zi) și țineam să ajung, să particip, să simt evenimentul, să mă salut, să discut cu cei prezenți și să fiu parte la acest fenomen extraordinar, din ce în ce mai bine organizat. Și spun „din ce în ce mai bine organizat”, pentru că echipa asta nemaipomenită, în frunte cu Lucian Dan Teodorovici și Florin Lăzărescu, a reușit să facă un festival normal într-o lume anormală, într-o pandemie care ne îndeamnă la grijă și distanțare socială. Pentru mine, organizarea de aici este perfectă, mai ales când vorbim despre una în care pare că totul s-a mutat în este online. Așa cum școala nu este școală dacă este online, nici evenimentele culturale nu ajung cu adevărat la cititor de la distanță.
FILIT 2021 s-a mutat din cort în spațiul nou, generos, din Casa Muzeelor, participanții străini sunt mai puțini, dar cei români sunt aici, îi întâlnești la tot pasul și poți vorbi cu ei despre pandemie, familie, apariții noi, cărți, reviste literare, le poți lua autografe și îi simți aproape neschimbați în lumea asta total schimbată. E o atmosferă de normalitate, chiar dacă ți se cere la tot pasul Certificatul verde, chiar dacă măștile sunt obligatorii, dar nimic nu ți se pare o corvoadă. Până la urmă, poți respira literatura și prin mască, iar ochii și urechile ți-s libere să vadă și să audă scriitorii și traducătorii.
Mi-am tot spus în cele două zile care au trecut de la venirea mea: mă simt acasă, cu adevărat, doar în două locuri pe lumea asta și anume acolo unde alături de familia mea și la FILIT. În aste două locuri, mă simt în largul meu, alături de prieteni dragi, alături de oameni cu care pot comunica oricând și oriunde și unde mă simt protejat, unde calitatea oamenilor din jur oferă suficiente argumente pentru a fi eu însumi. Iar acest festival îmi oferă și acea satisfacție, de care spuneam la început, de a mă simți parte din lumea din care aș vrea și aș fi vrut să fac parte, dar unde voi fi mereu undeva spre periferie: ca blogger literar în România, pe acolo te situezi, unii te apreciază, alții te disprețuiesc, aproape nimeni nu crede că o faci doar de plăcere. Aici însă e altceva și te simți parte a fenomenului FILIT. Plus multitudinea de emoții, pornite de la o simplă afirmații: „să fii aici în aceste vremuri complicate”.
Dincolo de aceste aprecieri, desigur subiective, personale, ajuns la Iași la distanță de doi ani, m-am aruncat imediat în programul FILIT și, înainte de zilele ocupate de interviuri (care vor apărea aici în toată luna noiembrie), am ales două evenimente despre care vă voi spune, în cele ce urmează, câteva cuvinte.
Scriitori în Centru: Muriel Augry, Cornelia Golna. Moderatoare: Simona Modreanu
De-a lungul anilor, mi-am făcut obiceiul să ajung la evenimentele FILIT unde apăreau scriitori pe care nu îi citisem sau de care nu auzisem. Iată unul dintre acestea, în care am cunoscut două scriitoare interesante (și poate și fascinante în scrisul lor, vă povestesc după ce le voi și citi) și mi-am pus deja o carte pe lista de urgențe.
Cornelia Golna are o poveste de viață fascinantă, iar cei care mă citesc (aici sau pe Facebook) știu că sunt pasionat de Grecia, de aromâni, de istorie, de ruine, de felul în care diferitele minorități s-au încadrat în țările în care locuiesc. Ei bine, despre Cornelia Golna (de care nu știam nimic), am aflat următoarele: tatăl aromân din Grecia, mama româncă, a plecat din România la 7 luni, a studiat în SUA, locuiește în Olanda de 35 de ani, limba în care vorbește zilnic este limba engleză. Și este autoarea unui roman istoric despre aromâni, „Eroi pătați”, apărut la Editura Eikon, pe care abia aștept să îl citesc… Câteva din cuvintele ei:
„Mă bucur de fiecare dată când vin în România, dar nu pot să spun că sunt româncă. Aromâncă nici atât.”
„Aromânii au avut o istorie a lor și aceasta este foarte puțin cunoscută. Am scris acest roman încercând să spun istoria lor.”
Scriitoarea, eseista Muriel Augry a avut tangențe cu România mai târziu, fiind născută la Paris și călătorind prin lumea întreagă, iar de ceva timp este directoarea Institutului Cultural Francez din Iaşi. Lucruri care i-au schimbat cumva destinul literar:
„În viața unui creator, această pendulare între teritorii ajută foarte mult și a ajutat și scrierilor mele. Dacă aș fi rămas în Franța, probabil că aș fi avut succes ca scriitor, dar aș fi scris cu totul altfel.”
Serile FILIT: Suntem cei mai frumoși din orașul acesta. Întâlnire cu Ion Barbu, Dan Coman, Viorel Ilișoi. Gazda serii: Andrei Crăciun
Nu știu ce aș putea să spun despre această primă seară FILIT. Am fost atât de prins în atmosferă, atât de captivat de acești patru „ași frumoși”, încât pur și simplu nu mi-am notat nimic în agenduța mea. Dar am râs, am devenit melancolic, am fost uimit de clipurile video, m-am emoționat, m-am revoltat, am fost mirat de spontaneitatea și de naturalețea invitaților, așa că n-am scris… nimic.
Fiecare invitat a oferit o mostră a calităților sale, așa cum fiecare invitat a purtat tricoul perfect (desigur, perfectul i se potrivea mai bine lui Viorel Ilișoi, așa cum mi s-ar fi potrivit și mie tricoul cu Băicoi 😀 ): Ion Barbu, pe care l-am „privit” cu ochii mei și „ascultat” prima oară (deși i-am tot văzut operele), este un artist desăvârșit, ludic, dar și realist și excelent observator al vieții; Dan Coman, filosoful de pe scenă, seriosul și un provocator povestaș; Viorel Ilișoi, un om „greu”, de care te poți dificil desprinde, încât l-ai lua acasă pentru a-ți povesti până la sfârșitul veacurilor și nu te-ai sătura niciodată; Andrei Crăciun, prahovean de-al meu, dar nu doar pentru asta îl iubesc, ci și pentru că are un farmec aparte și îl simți mereu aproape, atent și flegmatic (în sensul bun al cuvântului), încât pare să-l fi cunoscut întotdeauna.
Nu vă mai las citate, probabil clipul se găsește pe internet, spun doar că a fost un „echipaj” excelent, potrivit, bine ales. Un final perfect, plin de umor, cu „cei mai frumoși” pentru o revenire binevenită a FILIT-ului. De care mi-a fost dor și îmi va fi dor până anul următor (dar mai sunt câteva zile de anul ăsta, de care vă voi povesti în zilele următoare).
(Sursă fotografii: FILIT Iași)
